Iosif Ventouras s‑a născut în Chania, Creta, şi locuieşte în Atena. I‑αu fost editate următoarele volume: Cerc lichid (Editura Gavriilides, 1997), Aritmetica unei amintiri (Editura Gavriilides, 1998), Tanais, (Editura Gavriilides, 2001), Comentarii în negru (Editura Gavriilides, 2006), Ciclon, (Editura Melani, 2009), Jocul (Editura Typothito, 2014), IBBUR: Evreii din Creta 1900‑1950, (Editura Melani, 2018), Poeziile lui Petru Integrul (Editura Nikas/ Elliniki Paideia S.A., 2020), Tanais/ Tanais şi Ciclon, (Editura Nikas/ Elliniki Paideia S.A., 2020), Cântarea Cântărilor/ textul ebraic şi interpretările sale (Editura Nikas/ Elliniki Paideia S.A., 2021). Editura Nefeli i‑a publicat volumul Poeţii evrei din Evul Mediu (2005). A participat la antologii colective. Cartea sa de poezie Tanais/ Tanais şi Ciclon a fost lansată în SUA în ediţie bilingvă (Editura Red Heifer Press, California, 2015) şi, de asemenea, antologia sa de poezii Echilibru pe un cablu de curent electric, în limba ebraică (Editura Carmel, Ierusalim, 2008). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, sârbă, italiană, spaniolă, română, arabă şi ebraică, fiind incluse în antologii. A tradus poezii ale trubadurilor, ale lui Jerome Rothenberg şi Nelly Sachs.
Conduce revista greacă online Poeticanet (www.poeticanet.gr) şi site‑ul englezesc www.poeticanet.com. Este Preşedinte al Societăţii Scriitorilor din Grecia.
Figura necunoscută a lui Petros Alovitos
Lui D. Solomos
„… Aceasta este Grecia, spuse maestrul. Bine aţi venit, spuse maestrul. Guvernează ignoranţii, spuse maestrul. Ne murdăresc ochii cu graffiti gri închis, da, cu graffiti gri închis, spuse maestrul. Distrug grădinile cu orhidee, ne spuse maestrul. Ne distrugem propriile grădini cu orhidee…”
Din Arta dificilă de Dimitris Eleftherakis
Au fost zile în care Petros Alovitos*
îngenunchea pe iarbă şi cânta:
Neuitatul meu poet,
vlăstar al ţării noastre,
libertatea pe care ai preacântat
cu dricul te‑a luat.
S‑a trezit ca o iubire
zână din vise,
şi‑a fost precum o amantă
în moarte şi în viaţă.
Ani desfrânaţi au sosit, bea‑ne
vinul, Petros.
Vultur din început pătat
a stăpânit ura.
Gelozie, a decăderii însămânţare
unde este iasomia?
Unde, trandafirii?
Acum stăpân e ucigaşul
şi cenuşă gri e ţara
În jur, marmure sparte
lupoaica dansează
şi se aud plânsete şi strigăte
cuvinte de durere, urlete
şi din gura fraţilor
se varsă fiere.
S‑a îndepărtat lumina.
Se răspândeşte în jur ceaţă.
Unde e dragostea? Unde, fraternitatea?
Cine aripi nu are înalt să se ridice
neputinţa cu amintiri o înfruntă
***
şi când versul pumnul flutură
brusc strălucirea stelelor se înfioară
Ni s‑a terminat vinul, bea whisky, Petros*.
Pe crestele munţilor încă mai străluceşte soarele.
Cu mână sigură scrie‑ţi pe stâncă viaţa:
* Petru Cel Integru, maestru necunoscut, umbră care s‑a pierdut, şi nici un rând despre el în cărţile de şcoală, nici un cuvânt pentru acest poet care a iubit forma, pentru că, aşa cum spunea, se potrivea cu epoca întunecată în care a trăit.
Salut
Pentru Raphael
departe
să pluteşti, vlăstare,
dincolo
de albul,
dar atât de prietenosul
al matricii din nou cald
larg al mării.
Incertitudinea naşterii
veşnicia iubirii.
tremură bruma
pe trupul ce‑ai fost,
tremură amintiri
în imagini de pâclă:
(buzele încleştate
cu gust de teroare,
o amăgire,
zâmbetul tău
şi sirene –
inima ta nedezvăluită
ţipând a război)
Putrezesc acum
sfârcurile în ţărână
seve învăluie pământul,
iar eu
scriu despre moarte,
ceea ce înseamnă
că scuip cuvinte în nimic
sap în neant,
ucid tăcerea
Logare
Du‑te la roşu
Urmăreşte săgeţile
Când te loghezi
Schimbă faţa
Ai grijă la reţeaua ca un păienjeniş*
Caută impredictibilitatea.
* Idee care a început în a unui copil joacă
prinţesa moartă, pe ecran era o înviată
vrăjitoare; chiar dacă s‑a aruncat pe ecran înviată,
cum i‑a străpuns inima! De parcă ar fi fost nebună!
Testare
Să fie descărcată.
Să fie încărcată.
Iar apoi s‑a împrăştiat pe râul de pixeli
Au inundat parfumurile
şi aromele în corpul ei
Şi cum se aprindea
trăgea în reţelele ei zburătoare în vânt
cu aripioare radiale
absorbea din ale lor surse.
Cum îşi dansa talia
Cum gemea şi
dezrădăcina munţii
Cum îi paralizau muşchii burţii!
O rhomphaia o făcea bucăţi.
Vis ce o suprasatura
Să fie anulată.
Second life
Avatarului numit Lola
Mestecă o gumă de mestecat…
Lola
(măsoară timpul?)
se întoarce şi râde
şi acest râs
(cu a sa răguşeală)
câtă tristeţe exprimă
Lola,
cuvânt nu va articu‑
la.
La la. Va fi eu.
Deci, vino încoace, Lola,
Ai formă de gif
Şi eu, splash în gol
îmi voi întinde mâna
spre orice apare,
ce a lună aduce
sticlă luminoasă.
Şi apoi
de ce ţi‑e teamă?
Nu va fi sinistră
lacrima ta, Lola,
cu tasta delete
brusc se va şterge.
Mă voi pierde şi eu.
Săruturile
„Tot ce‑mi amintesc
Sunt săruturile.”
Dimitris Doukaris
Imagini pe ecran sărutându‑se.
Nici o zeiţă, oricum, nu ne arată!
Splendori de trupuri ce rapid sunt uitate
şi cufundat este iar în propria genune.
Fără disperare că o astfel de strălucire
se stinge, îi pare a fi un subiect încheiat.
Săruturile cum să şi le amintească? De parcă
în somn ar fi existat? N‑au existat…
Admiră floarea-soarelui, îl excită.
Simte cum vitalitatea îi va rămâne.
Dar este fals fără de polen.
Portrait de dame en Diane*
(Tablou de François Flameng. Muzeul Paul Valéry)
S‑a auzit cornul de vânătoare
Demonul cum să fie păcălit
când frisonul din corp
furtuna şi spasmele
fără suflare lasă dorinţa
Orăcăie broaştele a dragoste
Îmbrăcată în Artemis făceai să dispară păcatul
În tolbă, fiecare săgeată, o rană
Alfeia, mielul de aur îl cauţi
Pe cine vei ucide? Al cui sânge va curge?
Aktaion în canion, cerb făcut bucăţi
şi dragostea într‑un cioc de corb prinsă în capcană,
Îşi adună umbrele înşelătoare luna
Vin zorii, zorii se arată.
Prezentare şi traducere din limba greacă de Angela Bratsou
■ Poet, traducător, eseist
