L-am văzut pe artist la masa de lucru. Uimeşte îndemânarea, uşurinţa cu care creează capodopere. Talentul înnăscut şi stăpânirea artei, a celor şase principii clasice stabilite de Xie He în anul 550, fac ca el să transforme orice trăsătură de penel în operă de artă.
Prieten drag, îmi amintesc cuvintele tale menite să mă încurajeze la apariţia cărţii Paşi în lumea chineză, 1976. Din
secvenţa artelor, ţie îţi plăcuse expunerea privind pictura Chinei antice. Făcusem atunci o incursiune în arta imaginii, începând cu Dinastia Han, evidenţiasem numele unor mari creatori, precum marele maestru al picturii chineze de totdeauna, 吴道子 Wu Daozi, 680-760, pentru că arta lumii nu se opreşte la Urali, ziceam. Ştii bine, pictura chineză s-a împletit cu scrierea şi este una dintre cele mai vechi şi continue, împlinită pe bambus, pe mătase, pe hârtie, pe porţelan. Dacă la noi caligrafia a rămas mai mult o tehnică deţinută de unii cărturari, în China zilelor noastre, un pictor bun este dublat de un caligraf, iar caligrafia este o îndeletnicire de masă, cu virtuţi yogine. Exerciţiul zilnic de caligrafiere, asociat cu o reglare a respiraţiei, urmărirea mişcării mâinii şi pensulei, pătrunderea în interiorul inimii reprezintă nu atât un hobby, ci o tehnică qigong de menţinere a sănătăţii, îmbogăţirea memoriei şi prelungirea vieţii. În parcul de lângă casă, Templul Soarelui, care mai păstrează altarul circular unde pe vremuri se aduceau sacrificii soarelui, dimineaţa, iubitorii de viaţă frumoasă scriu din memorie poeme clasice, pe dalele de piatră, cu apă. Martin este pensionar, traducător din spaniolă şi unul dintre cei mai activi, recită sute de poeme vechi fără nici o ezitare şi aşterne zilnic pe pământ cel puţin o duzină. Când ajunge pe la al zecelea poem, primele au dispărut deja, apa evaporându-se, dar pentru el sunt importante concentrarea spiritului şi exerciţiul minţii.
Tot astfel l-am cunoscut pe profesorul 张文祥 Zhang Wenxiang, om tânăr, unul dintre pictorii în vogă astăzi. Pe el vreau să ţi-l prezint, prietene, cu mai multe imagini decât cuvinte, să nu mi-o iei în nume de rău!
Zhang Wenxiang s-a născut în anul 1961, pe 2 Iunie, în oraşul Xian, străveche capitală imperială. Este un bărbat robust, nu foarte înalt, echilibrat; să fie oare unul dintre soldaţii de teracotă care prin voinţa cerului a prins suflu? Poate că este însuşi 秦始皇Qin Shi Huang, Primul Împărat, cel care a adunat la un loc pentru prima oară toate principatele chineze, cel care a unificat scrierea, vizionarul care, împotriva înţelegerii ordinare, a luat toate măsurile de unitate a vieţii şi a creat fundamentul pe care se sprijină şi astăzi întregul continent chinez. Un creator adevărat, artist şi el!
Zhang Wenxiang şi-a încheiat studiile universitare în 1986, dar faima talentului său se răspândise încă din anii săi tineri. Trecea drept un fenomen, picturile sale începuseră să fie expuse cu trei ani înainte în SUA
şi să fie achiziţionate de muzee din New York, Anglia, Franţa, Brazilia, Singapore şi Japonia etc. În 1989, când nu împlinise trei decenii de viaţă, el a finanţat singur Cea de-a şaptea Expoziţie naţională de artă şi a înfiinţat Federaţia internaţională a artiştilor plastici. În oraşul Xian, capitala provinciei Shanxi, îşi are propriul său muzeu de artă, marile muzee din toată ţara se întrec să-i achiziţioneze operele, iar în principalele oraşe ale ţării funcţionează propriile sale baze de creaţie şi cluburi de artă private care îi aparţin. Pe scurt, maestrul Zhang deţine titlul de artist de talie naţională şi internaţională, este arbitru de acreditare de artă, vicepreşedinte al Institutului de cercetări de pictură şi caligrafie, profesor asociat la Universitatea de pictură şi caligrafie, membru în Consiliul de onoare al Uniunii artiştilor plastici chinezi. Cum nu-l putem numi Primul Împărat, noţiunea de împărat şi de rege fiind perimată, eu i-aş zice Primul Maestru.
Criticii de artă notează că Zhang Wenxiang este întruchiparea perfecţiunii, excelează în stăpânirea tehnicilor de creaţie nordică şi sudică, este maestru în gongbi, în meticulozitate, rapiditate, şi shuimo, în folosirea tuşului. Picturile sale au prospeţime şi debordează de poezie şi sensuri metafizice. A dat naştere unui curent nou, a inventat un stil anume, ajustând tehnica picturii minuţioase tradiţionale guohua la cerinţele picturii moderne.
L-am văzut pe artist la masa de lucru. Uimeşte îndemânarea, uşurinţa cu care creează capodopere. 
Talentul înnăscut şi stăpânirea artei, a celor şase principii clasice stabilite de Xie He în anul 550, fac ca el să transforme orice trăsătură de penel în operă de artă. E de-ajuns să înmoaie pensula în tuş, se crede, că pentru ochii minţii sale tabloul este gata, de aceea îl aşterne pe pânză sau hârtie în timp record. Portretist neîntrecut, el trece peste accidental, renunţă la anecdotic, ştie să evoce universul spiritual al personajelor. Este adesea solicitat să execute portrete pentru mai marii zilei. Nu refuză niciodată, indiferent de natura sau nivelul comenzii. El vorbeşte în culoare despre pemanenţa omului, de puterea regeneratoare a vieţii. Tema predilectă este omul de azi. Tablourile sale, fie că sunt peisaje, portrete sau caligrafii, emană echilibru, armonie, redau ritmul naturii şi încă ceva greu de definit de esenţă divină, el deosebindu-se de alţi creatori inclusiv prin inefabilul surprinderii esenţei vieţii.
În plină ascensiune, Zhang Wenxiang a semnat până acum mii de opere, pictură originală, portrete, desene şi caligrafii. În 1998 a executat tabloul de dimensiuni impresionante, Schimbare în vest, un rulou 
de o mie de metri, pe tema înnoirilor şi modernizărilor din nouă provincii vestice ale Chinei, replică la celebrul rulou gigant De-a lungul râului de Sărbătoarea Primăverii de Zhang Zeduan, 1085 - 1145.
A avut cincizeci de expoziţii personale în ţară şi în străinătate şi până acum a susţinut financiar cu peste 40 de milioane de yuani publicarea de albume de artă ale marilor maeştri chinezi de ieri şi de azi. Un moment de referinţă pentru biografia sa artistică este invitaţia de a participa ca expert şi de a expune la marcarea celei de-a cincizecea aniversare a constituirii Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Acesta este artistul. Omul Zhang Wenxiang, frumos şi drept ca bambusul, cult, blând, îndatoritor, de o rară modestie, îţi voi vorbi altădată. Poate că îl vom convinge să expună la Bucureşti, în România. Deocamdată, a acceptat să primească titlul de 辅导员顾问, să zicem: sfetnic-consultant al Institutului Cultural Român de la Beijing, fiind miezul activităţilor de gen, înconjurat întotdeauna de artişti plastici şi admiratori, pe care îi îndeamnă să înţeleagă cultura şi arta noastră.
August 2015, Templul Soarelui, Beijing, China
