Un poem de… Mihai Kantzer
Rondul de dimineaţă
mă uit în oglindă,
văd un vechi tovarăş de arme,
am ridicat viziera,
am frecat coturile de la distanţă,
ca într-un vechi ritual şamanic,
îmi fac rondul de dimineaţă
în jurul mesei din living,
şi apoi o iau de la capăt, pe un alt traseu
mai anevoios, mai stâncos
maşini îmi taie calea pe peretele alb,
oameni se înghesuie şi înjură
claxoane şi bormaşini de sezon,
furnici pe balcon sfidează regulile,
liliacul din curte înfloreşte în biocid
prevestind o serie de succes pe Netflix
am asortat la sacou garderoba de măşti
în culori vii, jucăuşe
mă spăl pe mâini cu săpun,
îmi pun mănuşile albe de gală
şi apoi continui să număr până uit
cine sunt, unde sunt şi o iau de la capăt
am pregătit geamantanul şi l-am dus la uşă
primele semne de jetlag s-au instalat
în aşteptarea anunţului de îmbarcare.