Constantin Toader
Mankurtizarea woke în statul eșuat Iohannis
Alinierea planetelor prin relevarea scopului USAID – CIA – Soros, furtul tezaurului dacic dintr-un hambar din fundul Olandei, acolo unde fusese aruncat de diplomația culturală a doamnei Raluca Turcan, la care s-a adăugat terapia de șoc inițiată de ministrul Daniel David pentru eradicarea identității naționale și a culturii generale din școala românească, au dus la o trezire a multor dascăli din somnul ideologic
Totuși, cum este posibil ca un membru al Academiei Române să nu cunoască sau să nu înțeleagă Statutul instituției, scopul celui mai important for științific al țării? Cum poți fi universitar, rector, înalt demnitar al statului român și să ignori Constituția, ori să nu înțelegi prevederile ei, chiar dacă poți să le citești?
„Poporul care își uită istoria își va pierde geografia.”
Efim Tarlapan
Alinierea planetelor prin relevarea scopului USAID – CIA – Soros, furtul tezaurului dacic dintr-un hambar din fundul Olandei, acolo unde fusese aruncat de diplomația culturală a doamnei Raluca Turcan, la care s-a adăugat terapia de șoc inițiată de ministrul Daniel David pentru eradicarea identității naționale și a culturii generale din școala românească, au dus la o trezire a multor dascăli din somnul ideologic indus de reformatorii – impostori din ultimele decenii. Ignorând pericolul semnalat de doamna Turcan, că te poți culca sănătos și trezi mort, după ce românii au plecat la drum cu o școală bine rânduită, ei s-au trezit în plin dezastru identitar și cultural după decenii de reformă progresistă. Lansat în anii 1998-1999, programul anulării identității naționale a fost aplicat pas cu pas, fără să trezească mari suspiciuni și dezbateri, inițiativele contestatare, altfel extrem de puține, fiind sortite eșecului, o forță teribilă, invizibilă, protejând cu un adevărat câmp de forță noua versiune a Experimentului Pitești pusă în operă de binomul USAID – Open Society.
De la cancel culture la școala neantică woke
Perspectivele asupra realității pot cunoaște răsturnări imagologice spectaculoase, mai ales atunci când arhivele sunt desecretizate. Cum adevărul iese întotdeauna la suprafață, am descoperit o realitate sumbră în spațiul educațional, mai ales că în vremea din urmă reformatorii au uitat să activeze sistemul de camuflaj ideologic și au urgentat opera de deznaționalizare, deculturalizare, de mankurtizare forțată, de îndoctrinare woke prin intermediul școlii publice a statului român. Ultima lovitură a progresismului în școală, picătura care a umplut paharul, a fost reprezentată de proiectele noilor planuri – cadru pentru liceu. Ele au deconspirat Cominternul educațional, scopurile, cârtițele și arhitecții demolării școlii, cum ar spune Mircea Platon. Din perspectiva dezvăluirilor legate de USAID, ascensiunea fulminantă a domnului David poate avea o legătură cu finalizarea programului Soros de mankurtizare și deculturalizare a românilor prin intermediul școlii publice a statului național român. Deși în America soroșismul este muribund, la noi se pare că lupta continuă, vorba lui Castro, clasa politică dovedind că este defazată și tributară sindromului soldatului japonez. Oricum, lovitura academicianului David a avut darul să spargă niște bule de confort ideologic, să trezească din amorțeală și iluzii pe mulți români. Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători acestui activist woke kamikaze, prin sacrificiul căruia am ajuns să înțelegem realitatea deconstrucției sistematice a școlii clasice, pentru a face loc școlii identităților fluide și a amneziei identitare. Cele mai negre presimțiri de acum câteva decenii în legătură cu soarta Istoriei în școală s-au materializat de o manieră înfricoșătoare[1], fiind obligat să asist la transformarea rapidă a școlii publice într-un instrument al culturii anularii, într-o adevărată școală confesională woke, într-un spațiu al mankurtizării și al îndoctrinării.
Cultura anulării reprezintă un război cu realitatea, cu prezentul, trecutul și viitorul indezirabil ideologic, un proces infernal de fabricare a oamenilor noi unidimensionali woke. În acest context, proiectele prezentate și susținute de domnul Daniel David sunt inacceptabile și intolerabile, ridicând nu puține nedumeriri și întrebări. Astfel, am dori să știm cu cine s-au consultat distinșii autori ai proiectelor? A fost solicitat sprijinul Academiei Române, asociațiilor profesionale, pedagogilor de prestigiu? Au habar colhoznicii curriculari de prevederile Constituției României? Este cunoscută naționalitatea finanțatorilor școlii publice prin taxe și impozite? În fapt, proiectele vin cu o întârziere de aproape un deceniu, după numeroase eșecuri și cârpăceli, nu au respectat principiile proiectării curriculare, încalcă grav prevederile Constituției României, promovează alienarea identitară, reprezentând și un plagiat după reforma „aerisirii” Andronescu, pricopsindu-ne astfel cu un nou curriculum al ignoranței, ceea ce ar însemna o catastrofă pedagogică deplină. Din păcate, tinerilor li se interzice accesul la cultura autentică, fundamentată pe valori perene, pe cultivarea memoriei şi identității naționale. În ceea ce privește așa-zisa promovare autentică a românismului prin proiectele propuse, de care vorbește dezinvolt domnul ministru, poate fi ea făcută prin desființarea studiului istoriei naționale, prin reducerea orelor de Istorie la jumătate? Nu este ca și cum am scoate studiile de gen de la Cluj în numele aprofundării lor? Nu cumva se promovează deznaționalizarea prin școala publică și pe banii românilor, în numele românismului? De ce, în loc ca istoria să servească dezvoltării spiritului critic, discernământului, judecății, formării unei conștiințe istorice, să permită elevilor să reziste la îndoctrinare, propagandă și manipulare, la spălarea creierelor prin mankurtizare, ea a fost anulată cu entuziasm din educație? Apoi, cum promovăm știința, prin anularea orelor de științe? Cum luptăm împotriva pseudoștiinței, prin promovarea unor pseudoștiințe, precum studiile de gen, ori confundând știința veritabilă cu pseudoștiința? Dovedind un analfabetism pedagogic consolidat, domnul David nu realizează că prin eliminarea istoriei naționale din școală se transmite tinerilor mesajul jalnic că românii sunt un popor fără istorie, fără identitate, iar trecutul lor nu are importanță și nu merită să fie studiat! Nici autorii proiectelor nu sunt mai breji, reducerea drastică a numărului de ore demonstrând că nu au avut în vedere valorile, finalitățile educației, că nu pricep faptul că valorile majore regăsite în domeniile de cunoaștere și acțiune umană, în disciplinele școlare, trebuie să se regăsească și în planurile cadru. Ceea ce se consideră important, se transpune, sub formă de discipline de studiu, în școală! De aproape trei decenii am căutat să arăt miniștrilor reformatori că nu au voie să abdice de la îndatorirea constituțională de formare a identității românești, reamintindu-le mereu și mereu că gestionarea memoriei societății, formarea identității, a loialității față de patria comună, a profilului intelectual și moral al cetățeanului de mâine rămân obligații constituționale sfinte ale școlii publice. Istoria națională nu poate fi „opțională” pentru cetățenii români, nici nu poate fi lăsată la liberul arbitru al elevilor, al interesului sau lipsei lor de interes pentru propriul trecut! Se pare că domnul academician nu realizează caracterul înalt formativ al Istoriei, fiind tributar unor prejudecăți, de felul asimilării studiului trecutului unei simple memorări mecanice de date și fapte. Cel mai citat psiholog român nu sesizează nici faptul că Istoria asigură dezvoltarea operațiilor gândirii, de la analiză și comparație, la sinteză, abstractizare și generalizare. Tot ea contribuie la dezvoltarea limbajului (prin narativitate) și antrenarea memoriei, precum și la dezvoltarea imaginației, toate aceste procese cognitiv-superioare fiind implicate prin studiul disciplinei, cu efecte dintre cele mai benefice pentru psihicul tinerilor și formarea personalității lor. Expertul în roboterapie, psihoterapii cognitive și comportamentale, în prelucrări inconștiente de informații, ar trebui să accepte faptul că nu poate fi formată conștiința istorică fără competenţele percepţiei, interpretării și orientării istorice. Cu deplină smerenie și în spiritul întrajutorării creștinești, dorim să-l rugăm pe ilustrul academician să încerce să schimbe puțin perspectiva și să țină seama de faptul că aceste competențe fundamentale necesită timp și programe adecvate. Oare cum le putem forma adecvat, înjumătățind timpul acordat Istoriei?
Prin marea defrișare a disciplinelor fundamentale de la liceu se va continua și amplifica deznaționalizarea și deculturalizarea noilor generații, se va ajunge la dezlănțuirea unei noi apocalipse a analfabetismului funcțional, exact într-o perioadă de crize fuzionate și războaie, România urmând să fie demolată identitar și cultural, proiectele în cauză reprezentând un grav atentat la identitatea si securitatea națională. Aceste proiecte ne arată nu numai o ignorare a eșecului reformei, ci și o criză a răspunderii pentru generarea analfabetismului funcțional, alienării tehnologice și identitare printr-un curriculum disfuncțional și ideologizat.
Într-o lume în criză, identitatea națională contează
Este stupefiant să vezi cum sunt promovate planuri-cadru aberante cu argumente frizând ridicolul. Tot ciudat este să observi că și SRI-ul are programe de reeducare ideologică în școli, prin cursuri de genul „Prevenirea radicalizării și a extremismului violent (sic!) în sistemul de învățământ preuniversitar – PREVISIO”! Am ajuns în situația în care, de la Academia Română la profesorii de la catedră, toată lumea caută să-i explice ministrului David de ce sunt importante disciplinele identitare și de ce nu trebuie eliminate din școala publică. Totuși, cum este posibil ca un membru al Academiei Române să nu cunoască sau să nu înțeleagă Statutul instituției, scopul celui mai important for științific al țării? Cum poți fi universitar, rector, înalt demnitar al statului român și să ignori Constituția, ori să nu înțelegi prevederile ei, chiar dacă poți să le citești? Oare marele reformator terapeut de renume planetar nu are habar de istorie și geografie, ori să nu fi înțeles chiar nimic din studierea prevederilor Constituției? Spre exemplu, patriotismul reprezintă o valoare, a cărei promovare este obligatorie pentru statul român, după cum arată Constituția la art. 4.2, în timp ce la articolul 54.1 se spune clar că „Fidelitatea faţă de ţară este sacră”. Se pare însă că este prea târziu pentru organizarea unui curs de alfabetizare constituțională rapidă a domnului ministru și autorilor proiectelor, chiar dacă fonduri s-ar găsi prin PNRR, așa cum se găsesc cu ușurință pentru formarea omului nou, progresist, cu o conștiință sexual-ecologistă avansată.
Când disciplinele identitare sunt eradicate din planurile-cadru pentru liceu, când proiectele ministrului David și ale echipelor de colhoznici curriculari sunt unanim și aspru criticate, ele intrând în categoria junk, aceste proiecte ar trebui retrase de urgență. Apoi, urmând minunatul model american și sugestiile lui Kash Patel, instituția reformei fără sfârșit ar trebui închisă pentru a face loc Muzeului Deșcolarizării României, iar funcționarii, cu excepția femeilor de serviciu și a portarilor, să fie trimiși spre ocupații utile și accesibile talentelor dovedite, cum ar fi păzitul oilor și creșterea rațelor, în timp ce domnul ministru ar trebui să-și prezinte demisia de onoare, fericit că a prins vremurile noastre, nu pe cele ale Japoniei medievale, unde ar fi fost obligat, după o astfel de ispravă, să-și facă seppuku pentru a-și recăpăta onoarea.
Poate că a venit timpul revoluției adevărului și a răspunderii, iar a nu mai trăi în minciuna bulei ideologice Soros să reprezinte imperativul absolut al acestui moment.
Un dosar citiți în „Contemporanul Ideea Europeană” nr. 3/ 2025
Notă:
[1] Constantin Toader, De la mankurtizare la recuperarea adevărului istoric, în „Memoria”, nr. 22, Editura Fundaţia Culturală Memoria, Bucureşti, 1997, p. 114 – 120; „Istoria românilor în eclipsă”, în revista „Examene”, anul IV, nr. 172, 18 – 24 octombrie 1999.
