Comunicat de presă

Comunicat de presă -⁠ Senator PNL Sorin Ilieşiu

Comunicat de presă -⁠ Senator PNL Sorin Ilieşiu

Apel pentru condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului României, având ca fundament un raport elaborat de Academia Română

C ă t r e:
Domnul Crin Antonescu – Preşedintele Senatului României
Domnul Victor Ponta – Primul Ministru al României
Domnul Ionel Haiduc – Preşedintele Academiei Române

9 Decembrie 2013

Excelenţele voastre,

Dacă ne uităm trecutul, suntem condamnaţi să-⁠l repetăm, spunea filosoful american George Santayana.

sorin_iliesiu_foto-3
Sorin Ilieșiu

Putem ierta crimele comuniste, dar nu avem voie să le uităm, pentru ca acestea să nu se mai repete niciodată. În spiritul acestei responsabilităţi este necesară o adevărată condamnare a totalitarismului comunist, care să fie adoptată de reprezentanţii poporului român din Parlament. O asemenea acţiune politică trebuie să aibă ca fundament un raport elaborat de Academia Română – cel mai înalt for ştiinţific şi autoritate neangajată politic – cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului de la Sighet (care este, din punct de vedere ştiinţific, cel mai apreciat memorial de acest fel din lume). Se cuvine ca Uniunea Social Liberală şi Parlamentul României să-⁠şi asume această decizie politică de mare responsabilitate. Aşa cum am propus, condamnarea celor mai multe dintre crimele comuniste ar trebui să fie exclusiv morală, în spiritul iertării creştine şi al reconcilierii naţionale. Viitorul raport trebuie să pornească de la premiza că nu noi, românii, am inventat regimul comunist. Nu noi l-⁠am instaurat cu forţa, în mod nelegitim. Nu noi l-⁠am implementat astfel încât să fie nu doar antinaţional şi antidemocratic, ci şi criminal. În schimb, noi am fost condamnaţi să-⁠l trăim şi să-⁠i îndurăm fărădelegile şi crimele, în timp ce căutam soluţii prin care să ne salvăm limba, cultura şi ţara, să ne salvăm de la desfiinţare fiinţa naţională. Această salvare a fost meritul poporului român, inclusiv al unora dintre liderii comunişti.

România are nevoie de o adevărată condamnare a totalitarismului comunist pentru că, spre dezonoarea noastră, a tuturor, România a avut parte, în 2006, de o farsă a acesteia. Condamnarea crimelor comunismului a reprezentat primul punct al „Proclamaţiei pentru România” (propusă de subsemnatul în 2005 şi publicată pe prima pagină în presa vremii). Citez acest prim punct: „Având în vedere că România a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, ea fiind singura ţară în care înlăturarea comunismului s-⁠a făcut cu vărsare de sânge, România trebuie să fie prima ţară în care să aibă loc Procesul Comunismului. Propunem organizarea acestuia în cursul anilor 2005-⁠2006 şi condamnarea tuturor crimelor, ororilor şi abuzurilor comise de regimul comunist; condamnarea celor mai multe dintre acestea ar trebui să fie exclusiv morală, în spiritul iertării creştine şi al reconcilierii naţionale”. În 2005, răspunsul preşedintelui Traian Băsescu – la scurt timp după ce a câştigat alegerile întrucât a promis „Dreptate şi Adevăr” – a fost că nu poate condamna crimele comuniste întrucât nu există nici dovezi şi nici un raport al acestora, similar cu raportul pentru condamnarea Holocaustului, elaborat în 2004 de Comisia Wiesel (înfiinţată de fostul preşedinte Ion Iliescu). În consecinţă, în octombrie 2005 – după luni de zile de aşteptare ca noul preşedinte să înfiinţeze comisia care să elaboreze raportul pe care-⁠l invoca – am redactat un scurt raport cu 18 capete de acuzare, sintetizând şi completând materiale scrise anterior de experţii Memorialului de la Sighet, care erau consiliaţi ştiinţific de istorici cu competenţă incontestabilă: acad. Alexandru Zub, acad. Şerban Papacostea, Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-⁠Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin). Ulterior, i-⁠am solicitat preşedintelui să condamne crimele comuniste în baza acestui raport care fusese publicat integral într-⁠un ziar de impact naţional. Am insistat asupra faptului că Memorialul de la Sighet este apreciat de Parlamentul României ca fiind „de interes naţional”, este considerat de Consiliul Europei între primele trei locuri de păstrare a memoriei europene alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Franţa, iar experţii Seminarului internaţional de la Weimar îl apreciază ca cel mai obiectiv memorial din fostele ţări comuniste din punct de vedere ştiinţific. Preşedintele nu a răspuns nici de această dată.

În ianuarie 2006 am completat raportul cu alte trei capete de acuzare şi l-⁠am anexat unei noi scrisori deschise adresate preşedintelui. A ignorat-⁠o şi pe aceasta. Pentru a-⁠l obliga să răspundă, am adunat pentru susţinerea apelului sute de semnături ale unor personalităţi din toate domeniile, în frunte cu regretata Monica Lovinescu, precum şi semnăturile a peste 40 de organizaţii civice şi sindicale reprezentând peste un milion de sindicalişti. În martie 2006, am înregistrat oficial la Preşedinţia României apelul şi raportul. După câteva săptămâni în care presa a dezbătut relansarea apelului, preşedintele a înfiinţat „Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România” având ca scop elaborarea unui raport oficial. Întrucât subliniasem în toate scrisorile competenţa de necontestat a membrilor Consiliului ştiinţific al Memorialului de la Sighet, m-⁠am aşteptat ca această comisie să fie prezidată de academicienii Şerban Papacostea şi Alexandru Zub care era atunci preşedintele secţiei de Ştiinţe Istorice a Academiei Române. Suprinzător, preşedintele României nu a apelat la membrii Academiei Române, ci la profesorul Vladimir Tismăneanu. Acesta mi-⁠a propus să fiu unul dintre membrii comisiei pe care o coordona. Am acceptat, cu speranţa că voi include în raportul oficial atât capetele de acuzare din raportul propus de mine, cât şi dezideratele Proclamaţiei pentru România; finalmente, am reuşit să includ cele mai importante legi şi măsuri pentru decomunizarea României, propuse şi redactate de mine.

În decembrie 2006, preşedintele Băsescu a condamnat formal comunismul şi nu a propus membrilor parlamentului să adopte raportul de condamnare, cu toate că alianţa politică pe care o patrona deţinea majoritatea. În anii care au urmat, această condamnare s-⁠a dovedit a fi doar o cinică manipulare a unui „anticomunist de mucava”. După ce, un an de zile, în 2005, domnul preşedinte a negat vehement crimele comuniste, în 2006 s-⁠a decis să le condamne, dar numai din calcule politicianiste: (1) să se legitimeze ca viitor politician de dreapta, preschim­bându-⁠şi brusc convingerile socialiste în convingeri de dreapta (soarta resurselor financiare în Uniunea Europeană era decisă de dreapta europeană, adică de Partidul Popular European); (2) să-⁠şi comute partidul de la stânga la dreapta eşichierului politic, din acelaşi motiv; (3) să înşele electoratul de dreapta astfel încât propriul partid, PDL (fost PD), să câştige atât alegerile parlamentare din 2008 cât şi cele europarlamentare, şi, mai ales, pentru ca domnia sa să câştige alegerile prezidenţiale din 2009. Trebuie precizat faptul că Partidul Democrat al domnului Băsescu a fost primit în Internaţionala Socialistă ca membru cu drepturi depline, în 1996; după nouă ani de convingeri socialiste, Partidul Democrat a aderat la Partidul Popular European, după ce domnul Băsescu a declarat că va condamna crimele comuniste.

Nu în ultimul rând, eşecul condamnării comu­nismului s-⁠a datorat şi faptului că raportul în baza căruia s-⁠a făcut condamnarea a fost contestat de numeroase personalităţi, istorici din mediul universitar şi academic, foşti luptători anticomunişti, foşti deţinuţi politici şi foşti disidenţi, dar şi de Biserica Ortodoxă Română – instituţia cu cea mai mare credibilitate din România. Mulţi dintre contestatari au negat legitimitatea morală a domnului Vladimir Tismăneanu, preşedintele comisiei care a elaborat „Raportul final” de condamnare, având în vedere că domnia sa a publicat în tinereţe texte elogioase la adresa comunismului şi a dictatorului Ceauşescu; alţii au acuzat faptul că preşedintele unei asemenea comisii nu poate fi chiar fiul unuia dintre cei trimişi în ţara noastră, din Uniunea Sovietică, în anul 1948, pentru a instaura cu forţa comunismul.

Excelenţele voastre,

Liderii comunişti din Uniunea Sovietică şi trimişii lor în România, au acţionat pentru dispariţia prin sovietizare a statului român, a naţiunii române şi a elitelor ei (culturale, bisericeşti, financiare şi ţărăneşti), înlocuirea religiei creştine cu ateismul şi distrugerea clasei ţărăneşti care reprezenta circa 80% din populaţie. Teroarea comunistă a fost instaurată în România prin cea mai înfricoşătoare poliţie politică (înfiinţată în tragicul an al sovietizării României, 1948) şi prin cel mai mare număr de victime raportat la numărul populaţiei: între 500.000 şi 2.000.000 de victime, conform „Raportului Final” al comisiei prezidenţiale, şi aproape 5.000.000 conform concluziilor generalului-⁠magistrat Dan Voinea care a instrumentat Dosarul crimelor comunismului. Poporul nostru a fost condamnat la cel mai criminal regim comunist din Europa postbelică. Un exemplu în acest sens este aşa-⁠zisa reeducare, demarată în 1949, aplicată studenţilor în penitenciare politice. Crearea omului nou a debutat în ţara noastră prin reeducarea celui „vechi”. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a descris această formă de reeducare ca „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-⁠a cunoscut epoca noastră”; Alexandr Soljeniţîn, laureat al premiului Nobel, a considerat-⁠o ca „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Reeducarea se făcea prin decreştinare şi dezumanizare, prin torturare continuă de către colegii de detenţie. Sub tortură, reeducaţii erau obligaţi să se autodenunţe şi să-⁠i denunţe pe cei apropiaţi, să se dezică de tot ce aveau mai sfânt, să spună lucruri triviale despre proprii părinţi, despre Fiul lui Dumnezeu şi despre Fecioara Maria, să batjocorească Sfintele Taine. „Unii erau botezaţi în fiecare dimineaţă: scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi, în jur, psalmodiau formula botezului” . De Crăciun, reeducaţii erau obligaţi să se închine în genunchi în faţa unui coleg aşezat pe tinetă, silit să simbolizeze blasfemic Naşterea lui Isus. De Sfintele Paşti, studenţii la teologie erau obligaţi să-⁠şi „împărtăşească” colegii cu excremente; cei care refuzau, erau torturaţi până acceptau. Reeducatorii îi obligau pe reeducaţi să participe la ritualuri satanice antireligioase. Finalmente, reeducaţii trebuiau să devină reeducatorii altora, adică torţionari. Cei care refuzau, erau supuşi unei noi reeducări.
Contestatul „Raport Final”, cu toate că are peste 800 de pagini, a omis să prezinte profanarea credinţei creştine, profanare impusă de trimişii sovietici în cadrul reeducării ateiste. Anexez raportul neoficial redactat în 2005, publicat integral în presa vremii.

Cu încrederea că vom merita pentru că nu vom uita – aşa cum spera Nicolae Iorga.

Sorin Ilieşiu – senator PNL de Sibiu, autor al apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului, autor al raportului neoficial pentru condamnarea regimului politic comunist ca nelegitim şi criminal.

9 Decembrie 2013

■ Apelul pentru condamnarea internaţională a comunismului, lansat în 17 mai 2006, a fost semnat de sute de personalităţi precum Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko.

În numărul următor citiţi A N E X Ă. RAPORT pentru condamnarea regimului politic communist din România (1945-⁠1989) ca nelegitim şi criminal.

Total 0 Votes
0

Sorin Ilieşiu

Sorin Ilieşiu, născut 12 Decembrie 1955, Baia-Mare, jud.Maramureş. Mama: Magdalena. Tatăl: Victor-Teofil (s-a născut în 1916 în jud. Maramureş. 1934-1937: student la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj. A debutat în poezie în 1934. În timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei nordice (1940-1944) a publicat în pagina literară a ziarului „Tribuna Ardealului” din Cluj, intitulată „Grai şi suflet românesc”, făcând parte din echipa redacţională. 1940-1943: student la Academia de Teologie din Cluj. A murit în 1984, la Baia-Mare).
1979: Licenţiat în Arte, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică – “I.L.Caragiale”, Bucureşti, Facultatea de Film, secţia Imagine, şef de promoţie.
1979-1990: director de imagine la Centrul de Producţie Cinematografică “Bucureşti” – Buftea. Autor al imaginii unui număr de zece filme de ficţiune de lung-metraj, distinse cu premii naţionale şi internaţionale.
1990 (ianuarie): inclus pe lista albă cu personalităţile din film şi din teatru solicitate să devină profesori de către studenţii IATC/UNATC care au declanşat la începutul lunii ianuarie 1990 prima grevă din România postcomunistă.
1990-2012: conferenţiar universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” – Bucureşti.
1991-2001: titular al cursului Comunicare prin Imagine la Şcoala Superioară de Jurnalistică AZR – Bucureşti, curs predat de asemenea în anii ’90 la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea Bucureşti.
1995-2001: decan al Şcolii Superioare de Jurnalistică AZR – Bucureşti.
2005: doctor Magna cum laude în Cinematografie şi Media, cu teza de doctorat “Funcţia narativă a imaginii de film” coordonată de prof.univ.dr.docent Manuela Cernat.
2007: autor al volumelor „IMAGINEA CARE POVESTEŞTE – în comunism şi în postcomunism”, „NARATIVITATEA IMAGINII DE FILM. Premise teoretice” , Editura UNATC Press, Bucureşti, reeditat în 2012 la Editura Junimea, Iaşi.
2012: autor al volumului „INFERNUL VÂNDUT CA PARADIS”, Editura Junimea, Iaşi, 2012.

Activitate civică:
1990 (aprilie) – 2012 (februarie): membru al Grupului pentru Dialog Social (în februarie 2012 am fost exclus pentru că începând din iunie 2011 am cerut insistent demisia lui Traian Băsescu, cel susţinut de foşti sau de actuali demnitari şi beneficiari din GDS ai regimului Băsescu).
1990: membru fondator al Alianţei Civice; 2005-2010: vicepreşedinte.
1991 (decembrie): autor, împreună cu regretatul Radu Budeanu, al primelor emisiuni ale celui dintâi post independent de televiziune din Bucureşti (SOTI).
1994: membru fondator al Academiei Civice, membru al Consiliului Director 1994-2012.
2005 (aprilie 28): autor al Proclamaţiei pentru România (publicată de ziarul “Ziua” în 30 aprilie 2005, pag.1) primul apel din România care solicită procesul comunismului şi decomunizarea României.
2005 (octombrie 4): autor al raportului neoficial pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim şi criminal (publicat de BBC-Romania, 5 octombrie 2005. Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22 plus”, în 21 martie 2006).
2005 (octombrie 19): autor al Apelului – în nume personal – către preşedintele României pentru a condamna regimul comunist ca nelegitim şi criminal în baza raportului neoficial redactat de mine, publicat în 4 octombrie 2005 (publicat de ziarul “Ziua” împreună cu raportul neoficial, în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul „Procesul comunismului”).
2006 (martie 10): autor al Apelului către preşedintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim şi criminal (publicat de: ziarul “Ziua” în 11 martie 2006; ziarul “Adevărul” în 11 martie 2006; “Revista 22” în 14 martie 2006), apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de cetăţeni. Apelul, lansat la GDS în 10 martie 2006, a avut ca anexă raportul neoficial lansat în 4 oct. 2005.
2006: membru al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (preşedinte: Vladimir Tismăneanu) şi coautor al Raportului Final al acestei comisii. În baza acestui raport, la 18 decembrie 2006, preşedintele României a condamnat regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal.
2006 (mai 17): autor al Apelului pentru condamnarea internaţională a criminalităţii şi nelegitimităţii comunismului, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României precum Monica Lovinescu, Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko (apel publicat de “Revista 22”, 22 decembrie 2006, ultima pagină).
2009 (martie 12): autor al Apelului pentru condamnarea comunismului în Parlamentul European şi pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin, apel semnat de peste 800 de personalităţi din România şi din afara României.

Distincţii pentru activitatea civică:
1991: medalia Academiei pentru Devotament Naţional din Franţa (filiala din România).
2008: Crucea Casei Regale a României, însoţită de brevetul subscris nr.54, conferite şi înmânate de M.S. Regele Mihai în cadrul unei ceremonii de la domeniul regal din Sinaia.
2010: Medalia Revoluţiei însoţită de brevetul nr.77, conferite de Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara. Această medalie a mai a fost acordată începând din 1990 unor personalităţi precum Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Mihai I, George Bush, Mihail Gorbaciov, Lech Walesa, Vaclav Havel, Bernard Kouchner, Dennis Deletant, Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Doina Cornea.
2011: Diploma de Excelenţă şi Placheta “Personalitatea anului 2011 pentru o Românie Europeană” conferite de Fundaţia Eurolink – Casa Europei. Această distincţie a mai fost acordată începând din 2001 unor personalităţi precum Mario Monti, Neelie Kroes, Mugur Isărescu, Dan Puric, A.S.R. Principele Radu, Călin Georgescu, Daniel Dăianu.

Filmografie selectivă – filme documentare:
Autor/coautor de scenariu, regie, imagine
TE IUBESC, LIBERTATE! (10 min / 35 mm.) 1990. Un film de Sorin Ilieşiu, Vlad Păunescu, Vivi Drăgan Vasile. Producător: Studioul cinematografic Bucureşti. Premiul de popularitate, Festivalul filmului, Costineşti 1990.
PIAŢA UNIVERSITĂŢII – ROMÂNIA (72 min / 35 mm.) 1991. Un film de Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile, Sorin Ilieşiu. Producător: Lucian Pintilie / Studioul de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii. Marele Premiu pentru film documentar – Uniunea Cineaştilor ‘92. Premiu pentru film-eveniment – Festivalul filmului, Costineşti 1991. Difuzat de TVR Internaţional, TVR1.
PETRE ŢUŢEA – EMIL CIORAN. O ÎNTÂLNIRE POSIBILĂ. ( 25 min.) 1991. Un film de Gabriel Liiceanu & Sorin Ilieşiu. Producător: VideoDialog (VideoGDS). Premiul Special – Festivalul Naţional, Costineşti, 1993. Difuzat de TVR1.
CARTE-OBIECT. CARTE-SPIRIT (17 min.) 1991. Un film de Sorin Ilieşiu. Comentariul: Gabriel Liiceanu. Coproducători: Editura Video, VideoDialog (VideoGDS). Premiu pentru film despre artă – Uniunea Cineaştilor, 1992.
ARHITECTURĂ ŞI MODERNITATE / Neobişnuitul oaspete (26 min.) 1992. Un film de Mariana Celac & Sorin Ilieşiu. Coproducători: Uniunea Arhitecţilor, Editura Video, VideoDialog (VideoGDS). Premiul Uniunii Cineaştilor din România – Festiv. Internaţional de Arhitectură şi Urbanism, Bucureşti, 1994, Preşedinte: Liviu Ciulei.
MONARHIA SALVEAZĂ ROMÂNIA! (34 min.) 1992. Un film de Sorin Ilieşiu. Comentariu istoric: Dinu C. Giurescu. Comentariu-eseu: Gabriel Liiceanu. Producător: VideoEst (VideoGDS). Difuzat de TVR1 şi parţial de posturi TV din Germania, Franţa şi Belgia.
AUROLAC (20 min.) 1994. Un film de Sorin Ilieşiu & Ioan Groşan. Producător: VideoDialog. Premiul pentru cel mai bun film românesc, Festivalul Internaţional, Târgu Mureş ‘94. Premiul de aur pentru comunicare vizuală / Video Communication Gold Award, Tokyo Video Festival, 1999. Marele Premiu ex-aequo la Festivalul de film româno-maghiar Film.Dok, Sfantu-Gheorghe/Covasna, 2004. Difuzat de Televiziunea Naţională Maghiară / Budapesta.
APOCALIPSA DUPĂ CIORAN (60 min.) 1995. Un film de Gabriel Liiceanu & Sorin Ilieşiu. Producător: VideoDialog. Premiul pentru Scenariu, Uniunea Cineaştilor ‘96. Premiul special al juriului, Mediafest, 1996.
CONSTRUCT (13 min.) 1996. Regia: Sorin Ilieşiu. Scenariul: Mariana Celac. Coproducători: Editura Video, VideoDialog. – Premiul APTR & Premiul pentru Imagine, Festivalul de Film, Costineşti, 1996. Difuzat de Kunstkanaal – Amsterdam si de TVRI.
RESTAURATORUL (15 min). 2002. Un film de Sorin Ilieşiu. Coproducători: Aspera Foundation (USA), VideoDialog. Premiul pentru cel mai bun scurt-metraj 2002, Uniunea Cineaştilor din România, 2003. Premiul pentru cel mai bun film documentar, Festivalul National de Film “7 arte”, Călăraşi, 2004. Difuzat de TVR şi TVR Cultural.
PASIUNEA PENTRU FRUMOS. JURNALUL MARIEI, REGINA ROMANIei (15 min). 2002. Un film de Sorin Ilieşiu. Coproducători: Aspera Foundation (USA), VideoDialog. Premiul special, Festivalul Internaţional de Film DaKino, Bucureşti, 2003.
CÂTE CEVA DESPRE REGINA MARIA (23 min). 2006. Un film de Sorin Ilieşiu. Cu Maia Morgenstern. Producător: VideoDialog cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei. Premiul Made in Romania, Festivalul internaţional Astra Film, 2006, Sibiu.
REGINA MARIA – ULTIMA ROMANTICĂ, PRIMA FEMEIE MODERNĂ (52 min). 2011. Un film de Sorin Ilieşiu. Cu Maia Morgenstern. Producător: VideoDialog cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button