Părintele Ignatie Grecu, trecut ieromonah pe coperta cărţilor, deşi a primit rangul de protosinghel, publică două cărţi care privesc viaţa liturgică şi tipicul acribios către cei profund cunoscători. Ceea ce ne descoperă universul liturgic, când citim cu atenţie ani la rând în Minei, Octoih, Triod ori Penticostar, este un adevărat tezaur pe care nu‑l mai pot percepe oamenii grăbiţi ai acestui veac, din care fac parte şi eu…
Într‑o vreme când timpul se preţuia altfel, nefiind asaltat de mrejele tot mai insistente ale resurselor mediatice, în care sunt prinşi şi oameni dintre cei mai înţelepţi şi cercetători, totul era ritmat de boabele de metanii, de participarea la slujbă, în contemplaţie şi linişte.
Eu însumi îmi amintesc despre un bătrân special, care nu a primit hirotonia în treptele rânduite, rămânând până la capăt monah, şi a vieţuit în mănăstire mai mult de jumătate de veac. Nu ştiu să fi lipsit vreodată de la slujbă.
Deşi nu avea pregătire teologică sau de altă factură, ştia cu precizie rânduiala slujbelor şi sesiza cu multă uşurinţă greşelile pe care mai tinerii novici, sau chiar cei cu o anumită experienţă, le făceau când citeau sau cântau la strană. Uneori, chiar atunci când în biserică erau puţini oameni, fiind doar obştea monahală de faţă, intervenea direct pentru a corecta eroarea făcută, cred că de cele mai multe ori fără ştiinţă. Există şi astfel de oameni!
Părintele Ignatie Grecu, pe lângă darul primit de la Dumnezeu de a versifica şi a căuta sensuri profunde unor idei şi momente sau de a marca importanţa anotimpurilor, oamenilor şi întregii creaţii, este şi un bun liturgist. Nu s‑a remarcat ca un mare cântăreţ, nici omiletician, în schimb manifestă, după cum ne arată, o grijă deosebită faţă de rânduielile liturgice.
Citind într‑o vreme la strană şi fiind prezent, pe cât a putut, la slujbele bisericeşti, dorind să păstreze tradiţia cernicană atât de cunoscută în vremea marilor stareţi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Cuvios Gheorghe, arhimandritul Timotei şi alţii, părintele Ignatie Grecu se străduie să ducă mai departe această tradiţie.
Într‑o predoslovie ne spune că, deşi se consideră păcătos şi neîndemânatec, s‑a apucat să alcătuiască stihuri la unii sfinţi de peste an, prăznuiţi de Biserica noastră dreptmăritoare.
Mineiele care sunt folosite la strană în cele 12 luni ale anului bisericesc amintesc în fiecare zi unul sau mai mulţi sfinţi. Sinaxarul prezintă viaţa unora dintre ei fie pe larg, fie doar prin simpla pomenire.
Având ca model Mineiele vechi, care cuprindeau stihuri pentru sfinţii prăznuiţi, părintele a dorit să le refacă, pentru ca această tradiţie să nu se piardă. Mărturiseşte că nu în puţine ceasuri sau zile a scris aceste stihuri, ostenind şi adăugând alături câte o povestire din faptele mari ale sfinţilor, cum sunt întâlnite ele în Proloage. Părintele Ignatie continuă lucrarea misionară a unor părinţi care s‑au ostenit mult la Cernica. Dacă el a alcătuit stihuri pentru unii sfinţi de peste an, e bine să nu uităm că, ani la rând, cunoscutul şi minunatul părinte Benedict Ghiuş a ostenit la rescrierea Proloagelor după ediţia de la Mănăstirea Neamţ şi după alte surse.
Părintele Benedict s‑a ostenit mult să actualizeze textul, să refacă fraza acolo unde s‑a putut (a reuşit parţial), iar ulterior această lucrare a fost reluată.
Meritul părintelui Benedict este incontestabil şi se adaugă la ostenelile monahilor cărturari din Mănăstirea Cernica. Stihurile pe care părintele Ignatie Grecu ni le propune sunt, înainte de toate, o stăruitoare rugăciune a autorului către Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Lui.
Am căutat la câţiva dintre sfinţii cunoscuţi ai Bisericii noastre aceste stihuri. Am întâlnit la Sfânta Parascheva următorul stih: „Veniţi toţi credincioşii să o cinstim cu cântare/ Pe Paraschiva cea mult lăudată şi folositoare”. La pomenirea Sfântului Dimitrie din Basarabi: „Laudă să aducem lui Dumnezeu neîncetat/ Căci ne‑a dat ocrotitor pe Dimitrie cel minunat./ Bucureştiul te are pe tine, Sfinte Dimitrie, comoară de har şi avere,/ Iar cei mult întristaţi grabnică şi prea dulce mângâiere”. În luna noiembrie, în ziua a noua, la pomenirea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina: „Mai presus decât mirosul ţarinei în pârg, după cuvânt,/ Este buna mireasmă a moaştelor tale, Nectarie, pe toţi bucurând./ Picură în sufletele noastre pe care vrăjmaşul cu‑nverşunare le‑mpilă/ Nectarul harului tău, pace de la Dumnezeu şi mare milă./ Astăzi Biserica şi ostrovul Eghinei se bucură cu bucurie mare,/ Având bogăţie de tămăduiri bine‑nmiresmatele tale moaşte, Nectarie!”. La pomenirea Sfântului Calinic de la Cernica, 11 aprilie: „Pomii dau lin şi dulce în floare,/ La Cernica este mare sărbătoare,/ Dumnezeu cu dragoste din ceruri priveşte/ Cum Sfântul Calinic de noi se proslăveşte”.
După acest model, părintele ne îmbogăţeşte cu filocalicele stihuri şi cugetări, la care s‑au adăugat şi cuvinte de învăţătură. Am putea numi această lucrare antologie cu fărâme de poezie şi pateric, aduse în actualitate.
Frânturi de rugăciune şi poezie sacră se înalţă către Dumnezeu ca tămâia cea bineprimită.
„Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară” (Psalmul 140, 2).
■ Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Timotei Prahoveanul
