Unul dintre cele mai sfinte locuri de pe pământ
Israelul a terminat cu Coronavirusul, viaţa se întorcea încet, încet la normalitate, economia îşi tura motoarele la maximum şi… bum, a început războiul. Da, în Ţara Sfântă normalitatea conţine şi confruntări militare, bombe, atentate teroriste şi rachete care îţi zboară pe deasupra capului. A fost de‑ajuns o scânteie care s‑a declanşat la 10 martie 2021, când Israelul sărbătorea „Ziua Ierusalimului”, manifestare pe care palestinienii nu o acceptă. Astfel, mânaţi de dorinţa de a demonstra că pot stăpâni „Oraşul Sfânt”, teroriştii Hamas au tras o rachetă spre Ierusalim. Sunetul sirenelor i‑au făcut pe locuitorii capitalei să creadă că este vorba de o defecţiune, cum ar putea cineva să bombardeze unul dintre cele mai sfinte locuri de pe pământ?
Apoi a urmat salva de rachete de la ora 21:00. Timp de 45 de minute s‑au tras neîncetat peste 150 de rachete spre Israel. Sistemul de apărare Iron Dome a reacţionat. Pentru fiecare rachetă de‑a lor sunt trimise cel puţin altele şapte pentru siguranţa interceptării. Cerul s‑a luminat brusc ca într‑o sărbătoare a artificiilor, dar bubuiturile infernale ne‑au amintit că nu este vorba de o sărbătoare. Oamenii speriaţi s‑au adăpostit în buncăre, iar frica terorii s‑a răspândit printre toţi cu repeziciune.
Apoi unele rachete au început să cadă, să‑şi atingă ţintele. S‑au pierdut vieţi omeneşti, ambulanţele alergau cu răniţii spre spitale în vuietul sirenelor şi echipele de la apărarea civilă încercau să
facă ordine în haos. Coşmarul a ţinut până la ora 5:30 dimineaţa, când razele dimineţii parcă au oprit ploaia de rachete.
Un popor pregătit
Israelul s‑a mobilizat repede. Oamenii ştiu ce au de făcut, aici nu doar militarii sunt antrenaţi pentru o asemenea situaţie, ci întreaga naţie ştie că nu are altă ţară, că acest pământ trebuie să‑l apere cu orice preţ. Mii de rezervişti au fost mobilizaţi imediat şi s‑a declanşat operaţiunea „Gardianul zidurilor”. Denumirea face referire la zidurile cetăţii Ierusalimului care trebuie apărate. Forţele aeriene israeliene au atacat obiective militare ale Hamasului, clădiri de birouri, depozite de muniţii sau lansatoare de rachete. Dar cum poţi să ataci o organizaţie teroristă care‑şi ascunde proiectilele în şcoli, care trage de pe acoperişul blocurilor de locuinţe şi care foloseşte civilii ca scut de apărare? S‑a înregistrat astfel o premieră mondială în istoria războaielor. Pentru prima dată, o ţară atacată a răspuns armat, anunţând ţintele ce urmează a fi doborâte. Prima clădire a fost un bloc turn ce adăpostea birourile Hamas. Armata israeliană a anunţat ora la care va dărâma clădirea respectivă şi a avertizat civilii să părăsească zona. Astfel am asistat în direct la bombardarea unor clădiri fără a fi provocate victime.
Eroii
Valurile de rachete trase spre oraşele israeliene fac sirenele să sune aproape continuu în unele zone. Acolo unde cad, rachetele ucid sau rănesc oameni şi provoacă pagube materiale semnificative.
Echipele de intervenţie au câteva minute la dispoziţie să ajungă la locul în care s‑a raportat o explozie. Sunt pompieri, medici, asistente, echipe de descarcerare, apărarea civilă, tehnicieni de la compania de electricitate sau de gaze etc. Ei sunt eroii acestor zile. De la telefonista care preia apelul de urgenţă până la echipele sosite să salveze oamenii dintre dărâmături cu toţii sunt eroi, mai ales că, în timp ce îşi fac treaba, de multe ori sună din nou alarma, cad din nou rachete. Nu se opresc, nu fug să se adăpostească pentru că ei luptă cu secundele; pentru cel rănit este foarte important să se intervină imediat, nu să se aştepte o încetare a focului. În astfel de situaţii, rapiditatea cu care se intervine face diferenţa dintre viaţă şi moarte, iar ei, eroii, îşi riscă propria viaţă pentru a‑i salva pe cei aflaţi în suferinţă.
Capcana
Trebuie să spunem că în Fâşia Gaza trăiesc peste două milioane de civili care sunt ţinuţi ostatici de aproximativ 20000 de membri Hamas care guvernează enclava de coastă în mod dictatorial. Acolo armele fac legea, iar cei care îndrăznesc să se opună sunt declaraţi colaboratori ai evreilor şi executaţi pe loc. Aceşti civili greu încercaţi de soartă sunt motivul pentru care puternica armată israeliană este neputincioasă când vine vorba să dea o replică atacurilor.
În a patra zi de la debutul conflictului ploaia de rachete continua să cadă asupra Israelului. În partea de sud alarma suna la fiecare jumătate de oră. Numeroase rachete au lovit case particulare, lăsând în urmă răniţi şi distrugeri. Armata trebuia să facă ceva. Timp de ani de zile, Hamasul şi‑a construit un oraş subteran. În loc să folosească banii pentru dezvoltarea economiei sau agriculturii, zeci de milioane de dolari veniţi din Qatar sau Iran au fost folosiţi pentru dezvoltarea unei reţele subterane, denumită simbolic Metro. Prin sute de kilometri de tuneluri agenţii Hamas se pot deplasa fără să fie văzuţi, transportă rachete de la un punct la altul şi sunt pregătiţi să facă atacuri de gherilă în cazul unui atac terestru. A fost secretul cel mai bine păstrat al organizaţiei teroriste. Numai că nu degeaba Mossadul are un renume astfel încât hărţile cu tunelurile şi punctele de acces au ajuns în mâinile israelienilor care le‑au pregătit hamasnicilor o capcană. Seara, armata a concentrat tancuri la graniţă şi a lansat zvonul fals că urmează să intre terestru în Fâşie. Hamasnicii s‑au repezit în tuneluri, pregătindu‑se să înfrunte infanteria Tzahal. Numai că în loc de infanterie s‑au ridicat 150 de avioane care, printr‑o coordonare fantastică, au lansat bombe de adâncime, distrugând mare parte din acest oraş subteran. Artileria a continuat să tragă până în cea de‑a zecea zi, distrugând sistematic oraşul subteran al Hamasului. Suferind pierderi majore, teroriştii au rărit atacurile cu rachete şi au spus că sunt gata să trateze încetarea focului prin intermediul negociatorilor egipteni.
Va fi linişte în Ţara Sfântă? Probabil că nu, conflictul a trecut peste atâtea generaţii fără să fie găsită o rezolvare, încât speranţele sunt din ce în ce mai mici. Israelul are tot dreptul din lume să‑şi apere teritoriul şi o va face cu orice preţ.
■ Jurnalist, editor
Dragoş Nelersa
