Se întâmplă să uităm că suntem călători pe pământ, pierdem semnificaţia vieţii şi a morţii. Avem nevoie să simţim esenţa vieţii…
Numai de tine depinde să‑ţi faci viaţa mai frumoasă! sunt cuvintele pe care mi le‑a spus un profesor de filosofie în urmă cu câţiva ani. Cuvinte în care am crezut şi cărora am încercat să le dau sens, prin felul în care m‑am raportat la ele. Mergând în profunzimea îndemnului primit, am înţeles cum cuvintele cuprind alte cuvinte şi în final ajung să deschidă ferestre către viaţă şi cultură.
Relaţia cultură – calitatea vieţii este evidentă pentru că ea este cea care ne oferă posibilitate să creăm o atmosferă mai bună pentru o viaţă mai bună, contribuind la crearea valorilor, la fortificarea relaţiilor, la soluţionarea problemelor sociale, umanitare etc.
Se întâmplă să uităm că suntem călători pe pământ, pierdem semnificaţia vieţii şi a morţii. Avem nevoie să simţim esenţa vieţii, iar cultura e cea care ne oferă decodificări ale acesteia. Ea cuprinde
gândurile oamenilor cu privire la sensul existenţei, interpretări ale universului social şi fizic: „Această parte a culturii ne ajută să decidem cât de satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare sunt vieţile noastre”, specifică D. Chirot în cartea Societăţi în schimbare. Cultura e cea care ne ajută să răspundem la întrebarea Cine sunt, de unde vin şi încotro mă îndrept?, pentru că ea e cea care „înlătură naivitatea”, iar prin învăţătură se alungă ignoranţa, remarca G. Coşbuc.
Avem nevoie de cultură pentru a ne confrunta cu cine, ce suntem, pentru a ne înţelege mai bine pe noi înşine şi lumea din jur, dar şi pentru a ne crea repere. Prin cultură omul devine om şi întregul său potenţial este valorificat. Cultura dezvoltă gândirea şi o ordonează, creşte conţinutul sufletesc şi‑l organizează, potenţează efortul nostru creator către împlinirea unui destin propriu, făcând din realitatea posibilă o realitate existentă, la o treaptă superioară.
Vremurile în care trăim sunt îngrijorătoare, însă nu mai mult decât altele, şi ne întrebăm la ce ne ajută cultura în situaţia de faţă? Cu atât mai mult în vremuri tulburi avem nevoie de aşa ceva. Viaţa e mai plăcută, mai frumoasă, mai clară cu decât fără... Istoria ne demonstrează cum lucrurile frumoase, valoroase şi autentice au oferit speranţă, iar cei care s‑au adunat în jurul culturii, valorilor şi credinţei în divinitate şi‑au păstrat mintea sănătoasă şi au găsit un refugiu în faţa asaltului de prost gust. Cultura oferă un sistem de valori pentru o raportare corectă şi echilibrată faţă de anumite probleme sensibile.
Din păcate, educaţia şi cultura nu au fost apreciate la valoarea lor reală; cred că asta se reflectă în ceea ce se întâmplă în ultimii ani la nivel global, dar şi în ultimele luni de când pandemia covid–19 a cuprins întreg mapamondul.
„Pentru mulţi oameni criza generată de pandemie a avut efecte profunde asupra sănătăţii mentale”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, într‑o conferinţă de presă la sediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Când ne confruntăm cu o criză, sănătatea minţii noastre este prima afectată. Paradoxal, sănătatea mintală este primul lucru care ne ajută să rezistăm şi să supravieţuim crizei. Suntem diferiţi şi, prin urmare, reacţionăm diferit la diversele situaţii de criză. Unii aleg să se închidă în ei, pierzându‑şi interesul pentru viaţă şi frumos, alţii aleg să‑şi păstreze optimismul, fiind conştienţi de privilegiul oferit de cele trei resurse: credinţa, educaţia şi cultura. Aceste resurse îi păstrează vii, implicaţi, îi ajută să‑şi păstreze echilibrul, să se dezvolte, să pună în aplicare forţele intelectuale şi interioare pentru a depăşi momentul.
Kant spunea că „un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat”. Zilele acestea, când manipularea este folosită cu mult talent prin mai toate mijloacele de comunicare în masă, cultura este singura armă pe care o mai avem în lupta cu manipularea. Ea ne face fiinţe raţionale, înzestrate cu judecată critică şi cu simţul angajării morale; cultura deschide omului perspective în cunoaşterea de sine şi în cunoaşterea lumii. Într‑o societate conştientă şi responsabilă, credinţa, educaţia şi cultura cred că sunt cele mai sănătoase resurse de care putem dispune pentru a ne face viaţa mai frumoasă.
În mijlocul actualei crize provocate de COVID‑19, avem nevoie mai mult ca oricând de capacitatea noastră de autoliniştire. Nevoia omului de bine, de frumos, de puritate şi de adevăr a existat dintotdeauna, iar cultura înseamnă mai mult decât evenimente culturale. Este mai mult decât muzică, teatru, dans, film sau cărţi. Cultura înseamnă educaţie, înseamnă informaţie, înseamnă valoare. Iar valoarea e dată de oameni, de cei care ne înconjoară şi se preocupă să afle, să cunoască şi să ajute. Deşi este un domeniu grav afectat în această perioadă, cultura dă dovadă că se reinventează, rămânând acolo unde îi este locul, aproape de oameni, aşteptând să fie accesată şi lăsându‑se descoperită, oferind o oază de frumos, de linişte, de optimism şi de speranţă.
■ Jurnalist, publicist
Mihaela Rusu
