Tocmai pentru că Marilena Rotaru a realizat toate filmele sale cu o pasiune neostenită, cu o tulburătoare dragoste pentru adevăr, cu o dăruire totală, ţin să închei acest comentariu (n-o fac pentru prima oară!) cu câteva versuri de Ezra Pound la care Marilena Rotaru ţine în mod deosebit, versuri în tălmăcirea Margaretei Sterian: „Numai aceea ce iubeşti cu adevărat rămâne/Restul e zgură”
După ce anul trecut, regizoarea documentaristă Marilena Rotaru a primit Premiul U.A.R.F. (Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film) şi a fost sărbătorită pentru 25 de ani de existenţă a serialului „Memoria Exilului Românesc”, anul acesta, cu câteva săptămâni în urmă, s-a desfăşurat la Teatrul Naţional din Bucureşti, din iniţiativa Uniunii Cineaştilor, o seară omagială Marilena Rotaru, intitulată
„Alte glasuri, alte chipuri, o semnătură: Marilena Rotaru”. În programul serii omagiale au figurat proiecţii video din documentarele şi spectacolele realizate de Marilena Rotaru de-a lungul anilor („alte glasuri, alte chipuri”), prezentate şi comentate de invitaţii speciali, Laurenţiu Damian şi Alexandru Ştefănescu, amfitrionii Galei, Ion Caramitru şi colaboratorii apropiaţi ai realizatoarei, Marius Constantinescu şi Gabriel Croitoru. Încărcat de emoţie, filmul realizat de Marilena Rotaru cu prilejul centenarului ilustrei artiste Cella Delavrancea a inaugurat programul proiecţiilor video, şi a reprezentat, neîndoios, un moment de vârf al Galei omagiale. În duet cu eminentul pianist Dan Grigore, ilustra pianistă a entuziasmat, pur şi simplu, asistenţa, realizând un moment artistic de neuitat, pe care Marilena Rotaru l-a transmis cu generozitate posterităţii, generaţiilor viitoare. Dintre celelalte proiecţii video ale serii au produs o vie impresie, deasemenea, episoade ale serialului „Memoria Exilului Românesc” la care Marilena Rotaru a lucrat peste 25 de ani. Serialul acesta de televiziune, realizat de Marilena Rotaru, a fost distins cu patru premii A.P.T.R. (Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România), în patru ediţii diferite ale prestigioaselor premii, pentru documentarele Întoarcerea lui Vintilă Horia, Ca un copac în furtună: Sergiu Celibidache, Mihai I, Regele românilor, şi premiul „Jubiliara 25”. Fragmente din documentarele premiate de A.P.T.R. au fost prezente şi în suita de proiecţii video de la Teatrul Naţional, unde l-am întâlnit, printre invitaţi, şi pe bunul meu prieten Neculai Constantin Munteanu , fapt care mi-a adus aminte că Marilena Rotaru a fost primul reporter din România care a realizat un reportaj în redacţia „Europei Libere” din München (decembrie 1990). În cadrul serialului a consacrat documentare unor jurnalişti sau colaboratori ai „Europei Libere”: Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Paul Goma, Viorel Mehedinţu, Mircea Carp.
Cu îngăduinţa cititorului, o voi lăsa pe Marilena Rotaru să-şi prezinte singură serialul „Memoria Exilului Românesc”, la care a lucrat mai bine de un sfert de veac: „De 25 de ani m-am consacrat unui proiect de cunoaştere, şi de conservare a valorilor româneşti aflate dincolo de hotarele României. La începutul anilor ’90, nimeni în România, mai ales televiziunea, singura televiziune existentă, nu vroia să audă de exilul românesc. Serialul de televiziune Memoria exilului românesc, realizat în cea mai mare parte împotriva curentului şi curentelor, numără 150 de episoade existente în arhiva TVR şi cuprinde nume ilustre, instituţii şi evenimente ale exilului nostru şi ale culturii naţionale şi mondiale (Regele Mihai, Sergiu Celibidache, Vintilă Horia, Camilian Demetrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Radu Aldulescu, profesorul Al.Ciorănescu, Radio Europa Liberă, Biblioteca Română din Freiburg, Cimitirul soldaţilor români din Soutzmat, compozitorul Vladimir Cosma, soprana Nelly Miricioiu, Fundaţia Principesa Margareta a României, Dinu Ianculescu, Friedrich von Bomches, George Tzipoia, şi mulţi alţii.) Am încercat astfel să feresc de uitare şi risipă valorile româneşti. Să le pun în dialog cu cele din ţară, să arhivez pe peliculă personalităţi şi evenimente româneşti din afara graniţelor, să creez, prin această formă de cunoaştere şi de transmitere a emoţiilor, o punte pentru unul din segmentele reconcilierii naţionale. Patria care-şi uită fiii, spunea un înţelept grec din antichitate, nu-şi merită Eternitatea! Mulţi din cei intervievaţi s-au suit la Ceruri. Au rămas însă în filmele pe care numai Dumnezeu m-a călăuzit şi mi-a dat puterea să le fac, cu emoţiile, cu durerile şi sacrificiile, dar şi cu operele lor, expresii ale spiritului creator ivit din aceste pământuri. «Locul în care te naşti are o stea a lui. Oriunde pe lume ai trăi, steaua aceea te luminează.» Sunt cuvintele Regelui Mihai. Documentarea pentru realizarea acestor filme mi-a deschis însă «filmul» unor realităţi mult mai complexe, alcătuite din existenţele româneşti pe diferite meridiane ale lumii”. O mare parte dintre numele ilustre amintite de regizoare au fost evocate în proiecţiile video din seara omagială, şi, pe bună dreptate, s-a demonstrat pe viu faptul că, datorită Marilenei Rotaru şi filmelor sale, importante valori româneşti au fost ferite de uitare şi risipă. Este ceea ce au subliniat, în cuvântul lor şi importanţii invitaţi speciali ai superbei Gale omagiale, şi ceea ce a evidenţiat autoarea însăşi în finalul reuniunii de suflet din sala „Media” a Teatrului Naţional.
Chiar dacă am mai folosit informaţiile care vor urma în articole anterioare, ţin să întregesc, cu ajutorul lor, portretul autoarei omagiate acum câteva săptămâni. Minunatul publicist TV Marilena Rotaru este unul dintre cei mai înzestraţi documentarişti culturali ai televiziunii naţionale. A debutat în 1979 cu eseul documentar Creatorul şi epoca sa – Margareta Sterian, realizând în continuare o seamă de importante filme culturale, pe lângă cele din serialul „Memoria Exilului Românesc” (care a debutat în 1992!). Printre ele, Eternă bucurie-i frumuseţea (1984) sau filmul – superb, cum am văzut! – dedicat centenarului Cella Delavrancea (decembrie 1987). Între timp, însă, în viaţa Marilenei Rotaru s-au petrecut mai multe evenimente, unele nu tocmai plăcute. În 1985, de pildă, i s-au topit, într-o tipografie orădeană, şpalturile romanului „La Est de Firenze”, un roman în care denunţa cenzura din TVR şi din întreaga viaţă a românilor de atunci. Romanul va fi publicat, totuşi, în 1995, iar în 2002 autoarea va publica un nou roman, „Întoarcerea lui Vintilă Horia”. În octombrie 1991, ca urmare a articolului său din „Cotidianul”, „Libertatea de a fi minţit”, şi ca urmare a acuzei de delict de opinie (manifestări promonarhiste şi antifeseniste), Marilena Rotaru era concediată. Revenea în TVR după câştigarea unui proces stresant, în vara lui 1992. La TVR, Marilena Rotaru a consacrat câteva documentare şi unor personalităţi culturale şi politice din ţară, printre care Barbu Brezianu, Doina Cornea, Theodor Cazaban, Viorel Mehedinţu, Al Hu-sar, Dan Grigore. Printre filmele Marilenei Rotaru figurează şi un reportaj incitant despre Tezaurul României de la Moscova. Din anul 2012, Marilena Rotaru a realizat emisiunea „Ora Regelui”, împreună cu Camelia Csiki şi Bogdan Şerban Iancu. De altfel, Marilena Rotaru a primit preţioase decoraţii din partea Casei Regale: la 10 Mai 2008, medalia Regele Mihai I pentru loialitate, şi în 2012, Crucea Casei Regale. Anul trecut, la moartea Reginei Ana, Marilena Rotaru a fost rugată, într-un interviu, să-şi spună părerea despre ilustrul personaj. Răspunsul Marilenei Rotaru, superb, începea cam aşa: „N-am să pot vorbi niciodată numai despre Regina Ana. Pentru mine, întâlnirea principesei Anna de Bourbon Parma cu Regele Mihai este unul dintre cele mai limpezi şi vizibile planuri divine”…
Cum aminteam încă de la început, anul trecut, când se împlineau 25 de ani de existenţă a serialului „Memoria Exilului Românesc”, evenimentul a fost sărbătorit la Institutul Cultural Român, unde am avut şi eu bucuria şi onoarea de a spune câteva gânduri despre sărbătorită, alături de Radu Boroianu, directorul de atunci al Institutului, Doina Alexandru – jurnalist la „Europa Liberă” şi Radu Preda – preşedinte executiv al Institutului de Investigaţii al Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Au fost prezentate şi atunci, alte glasuri şi alte chipuri din tezaurul nepreţuit de imagini realizate de Marilena Rotaru de-a lungul anilor, şi, să recunoaştem, întâlnirile cu gândul unor personalităţi pregnante precum Regele Mihai, Vintilă Horia, Sergiu Celibidache, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, Vladimir Cosma, cu arta divină a Cellei Delavrancea şi Dan Grigore, cu toţi ceilalţi interlocutori ai autoarei, din ţară şi de peste hotare, au lăsat urme durabile, veşnice, în mintea şi sufletele noastre. Tocmai pentru că Marilena Rotaru a realizat toate filmele sale cu o pasiune neostenită, cu o tulburătoare dragoste pentru adevăr, cu o dăruire totală, ţin să închei acest comentariu (n-o fac pentru prima oară!) cu câteva versuri de Ezra Pound la care Marilena Rotaru ţine în mod deosebit, versuri în tălmăcirea Margaretei Sterian: „Numai aceea ce iubeşti cu adevărat rămâne/Restul e zgură”…
