După 1974, am realizat o adevărată invazie a pieţei româneşti cu cele mai de seamă cărţi ale literaturii chineze antice, clasice şi moderne. Scopul acestui demers? L-am declarat nu o dată. Îmbogăţirea literaturii noastre, oferirea de noi coordonate şi căi de împlinire culturii române. Sunt aproape trei duzini de cărţi
Dragul meu prieten,
Astăzi împlinesc şaptezeci şi cinci de ani. Sunt tânăr. După studiile eruditului C.I. Parhon, sunt pe la jumătatea vieţii. Iubirea mea constantă s-a numit cartea. Copil fiind, citeam cartea de română pe nerăsuflate, din primele zile de la primirea manualelor. Învăţam poeziile pe de rost. Multe vor fi fost fără vreo valoare estetică, tributul plătit zilei, eu însă acumulam, clasificările s-au făcut în timp. Ţin minte 
şi-acum Nică fără frică… Mă cunosc bibliotecile, de pe oriunde m-am preumblat. Întâlnirea cu poezia Chinei s-a realizat într-o bibliotecă, citind Din fluierul de jad, o culegere de poezie din Dinastia Tang (618 – 907); traducerea din limba germană aparţinea poetului Al. Stamatiad. Eram copil, şi mi-am zis că n-ar fi rău să învăţ limba chineză, pentru a citi în original comorile acelea neaşteptate. Acum sunt convins că gândul meu s-a înregistrat acolo sus în catastiful de lumină şi energie al vieţii pe pământ. După terminarea liceului, m-am prezentat la concursul năucitor pentru a ocupa unul dintre cele cinci locuri aprobate pentru anul acela la Secţia de limbă şi literatură chineză din cadrul Universităţii Bucureşti. Se înscriseseră nici mai mult şi nici mai puţin decât şaizeci şi cinci absolvenţi de liceu. Unsprezece pe un loc! Doar că eu hotărâsem să învăţ limba chineză. Trebuia să se întâmple. În raportul sancai, cele trei entităţi, propriu filosofiei chineze, relaţia cer, pământ şi subsemnatul fusese desigur configurată. Şi am reuşit! Prima carte tradusă şi acceptată spre publicare de Editura Junimea, din Iaşi, de către Mircea Radu Iacoban, a fost însă proză. Poezie tradusesem în facultate, pentru mine, să-mi fac mâna. Mai păstrez şi acum câteva hârtii mototolite, rupte din caiete de dictando. Ici-colo câte o perlă, în rest transpunere poate prea exactă a unor versuri disparate.
După 1974, am realizat o adevărată invazie a pieţei româneşti cu cele mai de seamă cărţi ale literaturii chineze antice, clasice şi moderne. Scopul acestui demers? L-am declarat nu o dată. Îmbogăţirea literaturii noastre, oferirea de noi coordonate şi căi de împlinire culturii române. Sunt aproape trei duzini de cărţi, dragul meu prieten, apărute sub semnătura Mira şi Constantin Lupeanu – decenii în şir o emblemă a muncii, a calităţii şi valorii artistice.
Poezie, proză, eseu. O singură carte politică, şi aceea în colaborare. Este vorba de cuvântările ale căror nucleu a născut China modernă de azi. Autorul acestei serii de Opere se numeşte Deng Xiaoping, omul reformelor, cel care i-a învins pe extremiştii de stânga cu o vorbă de bun simţ: fie ea albă sau neagră, dacă prinde şoareci, pisica este bună! Se referea la modalităţile neortodoxe de creştere economică! Apărută la Editura Politică, în 1987, la câţiva ani după ce chinezii lansaseră reformele şi împărţiseră pământul la ţărani şi când Europa centrală şi de răsărit începuse să fiarbă, cartea s-a epuizat într-o săptămână. Sau a fost retrasă de pe piaţă – pentru liderii de atunci ai României, semăna prea tare cu un cal troian!
Literatura dintâi, textele filosofice din antichitatea timpurie m-au preocupat deopotrivă. Nici nu se putea altfel. Lao Zi 老子şi Kong Zi孔子, citeşte Confucius, sunt cărţile de căpătâi ale civilizaţiei chineze. Capodopere. În această idee am publicat o primă carte, reunind textele acestor doi primi învăţători ai chinezilor, unul încifrat, poetic, recomandând întoarcerea la natură, şi altul pragmatic, pledând pentru ordine socială şi perfecţionarea omului prin învăţătură, prin studiu. Notez aici elogiul pe care Confucius îl aduce, în anul 518 îHr., celui care era mai mare decât el cu vreo douăzeci şi ceva de ani: Ştiu că păsările zboară, că peştii înoată, că animalele sălbatice aleargă. Mergătoarele pot fi prinse în capcană, înotătoarele în zăvod, zburătoarele în laţ. Cât despre dragon, nu ştiu cum urcă el în slava cerului, pe vânt şi pe nori. Astăzi m-am întâlnit cu Lao Zi, care este un adevărat dragon! La rândul său, unul dintre cei mai mari cărturari chinezi ai secolului XX, Lin Yutang, scrie în 1938: Confucianismul a câştigat victoria împotriva taoismului, mohismului, naturalismului, legalismului, comunismului şi a unei cete de alte filosofii. El şi-a menţinut supremaţia asupra poporului chinez timp de două mii cinci sute de ani, cu excepţia câtorva perioade, şi s-a întors întotdeauna la locul său mai puternic decât niciodată.
A urmat publicarea taoiştilor Lie Zi列子, Zhuang Zi庄子. Sub titlul: Părinţii sistemului filosofic taoist, am oferit cititorului interesat textele fundamentale ale taoismului, inclusiv Lao Zi老子道德经, în traducere integrală, cu note de subsol şi explicaţii. Ecou larg.
De-ar fi să aleg acum din noianul de cărţi publicate, aş aşeza pe un loc fruntaş cartea la care am lucrat nu mai puţin de cinci ani, o biblie a civilizaţiei chineze, carte sacră, 周易经传 Cartea Schimbărilor, 880 de pagini, publicată la Editura Qilinul din Jad, în anul 1996, în două volume, o carte de filosofie, de politică şi de morală, exprimată sintetic prin diagrama cosmică a marei limite, din care s-au vândut cinci mii de exemplare! Această ediţie a Cărţii Schimbărilor nu este o traducere decât în parte. Ea este gândită, interpretată, rescrisă de noi pe româneşte. Am păstrat prin traducere doar textele străvechi, de o concizie extremă, voit abstracte, arhaice şi obscure. Voi recomanda această carte unei edituri puternice, o reeditare necesară pentru cititorii de azi. Ea conţine o viziune măreaţă asupra universului şi introduce o lume a muritorilor, de sorginte practică, sintetizând-o în situaţii de viaţă prin cele şaizeci şi patru de hexagrame. Notam atunci că această lucrare esoterică oferă o imensă şi nebănuită cale către cunoaştere şi înţelegere a posibilităţilor individuale şi sociale, de întregire şi elevaţie a sinelui fiecărui eu într-o colectivitate echilibrată, armonioasă, între Cerul şi Pământul care ne locuiesc şi trăiesc în şi prin noi! Nenumărate creaţii şi invenţii ale omenirii se află aici în embrion. „Cele şaizeci şi patru de hexagrame sunt chiar calculul binar…” declara G. W. Leibnitz, inventatorul limbajului computerelor, pentru a da un singur exemplu în legătură cu arsenalul de cunoştinţe şi înţelepciune al Cărţii Schimbărilor.
Rememorând, ezit între a-ţi recomanda un titlu dintre romanele chinezeşti clasice şi moderne, nu puţine, traduse şi publicate de noi.
Întâmplări din lumea cărturarilor 儒林外史de Wu Jingzi, una dintre cărţile de mare succes, cu unsprezece comentarii şi prezentări în presa literară, aproape de necrezut pentru o carte tradusă! Ea a fost reluată peste ani în Colecţia „Biblioteca pentru toţi” a Editurii Meridiane. Mă voi opri mai târziu asupra acestui roman scris în secolul XVIII.
Lotus de Aur, Vaza şi Prunişor de Primăvară 金瓶梅să fie cartea căutată? Un roman fluviu de 1230 de pagini, apărut în secolul al XVI, sub pseudonismul Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii şi tipărit la Editura Cartea Românească, în anul 1985.
Osândiţii mlaştinilor水浒传de Shi Naian, secolul XV, ecou literar al unei epoci definite de haiduci?
Trei cazuri uluitoare三大奇案, roman poliţist din secolul XVII, parte dintr-un serial despre cazurile grele rezolvate de un magistrat pe nume Di?
Rogojina de rugă a cărnii肉铺团, secolul XVI, pledoarie pentru comportament moral, prin prezentarea unor fapte, la limita dintre pronografie şi sexualitate, editată tot sub pseudonim – Domnul Sentimentelor Tăinuite?
Întâmplări din lumea mandarinilor 官场现形记de Li Baojia, secolul XIX, compoziţional la limita dintre clasic şi modern?
Familia 家de Ba Jin, secolul XX, în stil balzacian?
Patru generaţii sub acelaşi acoperiş 四世同堂de Lao She, indubitabil cel mai de seamă romancier al Chinei în secolul XX?
Ce să aleg, prietene? Citeşte te rog câteva cuvinte despre o altă scriere fascinantă, o creaţie fără egal în literatura lumii.
Romanul classic chinez 西游记, Însemnarea călătoriei spre vest, de Wu Chengen, publicat de noi la Editura Qilinul din Jad, conţine toate ingredientele care dau conţinut ideilor încadrate azi in paranormal, plus latura romanescă. Un roman esoteric vechi de cinci secole!
Însemnarea călătoriei spre vest este un roman fluviu cu o sută unu de capitole şi peste o mie de pagini. Scris la mijlocul secolului al XVI-lea de un mandarin înţelept, romanul ia drept pretext călătoria în India a unui călugăr chinez, în căutarea cărţilor fundamentale ale învăţăturii lui Buddha, Iluminatul. Fiind vorba de o scriere literară, latura esoterică este numai una dintre componentele unei scrieri cu rezonanţă peste veacuri şi tradusă în mai toate limbile pământului.
Viaţa prezentată în acest roman este încărcată de lirism şi metafizic, dar este şi pândită la tot pasul de primejdii, în folosul părţii de aventură cu care se susţine de asemenea romanul. Există pagini instructive despre viaţa Chinei din timpul vieţii autorului, despre organizarea oraşelor, despre perceperea de atunci a sensului vieţii, despre viaţă şi moarte, despre reîntrupare, despre iubire, prietenie şi trădare. Sunt o încântare şi se dovedesc instructive inserţiunile de filosofie şi religie, medicină, artă etc. În călătoria întreprinsă de călugăr şi de însoţitorii săi, timpul şi spaţiul se estompează adesea. Personajul principal cu cea mai extinsă descriere, Maimuţa, un erou dintr-o întrupare fantastică, numai că dotat cu trăiri absolut omeneşti, călătoreşte cu viteza gândului, pătrunde adesea în lumea misterelor, se coboară în trecut sau se proiectează în viitor.
Romanul se citeşte cu răsuflarea tăiată. Aventura şi descifrarea unor lumi şi obiceiuri stranii se întâlnesc la tot pasul. Pe de altă parte, prin intoducerea unei lumi fabuloase, prin acţiunea plină de fantezie, scriitorul tratează un subiect suprem: căutarea de către omenire a vieţii spirituale, şlefuirea neîntreruptă a sinelui. Cităm din Capitolui al XXIII-lea: Această carte grăieşte despre călătoria aducerii cărţilor sfinte, dar niciodată nu s-a abătut de la calea prin care individul îşi caută esenţa.
Îţi recomand cu bucurie acest roman fără pereche, înscris curentelor socotite moderne astăzi şi care certifică o dată în plus căutările permanente, dincolo de cotidian, ale omului de pretutindeni.
Cine a citit o ediţie abreviată a cărţii, cu doar treizeci de capitole, tradusă din limba engleză acum o jumătate de secol: U Cheng-en, Călătorie spre soare-apune, va fi fericit să cunoască această primă traducere integrală în limba română, unde sinologilor Mira şi Constantin li s-a alăturat, la început de drum, Adrian Daniel Lupeanu.
Astăzi mă opresc aici, dragul meu prieten. Să nu crezi că a fost uşor! Pe vremea aceea, editorii nu erau cu adevărat stăpâni şi dacă nu se băteau pentru a tipări o care de-a mea, în nici un caz nu îmi respingeau propunerile, dimpotrivă, au fost ani când am avut două sau trei cărţi pe an! Editurile Univers, Albatros, Cartea Românească, Militară, Dacia îmi acceptau fără rezervă cărţile şi le trimiteau degrabă în tipografii. Se ştia că sunt cărţi de valoare…
4 August 2016, de la Templul Soarelui,
Beijing, China
