Pierre de Ronsard: Sonnets pour Hélène
Quand vous serez bien vieille
Quand vous serez bien vieille, au soir à la
chandelle,
Assise auprès du feu, dévidant et filant,
Direz chantant mes vers, en vous
émerveillant:
«Ronsard me célébrait du temps que j’étais
belle».
Lors vous n’aurez servante oyant telle
nouvelle,
Déjà sous le labeur à demi sommeillant,
Qui au bruit de Ronsard ne s’aille réveillant,
Bénissant votre nom de louange immortelle.
Je serai sous la terre, et fantôme sans os
Par les ombres myrteux je prendrai mon repos;
Vous serez au foyer une vieille accroupie,
Regrettant mon amour et votre fier dédain.
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain:
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.
1578
Vei fi bătrână
Vei fi bătrână, seara, privind la lumânare,
La vatră aşezată, tu lasă cartea-mi jos
Şi miră-te cântându-mi din versul meu duios:
„Ronsard mă dăruia demult cu-o celebrare”.
Nu vei avea nici slugă s-audă vestea vie.
De trudă picotind, aproape-însomnurată,
La zvonul de Ronsard nu vei fi deşteptată,
Deşi te-a dus prin nume în larga veşnicie.
Eu fi-voi îngropat şi pură arătare,
La umbrele de mirt m-oi odihni în zare;
Iar tu, acas’, bătrână, adusă greu de spate,
Părându-ţi rău de mine şi de dispreţul tău.
Trăieşte, de mă crezi, nu aştepta mereu:
Culege trandafirii din viaţă cât se poate.
1578
Traducere din limba franceză de Ioan-Aurel Pop