Citiți în nr. 9 / 2014 al revistei Contemporanul
Din sumar:
■ Nicolae Breban. Când se omite adevărul
■ Clubul Ideea europeană. O carte în dezbatere Eugen Uricaru, Beniamin
■ Comentarii critice de Bogdan Crețu, Adrian Dinu Rachieru,
Marian Victor Buciu, Ştefan Borbély, Constantin Cubleșan, Alex Ștefănescu
■ Luiza Barcan. Trei Alexandri
■ Dana Duma. Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul 2014
■ Când se întoarce acasă Dumnezeu
■ Andrei Marga · China în cultura lumii de azi
■ Eveniment · Festivalul Internațional de Poezie Qinghai ● 2014
Aura Christi · Visul din somnul altcuiva
Editorial
Nicolae Breban · Când se omite adevărul
(CON)TEXTE
Maria-Ana Tupan · Pământul irenic
Lecturi
Bogdan Crețu · Nichita Stănescu – inventarea unui teritoriu liric
Nichita Stănescu este unanim recunoscut drept un mare poet. Şi nu doar raportat la literatura mutilată a deceniului anterior, ci mai ales confruntat cu poezia română autentică, din epoca interbelică
Rame
Liviu Franga · Scriitor, a scrie
Lecturi
Marian Victor Buciu · Matei Călinescu și uimirea de a fi
Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon
Modele
Theodor Codreanu · Dumitru Radu Popescu și est-etica „anticomunistă”
Profil
Adrian Dinu Rachieru · Daniel Drăgan sau simfonia vieții
Detector
Liviu Franga · Suferințele limbii române
Lecturi
Nedelea · Împlinire a unei meniri asumate/ cronica 2
Rondul de zi
Gelu Negrea · Visul unei nopți de coșmar
Literatura română după o revoluție
Alex. Ștefănescu · Un scriitor sub acoperire: Codin Maticiuc
Polemice
Magda Ursache · Născuți sacrificați
Clubul Ideea europeană
O carte în dezbatere
Eugen Uricaru, Beniamin, Editura Cartea Românească, 2014
Adrian Dinu Rachieru · Dincolo de realitate
Inventând şi stăpânind o lume, harnic şi cu har, Eugen Uricaru crede în realitatea care se naşte din cuvânt. Stivuite, cărţile sale par „cronica” unei ficţiuni, dilatată, inundând şi ocupând Lumea, trecută, totuşi, prin furcile istoriei. Scriitorul iubeşte misterul şi ceremonialul, farmecul arhaic şi ne reaminteşte, prin personajele sale, că visul este o parte din viaţă
Marian Victor Buciu · Noua „Bunavestire
Ştefan Borbély · Epifania
Constantin Cubleșan · Revoluția română sub semnul „Mântuitorului”
Povestea subteranei
Aura Christi · Când se întoarce acasă Dumnezeu
Un diamant acest Beniamin, adus de creatorul său, romancierul Eugen Uricaru, într-o margine tristă a României, pentru a ne arăta cât de minunată și cât de tristă e țara noastră, Doamne, cum nu e, totuși, chiar totul pierdut și cum poate renaște, în sfârșit, după o îndelungată orbecăire: prin ea însăși, prin eroii și sfinții ei, care sunt – susține autorul cu o jumătate de voce, favorizând ambiguitatea ridicată la rang de realitate evanghelică – pretutindeni; doar că noi nu-i vedem
Istoria mentalităților
Andrei Marga · China în cultura lumii de azi
Nu întâmplător, după preluarea mandatului la Departamentul de Stat, Hillary Clinton a făcut prima vizită în China și a exprimat evaluarea de cotitură: „împreună, SUA și China pot soluționa criza din lume”. Iar președintele de atunci al Chinei, Hu Jintao, a putut spune la Casa Albă că țara sa nu este loc al crizei și nu a produs-o, dar își asumă să coopereze la soluții.
Președintele Xi Jinping spunea că „lumea ar trebui să cunoască mai mult despre China”. Iar această cunoaștere pretinde un rol sporit din partea culturii și a limbajului. În interacțiunile culturale de astăzi, reprezentanții chinezi delimitează cu limpezime momentele respect, cunoaștere, înțelegere, comunicare și evaluare. Ei observă cu luciditate că se intră într-o lume în care un sfert din populația globului sunt chinezi, care folosesc o limbă străveche, vorbită de cei mai mulți oameni pe glob, și care sunt parte a acestei lumi
Eveniment
Festivalul Internațional de Poezie Qinghai ● 2014
Aura Christi
Visul din somnul altcuiva
Iosif Brodski vorbea despre poezie ca despre o școală a sentimentului. Cred că poezia este și va rămâne o școală de recucerire, de reumanizare a umanității. Poate, s-a ajuns în punctul critic în care se impune nietzscheana revoluționare a omului din om, ca să folosesc o expresie dragă lui Fiodor Mihailovici Dostoievski.
Puține întâmplări mi-au tăiat respirația, în timp ce – ochi și urechi – înaintam
printr-un spațiu nemaivăzut, făcând efortul să-mi scape cât mai puține lucruri, cât mai puține detalii și nuanțe. Între acestea: descoperirea făcută în altarul unui uriaș templu taoist, desfășurat spectaculos pe câteva nivele, unde odată ajunși – după un urcuș de mai bine de o jumătate de oră – la nivelul superior, un uruit afund, uluitor, venit dinspre altar, pur și simplu mi-a înghețat sângele în vene.
Incredibil, deci, adevărat: visul de a fonda o Republică a Poeților a prins realitate pe platoul tibetan, în timp ce câțiva privilegiați recitau poeme în chineză, engleză, franceză, română, spaniolă…, visând la un lanț viu de poeți ai lumii, dotați cu puterea de a salva omul din om – poate, cea mai convingătoare reacție la globalizarea receptată, câteodată, neadecvat, ca să nu spunem abuziv.
Un imperiu împresurat de temple
Nu mă punea pe gânduri faptul că nu pricepeam din ce motive îmi lăsam pașii să mă ducă oriîncotro mă tenta ceva, ci că nici nu-mi doream să înțeleg, alegând să mă reduc la privire. Să las tot ce mi se întâmplă să mă locuiască un timp și să treacă prin mi
ne, ca și cum ar fi lunecat prin altcineva, îmi tot repetam și înaintam ca vrăjită de la un templu budist la altul, taoist, de la templele, grădinile și drago
nii impresionanți la cocostârcii căzuți pe gânduri parcă, apoi prin rețeaua labirintică, alcătuită de străzile minuscule, cuceritoare și întortocheate, numite în Beijing hutonguri, pentru a reveni spre sufletul Chinei – celebra Piață Tiananmen, unde simți prin toți porii măreția acestei țări incredibile – și porțile Orașului Interzis, unde mai mult în joacă, încercam să identific cele trei săli: Sala Armoniei Supreme, Sala Armoniei Mijlocii și Sala Conservării Armoniei. Făceam efortul să urc nenumăratele trepte ce curg spre cer din marginea zidurilor. Impresionată de ziua cu un soare de vis – ceața sau pâcla opacă, lăsată aproape zi de zi peste Beijingul toropit, dispăruse ca prin miracol – mânată de opulența culorilor melodioase, nu mai știam unde se termină
treptele și unde încep zidurile, căci pretutindeni vedeam trepte în preajma altor trepte, ziduri desprinse din alte ziduri, readucându-mi-se în actualitatea duhului fascinația pentru ziduri. Când și când mă opream locului, pentru a-mi trage suflet
ul în acest imperiu al forței, eleganței și al supremației imperiale; un imperiu împresurat de temple, clădiri sub formă de turn, ale căror streșini ce mărginesc multiplele etaje somptuoase curg spre cer și poartă dulcele nume de pagode, cu semne, dragoni și ceasuri solare, broaște țestoase, elefanți și cocostârci, vaze chinezești uriașe și vase de dimensiuni impresionante, folosite pe vremuri pentru păstrarea apei în caz de incendii. Preț de câteva fracțiuni de secundă m-a cuprins regretul de a nu avea posibilitatea de a admira și interioarele acestor palate împărătești decât prin ferestrele mari, cu draperiile trase. Părerea de rău se făcuse praf și pulbere însă cât ai clipi, de parcă sufletul n-ar fi avut suficient timp pentru a luneca pe o pantă descendentă.
Ochii și sufletul aveau de lucru enorm. Lăsând pliantele și ghidul la o parte, e limpede că până să li se facă ochilor somn 
trebuia contemplat și înregistrat totul: spectacolul dezarmant de culori, bogăția însemnelor regale, t
recerile uneori line, alte dăți abrupte și surprinzătoare de la un palat la altul, de la un urcuș spre o altă poartă, la fel de imprevizibilă, de la o zeitate la alta, la fel de misterioasă. Am căutat cu sufletul la gură statuile lui Buddha, surprins în diferite ipostaze, încercând să identific cel puțin nouă; cifra nouă are o semnificație specială în civilizația chineză, unde se consideră că există nouă niveluri până a se ajunge în paradis, așa cum pentru creștinii ortodocși numărul trei cuprinde în matrița sa misterioasă trei figuri sfinte: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Între Împăratul de Jad, Cei Trei Nepătați și Zeii taoiști de la ușă, a căror menire e să apere un așezământ de spiritele rele, între Regina Paradisului și Cei Patru Împărați Celești, imaginația mea exasperant de înceată îngăduia, previzibil, asupra Zeului Războiului – Gunadi – care poartă armură, fiind, totodată, și zeul literaturii.
Editura Academiei Române ● Noutăți editoriale ● Știri ● Evenimente
Clubul Ideea europeană
Semnal editorial
Carmen Andrei · Viziunea critică a lui Nicolae Balotă
Inedit
Nicolae Balotă · În Castelul Veturiei (II)
Cronica plastică
Luiza Barcan · Trei Alexandri
Film
Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul 2014
Dana Duma · Centrul și marginea
Călin Căliman · O Săptămână cinematografică la Codlea
Lecturi
Constantin Coroiu · Când istoria se ascunde în spatele ei înseşi
Poeme
Radu Cange
Corespondență din Țara Sfântă
Mosari · De trei ori în Grecia
Punctul critic/ 37 coloana din dreapta raster
Lecturi
Florin-Corneliu Popovici · Rebeli în guerrilla urban
Vă dorim lectură plăcută!
Doriți să citiți anumite articole din numărul curent dați (click aici)
Vă aducem la cunostință că nr. 11/2014 al revistei Contemporanul apare cu suplimentul Comunismul cu rele și rele.
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81).
În format tipărit poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării: InMedio, RelayCărturești – Verona București.
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin: Compania naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL, Zirkon Media, SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL. Adresa redacţiei: Asociaţia Contemporanul CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18. E-mail: [email protected]; [email protected]
