Motto: „România este unică pentru mine, este
Patria mea… Aici m‑am născut și aici voi rămâne, în veșnicia pământului românesc”.
Victor Voicu
De obicei, în momente de bilanț, mai ales după o anumită experiență, se vorbește mai cu seamă de trecut. Acest lucru nu poate fi evitat, deoarece trecerea anilor înseamnă acumularea multor realizări pentru orice om, dar mai ales pentru marile personalități, din rândul cărora academicianul Victor Voicu face parte cu siguranță. Voi aminti și eu, pe scurt, principalele repere ale unei vieți puse în slujba cercetării și învățământului superior românesc, a prevenției bolilor și tratamentului omului suferind și, nu în ultimul rând, în slujba unor instituții fundamentale ale statului.
Absolvent de frunte al promoției 1962 a Facultății de Medicină Generală din IMF București (actualmente UMF „Carol Davila”) și intern preclinic prin concurs, acad. Victor Voicu se dedică încă de la început științelor fundamentale și cercetării medicale. Specialitatea pe care și‑a ales‑o, farmacologia, era deosebit de potrivită în acest sens.
Începe o strălucită carieră didactică, întemeind și dezvoltând o catedră de farmacologie la Facultatea de Medicină din Craiova (1972‑1992). După 1992 revine în București, la UMF „Carol Davila”, ca Profesor și Șef al Disciplinei de Farmacologie, Toxicologie și Psihofarmacologie, unde funcționează și în prezent. Ca orice profesor adevărat desfășoară în paralel o bogată activitate de cercetare, plecând de la premiza că studenții nu așteaptă de la dascălul lor să le spună ce a citit din alte cărti, ci mai degrabă ce a descoperit el însuși în laborator.
De‑a lungul timpului acad. Victor Voicu a desfășurat o activitate neîntreruptă de cercetare, deținând și calitatea de Director al unui important centru de cercetare medicală, Centrul de cercetări științifice medico‑militare între 1987 și 2013. Rezultatele obținute au constituit obiectul unor brevete și al unor publicații de înaltă ținută care au contribuit la progresul farmacologiei românești; unele dintre ele au salvat viața unor militari pe front. În cei peste 60 de ani de activitate de cercetare acad. Victor Voicu a format o școală care astăzi îi continuă preocupările și tradiția.
Ca orice vizionar, Profesorul Victor Voicu și‑a dat seama că, mai mult decât în orice alt domeniu, cercetarea medicală trebuie orientată și spre activitatea practică și că trebuie să fie de folos bolnavilor. De aceea, medicul și profesorul s‑a pregătit și a profesat el însuși și în disciplinele clinice de‑a lungul întregii cariere, parcurgând toate treptele necesare: 1967 – Medic specialist în Explorări Funcționale, 1971 – Doctor în medicină – specialitatea farmacologie, 1974 – Medic primar specializare Farmacologie Clinică, supraspecializarea toxicologie clinică, 2000 – Medic primar specializare Farmacologie Clinică, supraspecializare toxicologie clinică. În aceeași ordine de idei, Profesorul Victor Voicu a realizat că din marile discipline, precum Farmacologia, se vor desprinde subspecialități, odată cu progresul științei. Victor Voicu a contribuit la pionieratul a două dintre acestea: toxicologia (înființând la Spitalul de Urgență Floreasca primul laborator de toxicologie analitică, cuplat cu unitatea de toxicologie clinică din România) și psihofarmacologia, ale cărei baze le‑a pus în țara noastră. Dovedind un excepțional nivel de pregătire, o mare putere de muncă, seriozitate și rigoare, academicianului Victor Voicu i s‑au încredințat înalte responsabilități de către instituții fundamentale ale statului român.
În anii ’60 ministrul Sănătății a organizat un Centru de Radiobiologie și Biologie moleculară condus de distinsul cercetător prof. dr. Claude Nicolau. După anul 1968, în urma invaziei sovietice în Cehoslovacia, centrul a fost reorganizat și preluat de armată. Activitatea a fost direcționată către cercetările de farmacologie și toxicologie: substanțe chimice hipertoxice, antidotism și tratamentul intoxicațiilor acute cu acest tip de substanțe. În 1971 tânarul cadru didactic și cercetător Victor Voicu își susține teza de doctorat intitulată „Homeostazia și reactivarea farmacodinamică a organismului în sindromul acut de iradiere”. În 1971‑1972, împreună cu un grup de colegi brevetează cel mai eficient antidot complex pentru compușii neuroparalitici (COF) denumit ATOX, care de atunci va cunoaște o largă utilizare în intoxicațiile acute cu acești compuși, atât în condiții de război, cât și de pace.
Împreună cu echipa de cercetare din care face parte, Victor Voicu descrie un nou mecanism antidotic al unor compuși triciclici, descrie mecanismele non‑colinergice ale COF, precum și valoarea colinesterazelor ca marker diagnostic în iradierea acută. Lucrările științifice rezultate din activitatea colectivului de cercetări militare au fost foarte apreciate și citate în literatura de specialitate.
În armata română, acad. Victor Voicu parcurge toate gradele militare, până la cel de general‑maior, fiind numit Director al Direcției Medicale din Ministerul Apărării Naționale (1990 și 1995). Responsabilități la fel de importante i s‑au incredințat și în instituțiile „civile”. Între 1998 și 2015 acad. Victor Voicu a fost Președinte al Comisiei de Toxicologie și Toxicodependență a Ministerului Sănătății, între 2002 și 2009 a fost Președinte al Consiliului Științific al Agenției Naționale a Medicamentului, iar din anul 2006 este, fără întrerupere, Membru al Consiliului Director și Președinte al Comisiei Consiliului Științific al Agenției Naționale Antidrog. În această calitate a înființat încă din anii ′90, în cadrul Institutului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, două secții clinice de dezintoxicare a celor dependenți de droguri.
Ca un adevărat mentor al cercetării românești, Acad. Victor Voicu a inițiat și coordonat panelul de Științe Medicale la UEFIS‑CDI, organismul care dirijează, finanțează și orientează întreaga activitate de cercetare la nivel național.
Activitatea sa științifică complexă și prodigioasă a fost remarcată devreme, fiind primit în Academia Română în anul 1991, la vârsta de 52 de ani, ca membru corespondent și promovând ca membru titular în anul 2002; în același an a devenit și secretar general al Academiei Române, funcție pe care o va mai deține ulterior pentru încă un mandat.
Discursul său de recepție „Farmacologia românească între clasic și modern”, cu răspunsul acad. Laurențiu Mircea Popescu, prezentat în anul 2006, a inclus, pe lângă tema generală abordată, și multe din contribuțiile personale ale autorului. În acest discurs acad. Victor Voicu începe prin a‑i menționa pe înaintașii săi, cei pe umerii cărora s‑au ridicat generațiile de astăzi: Carol Davila, marele întemeietor al învățământului medical românesc și distins cercetător și clinician, Zaharia Petrescu, Nicolae Măldărescu, Dimitrie Ionescu, Socrat Lalu, Ion Nițescu. Pe lângă toți acești reprezentanți de seamă ai școlii de medicină bucureștene, acad. Victor Voicu îi menționează și pe cei care, în alte orașe ale României (Cluj‑Napoca, Iași, Craiova etc.), au contribuit la formarea școlii de farmacologie națională. În mod particular, însă, este evidențiată școala de farmacologie din București, în care s‑a format și pe care a reprezentat‑o cu cinste: Alfred Teitel, Paul Gheorghiu, Carli Marcu, Emanoil Manolescu, Valentin Stroescu, Aurelian Popa.
Vorbind cu admirație și respect despre Alfred Tietel, acad. Victor Voicu arată că acesta a fost în primul rând un cercetător pasionat; un model pe care el însuși avea să‑l urmeze mai târziu și care, aș îndrăzni să spun, ar trebui să fie modelul standard în lumea academică medicală.
Din anul 2013 acad. Victor Voicu a devenit Președintele Secției de Științe Medicale a Academiei Române, imprimând un alt ritm și aducând la un alt nivel această secție, atât în ceea ce privește activitatea, cât și în ceea ce privește exigența față de selecția noilor membri. De altfel, ca Președinte al Filialei București a Academiei de Științe Medicale, funcție pe care o deține și în prezent, acad. Voicu a fost cel care a introdus criteriile scientometrice în selectarea și promovarea candidaților.
În timpul celor peste 10 ani care au trecut de când acad. Victor Voicu conduce activitatea Secției de Științe Medicale aceasta a desfășurat o activitate foarte bogată pe multiple planuri.
Aș menționa, între altele, Simpozionul anual „Acad. Nicolae Cajal”, care, pe lângă faptul că îl omagiază pe unul din predecesorii săi iluștri la conducerea Secției de Științe Medicale, prezintă și cele mai noi descoperiri ale cercetătorilor de la Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, unul din institutele Academiei Române pe care Acad. Victor Voicu îl coordonează personal.
Aș menționa, de asemenea, activitatea unor comisii ale Secției, pe care acad. Victor Voicu le‑a înființat: Comisia de Istorie a Medicinei, cu o bogată activitate, tradusă, între altele, și în două volume intitulate „File din istoria medicinei”, coordonate de acad. Victor Voicu; Comisia „One Health”, înființată împreună cu regretatul profesor Nicolae Manolescu, care în anul 2019 a desfășurat un congres european „One Health” la București, iar în anul 2023 un congres național cu participare internațională la Cluj‑Napoca.
Odată cu izbucnirea pandemiei Covid‑19, acad. Victor Voicu s‑a implicat personal în activități legate de tratamentul și controlul bolii. A fost unul dintre primii lideri de opinie din medicina românească cu apariții televizate prin care a încercat să lămurească populația asupra originii pandemiei, a mijloacelor de control a acesteia, a celor mai eficiente scheme de tratament și a necesității de vaccinare. Acad. Victor Voicu a coordonat trei volume intitulate „România în Pandemia Covid‑19”, publicate de Editura Academiei Române, a căror menire a fost și cea de îndreptar pentru toate unitățile medicale și pentru autoritățile sanitare, aflate în lupta cu această molimă.
Datorită prestigiului său și muncii depuse în cadrul Academiei Române, acad. Victor Voicu a fost ales vicepreședinte al Înaltului For de consacarare a valorilor românești. În această calitate, d‑sa a inițiat mai multe proiecte importante. A contribuit, de asemenea, în mod esențial la consolidarea prestigiului Academiei Române prin numeroase interviuri și apariții în mass‑media, pe teme de interes major și de mare actualitate precum: Academia Română trebuie să dea semnale pentru renașterea națională (interviu realizat de Elena Solunca); Academia Română luptă pentru interesele națiunii române (interviu de Bogdan Rădulescu); Suportul Academiei Române pentru revista „Limba română”, editată la Chișinău (interviu de Al. Bantoș); Quo Vadis, Europa Creștină? (interviu de George Grigoriu); Academia Română și identitatea națională (interviu de Alba Popescu).
Tot în calitate de vicepreședinte a coordonat lucrările conferinței internaționale „România și evenimentele istorice din perioada 1914‑1920. Desăvârșirea Marii Uniri și întregirea României”. Cu această ocazie au avut loc mai multe evenimente foarte bogate în semnifcații și deosebit de emoționante la Ateneul Român, la Castelul Peleș, la Castelul Berthelot și la Monumentul Eroilor de la Mărășești. De asemenea, acad. Victor Voicu a coordonat și volumul omagial editat de Academia Română, conținând texte de Ioan‑Aurel Pop, Michael Metzeltin, Jean‑Paul Bled, Keith Hitchins etc., dedicate mărețului eveniment din istoria poporului nostru.
Proiectul managerial cu care a candidat la cea mai înaltă funcție din Academia Română, aceea de președinte, definește cinci misiuni fundamentale ale acestei instituții: Limba română, conștiința și cultura națională; Coagularea valorilor culturale locale; Măsuri concrete pentru asigurarea resurselor financiare și umane pentru cercetarea științifică (proiecte naționale, europene, resurse proprii) în institutele din subordinea Academiei; Corelarea proiectelor Academiei Române, a luărilor de poziții și abordărilor sale, cu nevoile și cerințele actuale majore ale societății românești; Recuparearea cât mai completă a patrimoniului Academiei Române, protejarea și buna administrare a acestuia. Un loc aparte în acest proiect managerial îl ocupă clădirea noii Aula Magna, un proiect de suflet, la originea căruia se află domnul Profesor Victor Voicu.
De menționat și grija pentru activitatea medicală destinată membrilor Academiei, care nu rareori se confruntă cu probleme de sănătate.
De‑a lungul timpului acad. Victor Voicu a primit o serie de recunoașteri la nivel internațional, între care sunt de menționat alegerea ca membru corespondent din străinătate al Academiei Naționale de Medicină din Franța, precum și calitatea de Profesor invitat la Center of Blood Research, centru afiliat Universității Harvard din Boston. Este membru al Federației Internaționale de Științe Farmaceutice, al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie, al Societății Americane de Chimie și al Colegiului American de Farmacologie Clinică. Este Doctor Honoris Causa al universităților din Constanța și Arad.
A fost decorat de Președintele României cu ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor.
În volumul Sub semnul lui Hippocrates, apărut la Editura Ideea Europeana în anul 2019, acad. Victor Voicu ne prezintă o parte din ideile pe care le‑a promovat și din realizările pe care le‑a obținut pe parcursul prodigioasei sale activități. În acest an, la Editura Academiei Române, a apărut ediția a II‑a, revăzută și adăugită. Consider că neîntâmplător nu e o carte de memorii în sensul strict al cuvântului, ci mai degrabă o colecție de idei deschizătoare de drumuri, iar apariția unui al doilea volum la 5 ani distanță de primul este de bun augur. Spun asta dintr‑un anume subiectivism pe care nu pot să‑l ascund: ca membru al Secției de Științe Medicale consider că avem nevoie, acum mai mult decât oricând, de acad. Victor Voicu în anii ce vin. Pentru a continua proiectele pe care le‑a inițiat. Pentru a conduce cu aceeași nedisputată autoritate o secție care cuprinde multe personalități, care nu întotdeauna gândesc și se exprimă la unison. Pentru a asigura și mai departe același echilibru și același simț al valorii cu care ne‑a obișnuit.
Omagiul pe care încerc să‑l aduc academicianului Victor Voicu la cei 85 de ani pe care îi împlinește este îndreptat cu fața nu spre trecut, ci, mai degrabă, spre viitor. În opinia mea, Secția de Științe Medicale a Academiei Române trebuie să fie locul din care pornesc direcțiile esențiale în medicina românească: în cercetare, în activitatea didactică și în activitatea medicală propriu‑zisă. Este locul din care trebuie să pornească principalele idei de dezvoltare a acestor domenii dublate și de implicarea directă a membrilor Secției în unele cazuri. Consider că Secția, a cărei componență actuală poartă amprenta inconfundabilă a acad. Victor Voicu, are capacitatea necesară să‑și îndeplinească această înaltă și nobilă misiune. Are capacitatea de a organiza manifestări științifice de înalt nivel, de a elabora lucrări fundamentale de care medicina românească are atâta nevoie, de a selecta și promova, în continuare, valorile medicinei din țara noastră! Ca toate acestea să reușească, Secția are nevoie, în continuare, de liderul care a adus‑o la acest nivel! Lider căruia îi dorim ani mulți și de aici înainte, cu sănătate și bucurii, alături de doamna Marilena Jiquidi, de Andreea și Theodor, precum și de toți cei dragi! La mulți ani, domnule academician, viață lungă și cât mai multe realizări și de aici înainte!
■ Profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, considerat părintele transplantului hepatic
Irinel Popescu
