Dumitru Murariu la Fundația Culturală Dalles a Academiei Române
Fundația Culturală Dalles a Academiei Române a organizat la conferința „Grigore Antipa – fondatorul unor institute de cercetări științifice și al dioramelor din muzeul care îi poartă numele”, susținută de acad. Dumitru Murariu, vicepreședinte al Academiei Române. Evenimentul a avut loc în spațiul Sălii „Dalles” din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18. Conferința aduce în atenția publicului personalitatea și activitatea reputatului om de știință Grigore Antipa (1867‑1944), membru titular al Academiei Române și președinte al Secțiunii științifice, inventatorul dioramelor biologice. Zoolog și biolog, Grigore Antipa a fost un activ militant pentru protecția naturii în România şi în Europa. Licențiat al Universității de la Jena, a obținut și titlul de doctor al universității ca student al celebrului prof. Ernst Haeckel, cu calificativul Magna cum laude. Între anii 1888‑1894 și‑a continuat pregătirea în cadrul stațiunilor oceanografice de la Villefranche‑sur‑Mer, Monaco, Helgoland şi Napoli. A participat, la bordul navelor „Hirondelle” şi „Princesse Alice”, la explorarea hidrobiologică a unor zone din Marea Mediterană. Grigore Antipa a fost interesat de numeroase domenii biologice, deschizând noi direcții de cercetare și punând în practică ideile inspirate din călătoriile de studii. A fost cel mai de seamă ecolog şi hidrobiolog român, cu numeroase studii privitoare la viața din apele dulci şi marine. A pus bazele școlii românești de hidrobiologie, ihtiologie şi oceanologie. De numele său se leagă înființarea Stațiunii de Cercetări Biologice de la Tulcea și a Institutului Biooceanografic de la Constanţa.
În cultura română a rămas unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând studii despre principiile şi normele generale de muzeologie. La inițiativa sa a fost organizat Muzeul de Istorie Naturală din București, pe care l‑a condus în calitate de director (1893‑1944). Grigore Antipa a introdus în muzeu, pentru prima dată în lume, expoziția cu diorame în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale, proiectate pe un fundal pictat (1907). În prezent diorama este impusă în toate tipurile de muzee la nivel internațional. Muzeul conceput de Antipa a fost un model de instituție cultural‑ştiinţifică, de educare a publicului prin valorificarea unor colecții tematice.
A fost membru al Societății de Zootehnică din Londra, al Institutului Oceanografic din Paris, al Societății de Geografie din Viena, al Societății de Geografie din Berlin, al societăților de agricultură din Franța și S.U.A. În 1906 a fost distins cu Premiul „Vasile Adamachi” al Academiei Române.
Acad. Dumitru T. Murariu este licențiat al Facultății de Biologie, Secția biologie‑zoologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1966). A fost microbiolog, hematolog și biochimist în Laboratorul de bacteriologie al Spitalului TBC „Pantelimon” din București, participând la elaborarea studiului Tratamentul sputei cu detergenți în mediul alcalin în vederea îmbunătățirii condițiilor de izolare a Mycobacteriilor. În anul 1969 a devenit, prin concurs, îndrumător muzeal la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. În 1975 a devenit doctor al Universității din București cu teza Studiul histologic și histochimic al glandelor tegumentare specializate la mamiferele insectivore din fauna României. Tot prin concurs a devenit muzeograf și muzeograf principal al muzeului.
În perioada 1975‑1976 a obținut o bursă Fulbright la Universitatea Statului Kansas, care a însemnat și scurte stagii de lucru la Muzeul Național de Istorie Naturală – Institutul Smithsonian din Washington D.C., la M.I.N. din Pittsburgh – Pennsylvania, la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, la „FIELD” Museum din Chicago și la Muzeul de Zoologie Comparată din Boston – Massachusetts. În timpul stagiului din Kansas a participat la elaborarea lucrării Histology and histochemistry of specialized integumentary glands in eight species of North American shrews (Mammalia, Insectivora). Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”. În noiembrie 1998 devenit directorul general al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, funcție deținută până în iulie 2014. În această perioadă a contribuit fundamental la organizarea muzeului, în conformitate principiile expoziționale contemporane. Între 2015‑2016 a fost director‑adjunct la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, iar în 2016‑2023, directorul Institutului de Biologie al Academiei Române. În prezent este vicepreședinte al Academiei Române și președintele Comisiei Naționale pentru Cercetări Antarctice şi Medii Extreme. A publicat peste 400 de lucrări științifice, volume, recenzii și articole cu teme de biologie, atât în România, cât şi în străinătate. Activitatea și studiile științifice în care a fost implicat au fost recompensate cu Premiile „Grigore Antipa” (2003, 2004) și „Emil Racoviță” (2016) ale Academiei Române. Din anul 2014 acad. Murariu este membru al Academiei de Științe și Litere a Poloniei.
Sala „Dalles” a fost construită între anii 1930‑1932 de Academia Română, conform clauzelor testamentului Elenei Dalles, și confiscată abuziv de către regimul comunist la finalul anilor ’40. Începând cu 2023, celebra Sală „Dalles” din București, edificiu reper în istoria culturală a capitalei, beneficiază de un program de conferințe și dezbateri structurat de Academia Română, prin Fundația Culturală Dalles. Conferințele se desfășoară lunar, joia, în a treia sau a patra săptămână a fiecărei luni.
Moshe Idel. „Noua religie a lui Abraham Abulafia”
Academia Română a organizat conferința „Noua religie a lui Abraham Abulafia”, susținută de filosoful Moshe Idel, membru de onoare al Academiei Române, ilustru specialist în mistica iudaică, una din autoritățile mondiale în istoria și filosofia religiei. Evenimentul a avut loc în Aula Academiei Române din Calea Victoriei 125. Conferința prof. Moshe Idel aduce în atenția publicului reperele gândirii lui Abulafia, unul dintre cei mai importanți mistici evrei și fondatorul Cabalei extatice, analizând scrierile care ni s‑au transmis: „În 1280, la Roma, un kabbalist de origine sefardă, Abraham Abulafia, a declarat că a primit o revelație despre o «religie nouă», o «nouă Torah» și un nou nume divin. Ele reprezentau o religie universală, despre care intenționa să discute cu Papa. Activitatea sa literară și orală de după 1280 dezvoltă ideile conținute în revelațiile menționate, pe care le va elabora în câteva tratate, în care se reprezintă ca Mesia. Idei similare au fost dezvoltate de Isidore Isou (Ion Goldstein), originar din Botoșani, într‑o carte scrisă în franceză, L’agrégation d’un nom et d’un Messie (Gallimard 1947), în care el se identifică într‑un mod explicit cu Abulafia și declară că ideile lui despre lettrisme, care a devenit o mișcare artistică în Franța, au fost derivate de la Kabbalist. Cartea a fost scrisă în București în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial.”
Moshe Idel, doctor în filosofie, cu specializarea Cabala, este profesor de Gândire ebraică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi cercetător la Institutul Hartman din Ierusalim. A studiat fazele cele mai importante ale istoriei misticii ebraice, în special în secolele XIII, XVI, precum și hasidismul din secolul al XVIII‑lea. Cercetările sale s‑au concentrat pe tema extazului și magiei în literaturile mistice, pe fenomenologia Cabalei, tehnicile mistice, relația dintre Cabala și Renașterea italiană, studiul religiilor, cu un accent pe operele lui Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu.
Moshe Idel s‑a născut în România în 1947 și a emigrat în Israel în anul 1963. După studiile universitare în literatură ebraică și engleză la Universitatea din Haifa, a devenit cadru didactic al universității, iar în anul 1974, cadru didactic la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A fost coordonatorul Departamentului de Gândire ebraică din universitate și președintele mai multor comisii academice. A fost invitat să susțină prelegeri la Institute for Advanced Studies de la Universitatea Pennsylvania, Philadelphia, la Institutele Tiqvah și Strauss de la Facultatea de Drept, New York University. Invitat de mai multe ori la Conferințele „Eranos” la Ascona, în perioada 1994‑2013. A colaborat cu numeroase organizații educaționale în calitate de profesor invitat: Semeterial Yale, Harvard, Princeton, Dartmouth College, Penn University, Univeristy of California – UCLA, Jewish Theological Seminary din New York, Collège de France, Oxford University, École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, Central European University de la Budapesta, Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, Universitatea din București.
În anul 2006 a fost ales membru al Israeli Academy of Sciences and Humanities, iar în perioada 2014‑2022 a fost președintele Uniunii Internaționale de Studii Iudaice. Cercetările sale au fost recompensate cu prestigioase premii și distincții: „Israel Prize” pentru gândire iudaică (1999), „Emmet Prize” (2002) și „Rothschild Prize” (2012). În anul 2009 Președinția României i‑a decernat Ordinul „Meritul cultural” în grad de Comandor, iar în 2010 a primit decorația regală „Nihil sine Deo”, acordată de Regele Mihai I al României.
Biroul de comunicare al Academiei Române
