Ana Calciu: Teatrul creştin-⁠ortodox – un mijloc de zidire sufletească

Actorul care nu-⁠şi cunoaşte rostul pe scenă se transformă în propriul lui idol. Sutele de ore de repetiţii şi spectacole îl epuizează, în loc să-⁠l hrănească. Această profesie nu a fost lăsată pe pământ pentru a demonstra, ca actori, ce aptitudini remarcabile avem. Talentul este un mijloc prin care putem dărui, învăţa, educa, ajuta şi sensibiliza oamenii

Ce este Teatrul creştin? Este o formă de teatru prin care aducem pe scenă texte cu tematică creştin-ortodoxă, personalităţi istorice, modele de vieţuire. Ne propunem să aducem în faţa publicului modele de excepţie, prin trăirea, gândirea şi vieţuirea lor, care să ne ajute să înţelegem că, indiferent de greutăţi, putem trăi frumos. Ce m-⁠a determinat să pornesc acest demers a fost o nevoia de a juca în spectacole în care să mă regăsesc. Jucam deja de vreo zece ani în mai multe teatre din Bucureşti şi m-⁠am trezit cu un gol interior, pe care nu ştiam cu ce să-⁠l umplu. Am simţit că ceea ce făceam nu folosea nimănui şi nici mie. Actorul care nu-⁠şi cunoaşte rostul pe scenă se transformă în propriul lui idol. Sutele de ore de repetiţii şi spectacole îl epuizează, în loc să-⁠l hrănească. Această profesie nu a fost lăsată pe pământ pentru a demonstra, ca actori, ce aptitudini remarcabile avem. Talentul este un mijloc prin care putem dărui, învăţa, educa, ajuta şi sensibiliza oamenii.

Impasul profesional prin care am trecut s-⁠a suprapus cu căutarile personale. Există, cred, un moment în viaţa fiecărui om, când se opreşte din drum şi începe să-⁠şi pună întrebări despre sensul vieţii. Chiar dacă la nivel teoretic ştim ce este existenţa, această înţelegere nu este suficientă, deoarece simţim că o Putere ne guvernează. Iar această Putere este Dumnezeu. Când eşti conştient de prezenţa lui Dumnezeu, încerci să trăieşti după învăţătura Lui. Raportarea la El declanşează resorturi interioare profunde, te obligă la o privire atentă asupra propriei persoane, după modelul Christos. Aşa se face că prin intermediul mijloacelor artistice am adus pe scenă texte cu tematică creştin-⁠ortodoxă. Teatrul cu mesaj ortodox este un mijloc de zidire sufletească.

În felul acesta s-⁠a născut un nou drum. Au apărut mai multe spectacole în care joc: Fata care vede prin haos – un scenariu după un poem al surorii mele, Maria Calciu, în regia Mălinei Andrei, pe muzica lui Arvo Pärt; Diaconiţa Olimpiada – o adaptare după Scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către Sfânta Diaconiţă Olimpiada, regizor Marian Popescu; Stihuri şi Cântări – un spectacol de poezie religioasă şi muzică psaltică, în care joc alături de Magda Catone şi Tomi Cristin. Acest spectacol a fost preluat de Asociaţia Părinţilor pentru Ora de Religie Sector 3 Bucureşti şi s-⁠a desfăşurat în mai multe biserici din Bucureşti şi din ţară. Vorbind cu Tine, Doamne! este un scenariu după Rugăciuni pe malul lacului de Sfântul Nicolae Velimirovici, regizat de subsemnata şi Teodora Mareş. În Brâncoveanu şi Ivireanu, iubire de Biserică şi neam joc alături de Damian Victor Oancea, Magda Catone, Mihai Coadă, Ovidiu Cuncea, Tiberiu Păun, Bogdan Iacob, Dana Rusu şi Alexandru Ionescu. Textul este scris de pr. Aurel-⁠Bogdan Teleanu, regia îi aparţine Ivonei Boitan, iar scenografia – Ilenei Zirra.

De curând, a avut loc premiera celui mai recent spectacol, a celei mai recente reprezentaţii teatrale: Candele nestinse. Mărturii din închisorile comuniste, unde joc împreună cu Tomi Cristin, Bogdan Iacob şi Damian Victor Oancea. Textul şi regia îi aparţin Ivonei Boitan, iar scenografia Ilenei Zirra.

Am avut ideea acestor proiecte, la unele am scris şi scenariul, dar spectacolele „s-⁠au născut” datorită unei munci sustinute în echipă. Am susţinut, de asemenea, zeci de recitaluri de poezie laică şi religioasă în ţară şi în străinătate.

Nimic nu s-⁠ar fi realizat fără ajutorul lui Dumnezeu, căruia Îi mulţumesc că m-⁠a vegheat şi mi-⁠a scos în cale oameni deosebiţi. Spun toate acestea pentru a evidenţia cum s-⁠a născut acest drum, care există, este o realitate. Acest demers s-⁠a întâlnit cu nevoia spectatorilor de a avea o alternativă la tot ce există în teatrul clasic. Spectacolele noastre au propriul public. Sunt foarte mulţi oameni care ne mulţumesc, deoarece, zic ei, se întăresc în credinţă, văzând raportarea autentică a personajelor la viaţa spirituală. Unii oameni care merg la Biserică au renunţat să frecventeze teatrul clasic, pentru că nu mai găsesc nimic motivant. În schimb, vin la spectacolele noastre. Îi simt foarte aproape, le mulţumesc şi mă bucur că vin şi mulţi tineri. Când te apropii de personalităţile pe care le aducem pe scenă, începi şi tu, artist sau spectator, să te „contaminezi”, să te îmbogăţeşti, să te întăreşti în credinţă. Devine astfel o impreună lucrare.

Sunt bucuroasă să spun că la ultimele două proiecte, Brâncoveanu şi Ivireanu, iubire de Biserică şi neam şi Candele nestinse. Mărturii din închisorile comuniste, ne-⁠au sprijinit Protoieria Sector 2 şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români Sector 2, fără care nu cred să ne fi descurcat. Spectacolele s-⁠au derulat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a felicitat şi premiat echipele ambelor piese de teatru. Este o mare onoare să fim sub ocrotirea Bisericii. Totodata mass media a reacţionat foarte bine la proiectele noastre. Au fost realizate numeroase emisiuni, reportaje şi interviuri, difuzări integrale, realizate de către Trinitas TV, Radio Trinitas, Radio România Cultural şi TVR 1 .

Este evident faptul că acest gen de teatru este un drum greu, necesită mult efort, implicare şi are nevoie de sprijin, pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni. Sperăm că teatrul creştin-⁠ortodox va deveni o prezenţă în vieţile noastre, o prezenţă căutată şi dorită.