Hans Dama: Filosofi români ai secolului XX la Viena

La 7 februarie a avut loc la Institut für Österreichkunde din Viena, în cadrul ciclului de conferinţe Introducere în istoria ideilor din România. Reprezentanţi, curente, impact social, conferinţa Dilemele „tinerei generaţii”: Eliade, Vulcănescu, Noica. Expunerea a fost prezentată de conf. univ. dr. Mădălina Diaconu în faţa unui numeros auditoriu foarte interesat. Acţiunea a fost organiztată de către Academia Română (Fundaţia Familiei Menachem H. Elias) în cooperare cu Societatea Austro-⁠Română, Institutut für Österreichkunde şi Institutul Cultural Român (ICR) din Viena.

Mădălina Diaconu funcţionează în calitate de conferenţiară (docentă) la Institutul de Filosofie şi de lector la Institutul de Romanistică al Universităţii din Viena, deţinătoare de doctorate în filosofie la Universitatea din Bucureşti (1996) şi Viena (1998). Lucrarea de docenţă/habilitare penrtu obiectul filosofie la Universitatea din Viena a fost prezentată în 2005. A publicat nouă monografii − printre care Bucureşti-⁠Viena, o lucrare despre Turismul istorico-⁠cultural la marginile Europei (împreună cu Lukas Marcel Vosicky, 2007), 12 lucrări semnate în calitate de coordonatoare – printre care Constantin Noica, De dignitate Europae (2012), Ştiinţele umane în dialog germano-⁠român/româno-⁠german (coord. împreună cu A. Corbea-Hoişie, 2016) şi Limite în gândirea Europei. Perspective din Europa Centrală şi de Est (coord. împreună cu B. Boteva-⁠Richter, 2017).

În expunerea ei, conferenţiara s-⁠a ocupat de aşa-⁠numita „tânără generaţie” a filosofilor români cu reprezentanţii ei de seamă Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica, care, în cadrul acţiunilor din anii 1932-⁠34 din aşa-⁠numitul grup „Criterion”, ca ultimul forum liber înaintea radicalizării României, au influenţat considerabil dezvoltarea (evoluţia) filosofiei româneşti a secolului 20.

În anul 1932 s-⁠au numărat printre fondatorii grupului Criterion personalităţi din viaţa culturală, ca Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Haig Acterian, H. H. Stahl, Ionel D. Gherea, Constantin Floru, Nicolae Bagdasar, Dan Botta, Mihail Sebastian, Vasile Voiculescu, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, Sandu Tudor, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Paul Sterian, Margareta Sterian, Marcel Iancu, Victor Brauner, Flora Capsali, care, între 1932 şi 1934, au organizat simpozioane, conferinţe, lecturi din opere filosofico-⁠culturale şi printre altele seria de conferinţe intitulată „Idoli” despre Lenin, Freud, Chaplin, Gide, Mussolini, Bergson, Proust, Gandhi, Valéry. În cadrul dezbaterilor, accentele principale le-⁠au revenit culturii româneşti contemporane, precum şi problemelor politice ale timpului.

Unii reprezentanţi de seamă ai acestei generatii au ajuns în perioada postbelică la reputaţie mondială, ca de ex. Mircea Eliade, alţii, cum ar fi Mircea Vulcănescu, au căzut victimă represaliilor comuniste în ţară, iar Constantin Noica a elaborat prin şcoala sa teoria rezisteneţei prin cultură. Abia după 1989 s-⁠au cristalizat dilemele acestor intelectuali prin descoperirea opţiunilor lor politice – în anii tinereţii –, conflictele lor lăuntrice oscilând între naţionalism, chiar cu tente fasciste şi umanismul cultural, între activităţi culturale şi politică, ştiinţă şi literatură, plăcerea de a experimenta şi datoria colectivă, revoluţia prin aprecierea (evaluarea) tradiţiei ş.a. Îmbucurător este faprtul că printre participanţi au fost mulţi tineri…