Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018 – Eugen Simion – 85
Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018
Editorial
Nicolae Breban, Spaima de moarte – pag. 3
E adevărat că puţini, foarte puţini vorbesc cu voce tare de această… fantomă, ce se spune că ar fi spaima de moarte. Nu puţini bravează printr-o scurtă, ridicare din umeri. La asta nu mă gândesc! Nu de puţine ori m-a pus pe gânduri această simplă, tranşantă reacţie
Lecţii de istorie
Mircea Platon, Cum îi scriau ţăranii basarabeni lui Stalin – pag. 4
Rusnac îi detaliază iţele afacerii lui Stalin, după care încheie, spunând că el vrea să muncească cinstit în colhoz şi să fie un „cetăţean liber al RSSM”, pentru că „tot timpul să trăieşti cu frică din cauza unor afirmaţii false şi ca în ţara oastră democratică să nu găseşti adevărul, aceasta nu poate fi. Vă rog să interveniţi”.
Eveniment
Seminarul internaţional „Penser l’Europe”. Ediţia a XVII-a „România-Europa, 1918-2018” – pag. 5
Lecţii de istorie
Alexandru Surdu, Marea Unire şi legenda junilor braşoveni – pag. 6
După vestea cea mare a Unirii are loc la Braşov o mare sărbătoare cu porţile cetăţii deschise. Fără să uite vechea legendă, junii români au intrat călări în cetatea Corona, au pus bradul pe Turnul Sfatului şi l-au ocolit de trei ori, ca oraşul să rămână al lor până în veacul veacurilor.
Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi, Cultul prieteniei – pag. 7
Totul ia o întorsătură neaşteptată când descoperi grădina şi cerul dinlăuntru. Din acel punct viaţa devine ceea ce a fost dintotdeauna: o poveste de care nu încetezi să te bucuri, redescoperind-o mereu din alt unghi.
Prietenia este, fără îndoială, un izvor de apă vie, balsam, panaceu, liman, boltă a împlinirii unor suflete pereche, prilej de a te contempla – precum într-o oglindă vie, locvace – în celălalt, în care se întâmplă, uneori-adeseori, să te recunoşti, să te regăseşti şi, cu un dram de noroc, să te pierzi. E ca într-o relaţie de iubire, aproape.
Clubul Ideea Europeană – Clubul Academicienilor
Eugen Simion – 85
Ioan-Aurel Pop, Academicianul Eugen Simion, la ceasul împlinirilor supreme – pag. 8
Rostirea numelui lui Eugen Simion ne face imediat să ne gândim nu numai la o personalitate culturală de prim rang, ci la o adevărată instituţie. De fapt, Eugen Simon reuneşte în sine mai multe instituţii. Mai întâi este vorba despre cercetătorul asiduu care, de decenii, s-a aplecat asupra zestrei noastre literare, arătând ţării şi lumii valoarea creaţiei româneşti, reliefând pentru publicul instruit faţete necunoscute ale romanului, nuvelei, schiţei, eseului literar, dramaturgiei, poeziei din spaţiul nostru spiritual. A fost şi este o muncă de erudit, menită să tălmăcească lumea ideală recreată de scriitori, o lume în care ne refugiem toţi, de care avem atâta nevoie şi care ne poate face să privim viaţa cu încredere. Este aproape 
imposibil să ni-i reprezentăm pe Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Eugen Lovinescu, Petru Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Lucian Blaga, Tudor Vianu, George Călinescu, Nichita Stănescu şi pe ataţia alţii fără inspiratele referinţe critice ale lui Eugen Simion.
Thierry de Montbrial – pag. 9
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orodoxe Române – pag. 9
Aniversarea împlinirii a 85 de ani de viaţă a Domnului Academician Eugen Simion, Preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură şi fost Preşedinte al Academiei Române, este o mărturie a unei bogate misiuni desfăşurate în slujba promovării literaturii, spiritualităţii şi demnităţii naţionale.
Mircia Dumitrescu, O instituţie, un învingător – pag. 10
Cunoaşterea istoriei României şi cunoaşterea limbii române este o misiune esenţială a identităţii naţionale. Eugen Simion pune în valoare tezaurul, patrimoniul naţional din cadrul Academiei Române, al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” şi Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, alături de un colectiv de excepţie, care mi-a făcut onoarea să mă înglobeze şi pe mine. Coordonează şi realizează celebrele Dicţionare ale Literaturii Române acum la ediţia a doua, Enciclopedia Literaturii Române Vechi, Istoria Românilor în 12 volume, prima după 1990, continuă vechiul dicţionar început de Haşdeu şi nu în ultimul rând celebra colecţie Pleiade ce numără peste 200 de titluri îngrijite şi publicate în numai 15 ani.
Eugen Simion este o instituţie, un învingător, care sparge superstiţia că românii mai ales valahii, nu sunt capabili să-şi finalizeze proiectele grandioase. La mulţi ani, Domnule Profesor Eugen Simion. Şi aşa cum am început să amintesc de Constantin Noica, o să închei cu fraza Domniei sale: „vă exprim pe această cale preţuirea mea colegială şi românească”.
Răzvan Theodorescu, O Vocaţie întemeietoare – pag. 10
Despre colegul Eugen Simion, de două ori preşedinte al Academiei Române – un preşedinte de succes trebuie să adaug – se vor spune în aceste zile aniversare multe lucruri bune şi foarte bune. Se va vorbi despre profesorul câtorva generaţii de critici şi istorici literari, despre directorul reformator al Institutului „G. Călinescu”, despre acţiunea sa recuperatoare în domeniul istoriei culturii – mă gândesc la Maiorescu şi Lovinescu –, dar şi despre acţiunea sa civică din ultimele trei decenii. În ceea ce mă priveşte, aş dori să evoc o singură faţetă a personalităţii sărbătoritului: aceea de ctitor. Vocaţia sa întemeietoare este până la urmă impresionantă. Într-o cultură unde adamismul este la ordinea zilei, academicianul Eugen Simion a patronat, energic şi clarvăzător, lucrări de mare anvergură: Dicţionarul scriitorilor români; Dicţionarul vechii literaturi româneşti şi impresionanta „Pleiadă” Românească cu peste 200 de volume care, ca o colecţie de sine stătătoare, ar putea încununa ea singură o viaţă de cărturar.
Jacques De Decker, O operă imensă – pag. 11
Dragă Eugen,
Cu regretul profund de a nu putea citi acest text la Bucureşti – şi mai ales în prezenţa ta – ţi-l trimit odată cu expresia fidelităţii mele, a profundei mele conivenţe şi cu o complicitate a pr
ieteniei. Cu bucuria de a te revedea curând la Bruxelles,
Prietenul tău statornic, Jacques De Decker.
Adrian Dinu Rachieru, Tinereţea spiritului – pag. 11
Cei care vesteau o nouă ordine literară, constată, iritaţi, că ierarhia şaizecistă, la care a trudit şi Eugen Simion, rezistă încă. Că o nouă imagine axiologică a literaturii noastre întârzie, chiar dacă nimeni nu pare să conteste necesitatea revizuirilor.
Cu o vioiciune a spiritului de invidiat, Eugen Simion, în mare formă, ne propune un spectacol exegetic referenţial.
Marian Victor Buciu, Eugen Simion sau neschimbarea la faţă – pag. 13
Eugen Simion, cunoscut drept susţinătorul principal al tezei rezistenţei prin cultură sub regim totalitar, extinde ideea şi o leagă de condiţia intrinsecă a scriitorului, poate chiar a omului însuşi, şi adoptă ca atare rezistenţă culturală pentru orice Context.
Întors la Eugen Lovinescu (1996), bunul urmaş al lui Titu Maiorescu, rămas egal cu sine, europeanul singular (pentru că l-a numit astfel Ion Barbu), E. Simion revede în el un model de exemplaritate estetică şi morală, actual prin conceptele practicate: sincronism şi diferenţiere, autonomia esteticului.
Jean Askenasy, Rezistenţa verticalităţii. Eugen Simion văzut de un neurolog – pag. 16
Mihai Cimpoi, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu – pag. 16
În spiritul moraliştilor joviali sau sceptici de felul lui Creangă şi Cioran, despre care a scris cărţi remarcabile, exegetul lovinescian deduce câteva lucruri care se desprind în mod logic din demonstraţia pe care o face. Sunt două feluri de revizuiri, conchide el: 1) în sens lovinescian (revizuirea în timp, autorevizuirea critică, situarea în perspectiva istoriei literaturii etc. şi 2) revizuirea morală după epocile de mare criză istorică.
Gisèle Vanhese, Pe strălucita cărare a Zeiţei literaturii.
Eugen Simion şi imaginarul critic – pag. 19
Pe urmele lui Maiorescu, Lovinescu şi Călinescu, hermeneutica lui Eugen Simion conjugă arta marilor sinteze, întotdeauna fundamentate pe o intimă cunoaştere a documentelor, cu arta detaliului care condensează, pentru a clarifica într-un mod remarcabil, tot ceea ce o viaţă şi o operă conferă singularitate.
Eveniment
Gala Premiilor „Constantin Brâncoveanu”, Ediţia a V-a – pag. 19
Maria-Ana Tupan, Îşi au şi scriitorii criticii lor – pag. 21
Convins parcă de ideea lui Cioran că un text nu are valoare dacă nu poartă sigiliul autorului, Eugen Simion face posibilă în această carte o dublă şi spectaculoasă ipostaziere: a lui Cioran şi a sa proprie.
Liliana Danciu, „Cazul” Cioran sau despre seducţia scriiturii „nedesăvârşite” – pag. 22
Acum, la început de secol XXI, cartea academicianului Eugen Simion despre Emil Cioran capătă valoare de recuperare şi restituire a adevărului despre un scriitor şi gânditor român genial. Dacă Franţa i-a apreciat contribuţia culturală, iertându-i excesele retorice ale tinereţii, nu ar fi înţelept din partea noastră, a compatrioţilor, să-i acordăm locul binemeritat în cadrul culturii române?
Bogdan Creţu, Voinţa de construcţie – pag. 25
La orice reacţie reticentă faţă de personalitatea sa (şi nu sunt puţine!), se poate răspunde foarte simplu, punând cărţile una lângă alta, una peste alta: cele peste 220 de volume de „Opere fundamentale”, alături de cele opt volume ale DGLR-ului, alături de cele 34 de tomuri care restituie manuscrisele eminesciene, alături de seria excelentă a Cronologiei vieţii literare româneşti şi de atâtea şi atâtea altele alcătuiesc, doar ele, o bibliotecă. Încă una, pe lângă cea formată din cărţile semnate de Eugen Simion.
Cărţi
Constantina Raveca Buleu, Metacritice – pag. 27
Cu o scrupulos documentată atenţie la detalii, Mircea A. Diaconu confruntă în acest text felul în care el citea articolele publicate în 1989 de Nicolae Manolescu şi Eugen Simion în România literară cu perspectiva sa actuală asupra actului critic, conştient deopotrivă de filtrul nostalgiei autobiografice şi de impactul ulterior decomplexant al contextului politic.
Marginalii
Boris Marian, Vasili Grossman – un mare scriitor marginalizat – pag. 28
Eveniment
Proiecte îndrăzneţe, premii şi emoţii la prima ediţie a Galei Fundaţiei Culturale Augustin Buzura – pag. 28
Polemice
Theodor Codreanu, Războiul antiromânesc al sovietelor – pag. 29
„Pentru cel puţin o jumătate de secol, comunismul ne-a dat înapoi cu câteva generaţii şi numai un miracol istoric ne va putea readuce pe vechea linie de plutire, ori o îndrăzneală personală fără precedent. Ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost o scoatere masivă a spiritului şi a fiinţei româneşti din spaţiul mioritic. Exilul, astfel, devine o denumire a românismului, dinăuntru şi din afara frontierelor vizibile”.
Eseu filosofic
Vasile Musca, Metafizica lui Blaga din perspectiva lui „între” şi „întru” – pag. 31
După ce a demarat ferm pe nişte coordonate bizantino-slave, indeciziile între Orient şi între Occident înregistrate în dezvoltarea culturii româneşti se limpezesc întru câtva în opţiunile întru Occident ale învăţatului principe moldovean, Dimitrie Cantemir.
Eseu filosofic
Andrei Marga, Libertatea ca raţiune bine folosită – pag. 32
Nu există de fapt nici un experiment care să ateste că ideile nu au efecte cauzale în acţiune, iar experimentele care s-au făcut confirmă că ideile, temeiurile, convingerile noastre au de fapt asemenea efecte.
Polemice
Magda Ursache, Ce e rău şi ce e bine despre români – pag. 33
Ce rămâne din homo sapiens dacă se elimină homo religiosus şi homo aestheticus? Omul politic (zoon politikos)?
Nostalgia valorilor
Alexa Visarion, Carnavalul existenţei – pag. 34
Carnavalul nostru, versiune scenică după opera lui I.L. Caragiale cu distribuţia de şoc a trupei Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toţi cu dăruire, măiestrie şi virtuozitate într-un delir fascinant fără oprire, fără poticnire, fără stăpânire, fără împotrivire, fără sfârşit.
Eveniment teatral la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Chişinău. Opinii după premiera: Carnavalul de I.L. Caragiale – pag. 35
Film • Festivalul Pelicula 3
Dana Duma, Un teritoriu cinematografic recuperat – pag. 36
Secţiunea competitivă a festivalului a inclus şase titluri care probează creativitatea şi diversitatea micilor producţii venite din America Latină. În general valoarea lor estetică este invers proporţională cu mărimea bugetului. În plus, ele evită, în general, evazionismul programatic al producţiilor ţintite să obţină rezultate financiare consistente.
Corespondenţă din China • Romane pe-un picior
Constantin Lupeanu, S-au întâlnit trei titani – pag. 37
Institutul Cultural Român de la Beijing şi Centrul de studii pentru Europa centrală şi de răsărit, prin persoana eruditului profesor Ding Chao, au editat cartea Eminescu, Poezii, în română şi chineză, culegând cele mai reuşite 50 de transpuneri în limba poeţilor Li Bai şi Du Fu, aparţinând remarcabililor cărturari Ge Baoquan, Xu Wende, Li Ninglai, Feng Zhicheng.
Corespondenţă din Ţara Sfântă
Dragoş Nelersa, Eroul politicii israeliene – pag. 37
Agenda culturală
Conferinţa şi expoziţia „Ţara mea – 100 de ani” – pag. 38
România la Târgul de Carte de la Göteborg 2018 – pag. 38
Bookfest în forţă la Chişinău – pag. 38 
Corespondenţă din SUA
Roxana Pavnotescu, Arta diversificată a travestiului – pag. 39
Ostrovul Învierii de Aura Christi – pag. 39
Vă dorim lectură plăcută!
Vezi articolele din numărul curent (Vezi aici)
● Revista Contemporanul nr. 10 Octombrie 2018 este disponibilă în format pdf (Vezi aici)
Noutăți editoriale (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept
(tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]
