Ada Geo şi Cornel Medrea. O poveste sculpturală
În Bucureştiul interbelic, într‑un atelier de sculptor, lucrează fără încetare un artist venit din Transilvania. Modelează portretele contemporanilor săi şi contribuie la sculptarea istoriei noastre naţionale. Cornel Medrea, născut la 8 martie 1888 la Miercurea Sibiului, îşi realizează studiile la Budapesta, la Academia Regală de Arte Decorative. Se stabileşte după Primul Război Mondial la Bucureşti, se afirmă în cercurile artistice şi participă la expoziţiile oficiale.
În atelierul aflat în curtea Muzeului Theodor Aman, pe care îl împarte cu marele sculptor român Dimitrie Paciurea, va realiza într‑un formidabil stil verist bustul memorabil al ilustrului Barbu Ştefănescu Delavrancea (1920) care priveşte stoic şi scrutător, până în ziua de astăzi, spre Bulevardul Kiseleff. Alături de Ion Jalea şi Oscar Han, face parte din triada de sculptori nominalizată pentru decorarea celor mai memorabile monumente de for public din perioada interbelică: Monumentul Eroilor C.F.R., Arcul de Triumf, Mausoleul de la Mărăşeşti sau sculpturile realizate pentru Expoziţiile Internaţionale de la Bruxelles (1935), Paris (1937) sau New York (1939). La vârsta de 45 de ani, Medrea devine profesor la Catedra de Sculptură şi Modelaj a Academiei de Belle‑Arte.
Adina Georgescu, viitoarea Ada Geo
În prima sa generaţie de studenţi se remarcă tânăra Adina Georgescu. Cu o personalitate efervescentă şi înzestrată cu talentul modelajului, porneşte către o carieră destinată sculpturii monumentale.
Adina Georgescu se naşte pe 28 februarie 1917 la Bucureşti, într‑o familie privilegiată. Tatăl acesteia, Stelian Georgescu, este un avocat de succes, iar mama, Margareta, îi insuflă pasiunea pentru frumos şi modă. Adina va avea o relaţie extrem de puternică cu sora sa, Ella, viitoarea doamnă Istratty, jurnalistă, monografistă şi soţia lui Edgar Istratty, faimos cântăreţ de operă (bas), unul dintre fondatorii Operei Române.
Copila Adina se remarcă prin talentul său plastic încă din frageda copilărie. În vecinătatea reşedinţei familiei Georgescu, situată pe Str. Puţul de Piatră nr. 5, locuia poetul Octavian Goga, care remarcă talentul fetiţei Adina şi o recomandă sculptorului Medrea[1].
„[…] A sosit şi Ada Medrea, tovarăşa de viaţă şi de artă a lui Cornel, elevă şi ucenică, cum spunea ea, care îşi privea maestrul cu aceeaşi admiraţie din copilărie, când a fost trimisă de poetul Octavian Goga să studieze sculptura cu Cornel Medrea.”
Adina frecventează cursurile la Academia de Belle‑Arte (1932‑1937); ea va face parte din prima generaţie de sculptori educaţi de mentorul Medrea. Îşi continuă studiile la Paris, în atelierul sculptorului francez Charles Despiau şi al lui Alexandre Descatoires, la École Nationale des Beaux Arts (1937‑1939). Deşi îşi însuşeşte cu perseverenţă tehnica şi uneori tematica maestrului Medrea, care îi devine şi soţ, artista îşi va construi un stil propriu identitar, conturat în special prin reprezentările ipostazelor feminine.
Dacă începuturile sculptoriţei sunt intens influenţate de personalitatea maestrului Medrea, prin volumetria formelor, plenitudinea compoziţiei cu multiple trimiteri la nudurile maiolliene, observăm pe parcurs cum între soţii Medrea se construieşte un adevărat dialog creator. În timp, opera Adei Geo va evolua către o viziune distinctă a universului feminin, redată prin forme alungite şi gracile, însă pline de personalitate monumentală.
Sculptoriţa va debuta în anul 1940 la Saloanele Oficiale, unde primeşte premiul Simu pentru primul portret expus. Va organiza expoziţii personale de grafică în anul 1946 şi 1956. A realizat importante participări la Expoziţia Româno‑Bulgară din anul 1947, Flacăra din 1948 şi se distinge prin sculptura de for public amplasată în staţiunile litoralului românesc, în perioada anilor 1960.
Ada şi Cornel Medrea şi‑au transpus iubirea în faimoasele sculpturi de pe litoralul românesc
Când ne gândim la cuplurile de artişti, în special la cele de sculptori, legendara legătură dintre Auguste Rodin şi Camille Claudel ne atrage atenţia. Dinamica dintre marele sculptor francez Rodin şi talentata Camille a fost condiţionată atât de personalităţile divergente, cât şi de timpurile pe care le trăiau, însă este incontestabil faptul că a existat un dialog creator între cei doi. Până la schimbarea de paradigmă culturală şi socială a anilor ’70, prin chestionarea biografiilor artistice feminine, Claudel a lăsat mult timp senzaţia partenerului tăcut, adică nerecunoscut.
Relaţia dintre Medrea şi Ada Geo are un sâmbure similar cu cel al cuplului Rodin – Claudel, dar se disting diferenţele de statut profesional şi vârstă. Adoraţia şi respectul pentru mentor, pentru maestru, au format germenele iubirii, atât în cazul Camillei Claudel, cât şi din partea Adei Geo.
O diferenţă de 29 de ani stătea întrebătoare între Ada Geo şi Cornel Medrea, însă asta nu i‑a oprit să îşi lege destinele. Fascinaţia cu care s‑au iubit şi respectul reciproc pe care şi l‑au oferit au făcut ca această poveste să fie una dintre cele mai frumoase şi productive din istoria artelor româneşti, începând de la măiestria pe care Ada Geo o capătă de la mentorul său, Medrea, şi încrederea pe care acesta i‑o insuflă pentru a realiza artă monumentală, şi continuând cu reciprocitatea pe care o oferă în toate evenimentele marcante pe care le tranzitează pe parcursul vieţii.
Cuplul Medrea lucrează împreună pentru împlinirea visului de a fonda primul muzeu de sculptură din România. Prin donaţiile pe care le realizează Medrea în anul 1948 se creează premisele unui muzeu unic la acel moment, iar după expunerea prelungită la Palatul Mogoşoaia, colecţia capătă o parte din clădirea Appel din str. G‑ral. C. Budişteanu nr. 16 unde vreme de 47 de ani va exista, între 1957 şi 2004, Muzeul „Cornel Medrea”. În anul înfiinţării, Ada Geo va cea care va gândi modul în care sunt aranjate sculpturile, locul care beneficiază de cea mai bună lumină şi expunere, iar în demisolul muzeului va încerca o modificare a spaţiului expoziţional prin realizarea unui contrast de culoare între pereţii vopsiţi într‑un degradé teluric, roşu pompeian sau galben citron, şi culoarea albă a sculpturilor. Aportul Adei Geo continuă şi după trecerea în nefiinţă a maestrului Medrea, prin persistenţa cu care se implică în păstrarea Muzeului Medrea.
Descoperind Colecţia „Cornel Medrea”, adăpostită de Secţia de Artă a Muzeului Municipiului Bucureşti, cu un patrimoniu bogat ce însumează 330 de sculpturi şi lucrări de grafică şi desene realizate de artist, am fost atrasă de modul în care Cornel Medrea o sculptează pe Ada Geo în două ipostaze foarte diferite ale vieţii sale. Primul portret, de tinereţe am putea spune, Portretul Adei Geo (1937), este modelat cu accent pe părul bogat, leonin care îi încadrează fizionomia plină de avânt, alură ce corespunde personalităţii vulcanice şi plină de viaţă.
Cel de‑al doilea portret, Sculptoriţa Ada Geo (1960), se remarcă atât prin formă, cât şi prin atitudine. Distinsul portret realizat la începutul anilor ’60 de sculptorul Cornel Medrea o înfăţişează pe ucenica, muza şi soţia sa, sculptoriţa Ada Geo Medrea. Cu o privire profundă şi un aer impunător, portretul poartă amprenta unei personalităţi puternice şi ambiţioase. Părul tuns scurt şi cerceii masivi egipteni, cu simbolul unei acvile, completează caracterul ce transpare din acest portret.
În frumosul apartament din str. Puţul de Piatră nr. 5 atmosfera capta viaţa trecutului interbelic: se vorbea franţuzeşte, se discuta despre artă, despre cultură, invitaţii simţeau că intră „într‑o zonă liberă de comunism”[2], „făceau primiri într‑un fel foarte rafinat. Nişte mese de seară somptuoase.”, „nu se consuma mult, dar multă punere în scenă, multă atmosferă”[3]. Pentru a întări imaginea de duo artistic unitar, Medrea va realiza o siglă a cuplului Medrea. O amazoană alegorică cu bustul dezgolit şi talia accentuată de un brâu‑centură, prin care se realizează un artificiu de imagine, catarama curelei este în forma literei M – referire la numele Medrea, reunită cu iniţialele membrilor familiei A. (Ada) şi C. (Cornel). Fizionomia rotundă, ochii întunecaţi, gura mică şi voluptuoasă, părul bogat şi negru amintesc de înfăţişarea artistei Ada Geo. Personajul ţine două steme, fiecare în câte o mână. În dreapta şevaletul şi pensula, amintind Pictura, iar în stânga dalta, făcând referire la Sculptură.
Poate cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care cuplul şi‑o face, şi în acelaşi timp le‑o face urmaşilor lui, se concretizează în viziunea sculpturală ce a luat fiinţă pe malul litoralului românesc. Decada anilor ’60 va însemna pentru soţii Medrea angrenarea în decorarea spaţiilor exterioare ce căpătau o înfăţişare nouă, modernă şi dezirabilă, ale staţiunilor româneşti de la Marea Neagră. Legenda Mamaiei va fi singurul monument de for public realizat de ambii sculptori şi va înfrumuseţa cadrul arhitectural al Mamaiei. Cornel Medrea va realiza în perioada anilor 1959‑1964 o pleiadă de sculpturi monumentale, începând de la ansamblul monumental aflat pe faleza Constanţei, Pescarii, şi continuând cu alegoriile celebrând forma feminină: Nufărul, Primăvara, Maternitate, Răsărit de soare, Sirenă şi Delfin. Ada Geo realizează simbolul Mamaiei, o tânără fată cu alură sportivă, care întâmpină turiştii cu o invitaţie la sporturi estivale. Frumosul Timonier priveşte necontenit către mare, până în ziua de astăzi, în faţa Muzeului Ion Jalea din Constanţa. Feminitatea a căpătat, prin dalta sculptoriţei, forma gracilelor Melancolie, Prietenie şi Naiadă.
Ada Geo şi Cornel Medrea rămân, pentru istoria artei româneşti, un duo plin de putere, emancipare şi creativitate. O poveste de dragoste echilibrată de pasiunea pentru sculptură şi perfecţionare continuă, ce merită cu prisosinţă narată şi cunoscută.
■ Muzeograf, Colecţia Cornel Medrea, Secţia Artă, Muzeul Municipiului Bucureşti
Note:
[1] Sursă inedită, Ella Istratty, Omul şi sculptorul Medrea, Arhiva Colecţiei Medrea, MMB.
[2] Istoriile lui Alex. Ştefănescu în https://evz.ro/o‑fotografifi‑e‑din‑16‑mai‑1921‑istoriile‑lui‑alex‑stefanescu.html accesat la data de 15.03.2021
[3] Dimitriu Victoria Dragu, Poveşti ale comorilor din Bucureşti, Vremea, Bucureşti, 2013.
Felicia Raetzky
