Cinzia Demi, născută la Piombino, locuieşte la Bologna, unde s‑a licenţiat în italianistică. Este responsabilă la Agenţia I.N.P.S. din Casalecchio di Reno (Bologna). Conduce, cu Giancarlo Pontiggia, colecţia de poezii under 40, Cleide, pentru Editura Minerva. Este redactor‑şef al revistei literare Menabò (Editura Terra D’Ulivi). Îngrijeşte pentru site‑ul cultural italo‑francez Altriitaliani rubrica Missione Poesia.
A publicat poezie: Il tratto che ci unisce/ Linia ce ne uneşte, Prova d’Autore, Catania, Italia (2009); Aldilà dello specchio fatato. Fiabe in poesia/ Dincolo de oglinda fermecată, Il Filo, Roma, Italia (2010); Incontri e Incantamenti/ Întâlniri şi descântece, Raffaelli, Rimini, Italia (2010); Ero Maddalena/ Eram Magdalena, Puntoacapa, Pasturana – AL –, Italia (2013); Maria e Gabriele. L’accoglienza delle madri/ Maria şi Gabriela. Primirea mamelor, Puntoacapo, Pasturana – AL – Italia (2015); Nel nome del mare/ În numele mării, Carteggi Letterari, Messina, Italia (2017). Cărţi între poezie şi parodie: Incontriamoci all’Inferno. Parodia di Fatti e Personaggi della Divina Commedia di Dante Alighieri/ Parodie de fapte şi personaje din Divina Comedie a lui Dante Alighieri, Pendragon, Bologna, Italia (2007, ristampe 2010, 2014); Caterina Sforza. Una forza della natura fra mito e poesia/ Caterina Sfroza. O putere a naturii între mit şi poezie, Fara Editore, Rimini, Italia (2010). A semnat eseuri: Ersilia Bronzini Majno. Immaginario biografico di un’italiana fra ruolo pubblico e privato/ Ersilia Bronzini Maino. Imaginarul biografic al unei italience între rolul public şi cel privat, Pendragon, Bologna, Italia (2010). A îngrijit culegerile: Tra Genova e Livorno: il poeta delle due città. Omaggio a Giorgio Caproni, a cura di P. Garofalo e C. Demi/ Între Genova şi Livorno: poetul celor două oraşe. Omagiu către Giorgio Caproni, Il foglio, Piombino – Li –, Italia, 2013); Ritratti di poeta. Cinque anni di Missione poesia e di Un thè con la poesia, a cura di C. Demi/ Portrete de poet. Cinci ani ai Misiunii poezia şi Un ceai cu poezia, Puntoacapo, Pasturana – AL –, Italia, 2019); Amori d’Amare, racconti, a cura di C. Demi, Minerva, Altedo – Bo (2014). Proză: romanul Voci Prime/ Vocile dintâi, Minerva, Altedo (2021) – Premio Letterario Nazionale di Narrativa INPS 2021.
Este prezentă în diferite culegeri şi reviste, inclusiv la nivel internaţional, în traducere. Textele sale şi/ sau cărţile sale au fost traduse în engleză, franceză, română, maghiară, arabă. Colaborează cu secţiunea internaţională a colecţiei AltreScritture pentru Puntocapo. A tradus din limba română cartea Ecoul, doar el semnată de Ion Deaconescu (2019) şi din franceză cartea poetului maghiar Balázs F. Attila Corpo impassible/ Corp indiferent, publicat în 2020 – Premiul Camaiore Internazionale. (2021) Printre artiştii cu care a colaborat se regăsesc Roul Grassilli, Ivano Marescotti, Gabriele Marchesini, Diego Bragonzi Bignami. Printre evenimentele organizate: Un the con la poesia/ Întâlniri cu poezia contemporană (Grand Hotel Majestic din Bologna), Piombino in Arte, deja Populonia in Arte, Festival de poezie şi arte varie (Piombino); Program de evenimente de arte varie la Monghidoro şi Loiano (BO).
Poeziile sale au fost primite de critică şi au obţinut premii la nivel internaţional. Premiile cele mai recente: Académie Mihai Eminescu Craiova (2019), Médaille pour ses mérites dans la diffusion de la culture universelle e Prix Special pour l’excellence de sa creation (2020), Nominalizare ca membru titular al ’Academiei Tomitane din Costanţa (2021), Premiul Internaţional Camaiore Corpo impassibile, traducerea ei din poetul maghiar Attila F. Balás, Puntoacapo.
Decalogul abandonului
„Dansa şi trebuia să continuie să danseze, chiar şi sub noaptea întunecată. Papucii au condus‑o printre spini şi stuf şi ea s‑a zgâriat până la sânge.”
Hans Christian Andersen, Papuceii roşii
******
Negura a cedat pasul
zăpezii astă-noapte
descoperind ferestrele şi acoperişurile
lungind umbrele albe
pe mâinile copacilor
i‑a redat nouă sevă
muşchiului trandafirului deschis
focul pe tulpina de spini
şi mierla care cântă deja
dimineaţa şi‑a spălat
penele şi ciocul
aproape înviorat ai
tăi papuci s‑au acoperit
de noroi mergând de‑a lungul
marginii căii ferate
un nor alb a
apărut la orizont
ar fi putut intra în el
rămâne să te bucuri de freamătul
cântecelor bisericeşti
apoi sulful a vibrat
pe corpul tău ţi‑a sugrumat
gâtul în mână fitile
un pic de foc şi trenul tău
a trecut te‑a copleşit
****
în oboseala infinită
lumina în bruma
sângelui ce se topeşte
arzi ca o petală de
foc val frivol de râu
frumuseţea ta a cules
mângâieri pe umeri şi coapse
şi zumzete lente în după‑amiezile
de februarie ce înaintează printre
tufe de lentisc şi mare
te opreşti cu papucii
desfăcuţi la orizont
în limpezimea pietrişului cauţi
dosul unei figuri
în apa ce se întoarce
cauţi un suflet clarvăzător
care să explice mecanica
violenţelor ceea
ce te costă golul
ascuţit în urechi
acele jigniri care nu
au pace acele crengi negre
care redeschid în fiecare zi
cicatrici în prăpastie de
priviri ce latră la lună
acum, auzi doar plânsul
atroce al naşterii ruptura
din pântec ai vrea o
îmbrăţişare a mamei şi te arunci
într‑un elan identic cu cel al trăsnetului
***
pe muchia pietrei sterpe
rupte cojile culmilor
escaladezi iar vârful curpenilor
în pielea goală
sub papucii de pânză
acliva de munte patrulează
cărarea tu în zbor
intri şi ieşi din jocurile
de lumină făcând şi desfăcând
imaginea cu tine
crucea în punctul
cel mai înalt e aproape
se rarefiază tufele
aerul înţeapă ca spinii
ca forţa cerească te atrage
o mişcare pe care o simţi
intră în desen acolo
jos, unde curge pământul
bătaia uluitoare a
încheieturilor umezeala buzelor
un zeu antic vorbeşte
soarelui despre anii tăi
cordoane de trandafiri legaţi de
memoria tinereţii
vagă obscenitate de nervi
din mizeria iubirii
duci cu tine paloarea
obrajilor laptele dinţilor şi
martirul căderii e
singur virginitatea unei umbre
***
frumuseţea ta atroce
de zeiţă ghemuită pe
crisalida întredeschisă îmbrăţişată
de gerul morţii geme
fără de apel apasă
pe iarba care acoperă tot
chiar şi papucii departe
de corpul tău ridică‑te
ţipă şi sângele tău ridică‑te
aruncă furia oarbă
cine ţi‑a cuprins sânii şi
coapsele în răsăritul pestriţ
al casei vitrege
cu laptele pe foc şi
pâinea de curând frântă
ridică‑te urlă corul
copacilor zumzetul insectelor
cântul păsărilor
ridică‑te pentru acest joc
de niciunde nu trebuie să cazi
lipeşte‑te de umbra ce se ridică
se amestecă cu perdeaua şi
cu mătăniile licăreşte pe firul
apei ca ziua care
se petrece pe cărările de mirt
tu surdă în faţa evocărilor
condamni însăşi substanţa ta
ochii de praf un
timp de dispreţ au
ales iadul, sacrificarea
***
odihneşte‑te acum după
martirul cu saliva
care încă udă papucii
şi răsuflarea câinilor prin păr
vânătorul e sătul de tine
se odihneşte în mormânt
cu fotografia zâmbind
de copilă cu luminiţa
tremurând crinii proaspeţi şi
pietrişul alb care te acoperă
nimeni nu a sesizat
geamătul tău din aceea seară
de zăpadă ţi‑a strâns
hainele a rotunjit
ghearele basmelor înfometate
fiică repudiată pe
câmpul imaculat de
pacea ta se întind proaspete
leagănele violetelor
pupilele înmărmurite ale taţilor
nu e brumă să‑ţi ude
pieptul şi umerii şi chipul
se recompune se‑ntrerupe
strâmbătura grotescă a
coborârii reîncepe ziua
de la fereastră se vede
primul soare fără tine
rămân amprentele mâinilor
pe margine elanul în gol
şi surdul zgomot al zborului
Prezentare şi traducere de Irina Ţurcanu Francesconi
■ Poet, romancier, eseist, editor
