Die Jugend şi ambientul cultural în România
Prezenţa elementelor Art Nouveau sau Jugendstil în Regat este, mai degrabă, asociată cu persoana Reginei Maria…
Artele decorative, abordate în contextul unor schimbări de paradigmă culturală şi socială, pot fi văzute, dincolo de aspectele estetice, şi ca un simptom al unei societăţi în schimbare. Dincolo de tensiunile prezente înaintea Primului Război Mondial, pe fondul unui pozitivism contrapus expresionismului, Arta 1900 se conturează ca o alternativă în peisajul cultural european şi american. Având şi o componentă socială, vizibilă mai ales în cadrul mişcării Arts and Crafts, Arta 1900 se plasa la antipodul clasicismului şi istorismului, prin crearea unor produse ce trebuiau, în primul rând, să aibă un scop bine delimitat şi o utilizare accesibilă, funcţională. Deşi componenta socială a Artei 1900 – aceea de a crea artă utilă, accesibilă şi comodă – se adresa publicului general, elitele nu au întârziat să adopte această mişcare culturală.
Jugendstil (Germania), Art Nouveau (Franţa), Arte joven (Spania), Glasgow style (Scoţia), Arte Nuova (Italia), Secesion (Austria şi Ungaria) sunt câteva din denumirile manifestărilor artistice ale esteticii caracteristice ultimelor două decenii ale secolului XIX şi începutului secolului XX. Apelul la vernacular, la tradiţii autohtone, propus programatic, a găsit ecouri în Transilvania dualismului Austro‑Ungar şi doar câteva ecouri în Regat, datorită contextului tentativelor de formulare a unui stil naţional în formula neoromânescului. În albumul dedicat artei 1900 în România, Ada Ştefănuţ subliniază că „originile stilului naţional românesc în arhitectură sunt legate în mai mare măsură de istoricism şi de Beaux‑Arts, decât de Arta 1900” (Ştefănuţ, 2008). Aş adăuga că mizele stilului neoromânesc şi intenţiile din spatele creaţiilor semnate de artiştii români sunt diferite de cele ale Artei 1900, dar şi contextul.
În arhitectură, Nicolae Ghika‑Budeşti trimite, cel puţin la nivel declarativ, către Modern Style (Popescu, 2004). Prezenţa elementelor Art Nouveau sau Jugendstil în Regat este, mai degrabă, asociată cu persoana Reginei Maria. Noua aripă a Palatului Cotroceni, Pelişorul, lucrările de restaurare de la Castelul Bran şi apartamentele de oaspeţi din mansarda castelului Peleş sunt câteva din exemplele cele mai citate de literatura de specialitate ca argument al prezenţei Artei 1900 în România. Ada Ştefănuţ menţionează şi numele Reginei Elisabeta ca având o contribuţie la introducerea unor elemente specifice noii estetici, vizibile în decorarea atelierului său de pictură (Ştefănuţ, 2008). Regina Maria, lucrând cu Bernhard Ludwig, adaptează o serie de elemente bizantine, celtice şi autohtone în stilistica interioarelor din castelul Pelişor, Bran sau din Palatul Cotroceni, aducând în România o serie de influenţe din Glasgow style.
Prezenţa unor publicaţii precum „Deutsche Kunst und Dekoration” în biblioteca Muzeului Naţional Peleş subliniază varietatea expresiilor Artei 1900 în România. În paleta artelor decorative, obiectele din metal preiau din estetica mobilierului sau a sticlăriei, folosind juxtapuneri de materiale precum metal şi sticlă sau metal şi ceramică ş.a. Pentru mulţi artişti, natura a devenit un simbol pentru respingerea tradiţiei şi a fenomenului de historical revival, oferind motive cu multă încărcătură simbolică şi metaforă. Natura a fost considerată şi ca un antidot la hipertehnologizare, cu standardizarea sa impersonală. Multe din creaţiile Artei 1900, ce au ca inspiraţie natura, sunt mult mai logice structural, mai eficiente şi inovează din punct de vedere formal şi al materialelor utilizate (Antonelli, 2003).
În colecţiile Muzeului Municipiului Bucureşti se regăsesc o serie de piese ce evidenţiază diferitele tendinţe stilistice remarcate în Arta 1900, dar şi diversitatea provenienţei. Din atelierul german Württembergische Metallwarenfabrik, datat cca 1900, provine un vas pentru punci (Fig. 1) din metal comun argintat, cu bol din sticlă cristal tăiată şi gravată, cu capacitate de cca 5 l. Registrul decorativ al vasului se înscrie într‑o stilistică de tip Jugendstil, cu forme vegetale au repousse stilizate, prezente pe capac şi pe picioarele vasului. Bolul din sticlă este gravat cu un registru decorativ format din patru panouri rectangulare cu motive florale.
Punciul este considerat a fi prima formă de cocktail din istorie. Există o serie de ipoteze privind originea numelui băuturii, nu se ştie nici cine a fost persoana care a inventat băutura. Prima menţiune scrisă a băuturii datează din 1632 într‑o scrisoare a lui Robert Adams, lucrător al British East India Company, către un coleg de‑al său. O formă primară a reţetei pentru punci a fost înregistrată de Johan Albert de Mandelslo, un director de fabrică în Surat, India, spunând că este o băutură consumată de muncitorii din fabrică, făcută din aqua vitae, apă de trandafir, suc de lămâie şi zahăr (Wondrich, 2015). De la o băutură pentru clasa muncitoare şi marinarii plecaţi în curse lungi, punciul a ajuns şi în saloanele englezeşti. Printre cei mai semnificativi fani ai acestei băuturi se numără Charles Dickens, care prepara punci de fiecare dată pentru prietenii săi, deşi în cea de‑a doua jumătate a secolului XIX nu mai era atât de la modă. Băutura a revenit la modă, iar producţia de vase pentru prepararea şi servirea băuturii la început de secol XX înregistrează un boom.
Atelierul german Württembergische Metallwarenfabrik este prezent în colecţiile de artă decorativă din România cu un număr semnificativ de piese, majoritatea din metal comun argintat. Acest atelier a devenit eponim esteticii Artei 1900 (Art Nouveau, 2013). În viziunea Reginei Maria, influenţele din Glasgow Style, Celtic Revival şi Jugendstil puteau să stea alături de elementele neobizantine.
Tot pe filiera Jugendstil ajung în România piesele create în atelierul Max Strobl, München, Germania. În colecţia de Artă decorativă – metal se află o cupă (Fig. 2) comandată acestui atelier, având particularitatea unor elemente ce trimit către Celtic Revival. Corpul obiectului are două secţiuni distincte: partea superioară, cu decoraţie faţetată şi baza în forma unui tambur, cu suprafaţa divizată de 8 colonete folosind motivul nodului celtic, cu câte două caboşoane din jadeite plasate la ambele capete ale colonetelor. Prezenţa obiectelor din atelierul Max Strobl în spaţiul românesc nu este deloc întâmplătoare dacă luăm în considerare faptul că München a fost văzut ca un centru al Jugendstil, iar Max Strobl s‑a specializat în argintărie religioasă la Şcoala Regală de Artă Aplicată din München (Ibidem).
Dintre atelierele germane sau franceze nu putea să lipsească Tiffany, fondat de Charles Lewis Tiffany în New York. „Tiffany a fost atât un produs al vremurilor sale, cât şi un creator al unei noi
viziuni. Din creaţia sa putem deduce o persoană flamboaiantă, teatrală, dramatică, colorată şi exigentă” (Louis Comfort Tiffany, 1998). Carafa Tiffany & Co (Fig. 3) din colecţiile Muzeului Municipiului Bucureşti a fost realizată la finalul secolului XIX, o perioadă marcată de viziunea designerului Charles Osborne care a creat pentru compania Tiffany& Co unele dintre cele mai frumoase şi excepţionale piese. Chiar unul dintre aceste vase, prezent la Expoziţia universală de la Paris din 1879, a fost printre cele mai admirate exponate, după spusele lui Charles H. Carpenter şi Mary Grace Carpenter, reproduceri ale sale circulând în întreaga Europă. Estetica Art Nouveau cu accente japonizante a acestei serii de vase din argint produsă de Tiffany& Co a rezonat şi cu estetica Reginei Maria, această cană pentru apă fiind unul dintre obiectele ce i‑au aparţinut. Jocul cromatic, realizat din îmbinarea argintului cu alama şi cuprul, evidenţiază minimalismul şi naturalismul decoraţiei incizate cu specii marine ce ne duc cu gândul la romanul lui Jules Verne, Douăzeci de mii de leghe sub mări.
În consecinţă, peisajul cultural de la finalul secolului XIX şi începutul secolului XX este divers, cu fenomene culturale şi artistice ce ilustrau o societate în schimbare, dar şi inovaţiile pe plan tehnologic. Pluralitatea de tendinţe şi opţiuni estetice reunite sub cupola termenului de Arta 1900 relevă elementele diverse utilizate ca referinţe, dar şi componentele comune: motivele inspirate din natură.
Bibliografie: Antonelli, Paola (2003), Objects of design from the Museum of Modern Art, The Museum of Modern Art, New York; Art Nouveau ‑ 110 ani în România, (2013), catalog, Muzeul Naţional Peleş, Sinaia; Cooney Frelinghuysen, Alice (1998) Louis Comfort Tiffany at The Metropolitan Museum, The Metropolitan Museum of Art, New York; Popescu, Carmen (2004), Le style National Roumain. Construire une nation a travers l’architecture 1881‑1945, Presse Universitaire de Rennes; Ştefănuţ, Ada (2008), Arta 1900 în România, editura Noi Media Print, Bucureşti; Wondrich, David (2015), Imbibe! Updated and Revised Edition: From Absinthe Cocktail to Whiskey Smash, a Salute in Stories and Drinks to „Professor” Jerry Thomas, Pioneer of the American Bar, Tarcher Perigee, USA.
■ Muzeograf, Secţia Istorie Muzeul Municipiului Bucureşti
Roxana Coman
