Editura Academiei Române este neîndoios una dintre cele mai reprezentative şi prestigioase instituţii culturale ale ţării, un reper, un laborator de înalt nivel, o şcoală cu mare responsabilitate faţă de limba română, faţă de literatura română, faţă de unitatea culturii româneşti, aflate astăzi toate într‑un moment nu foarte fericit, poate chiar de‑a dreptul dramatic. Editura Academiei publică de ani buni colecţia O sută una de poezii, amplă trecere în revistă a patrimoniului poetic naţional. Cele, iată, peste o sută de volume apărute deocamdată se constituie într‑o istorie a poeziei româneşti de la origini şi până în prezent, de la Eminescu, Creangă, Caragiale, Camil Petrescu şi până la Nichita Stănescu, Minulescu, Zaharia Stancu, Geo Bogza. Toate volumele sunt însoţite de scurte introduceri semnate de cei mai importanţi critici literari, conţin tabele biobibliografice, precum şi extrase din cele mai respectabile şi consacrate comentarii. Adică tot ceea ce ar trebui zăvorât într‑un cufăr de visare şi de identificare poetică, aşa după cum ar gândi Baudelaire. Ele, volumele, urmăresc valorificarea dinamică a literaturii române şi prezentarea ei într‑un mod accesibil pentru toate gusturile. Multe dintre bibliotecile aflate încă în activitate suntem siguri că şi‑ar dori‑o în întregime, în vederea creşterii rolului literaturii de bună calitate şi, implicit, cel al culturii în educarea şi modelarea tuturor categoriilor de public căruia televiziunile, gazetele, reţelele sociale şi manualele nu se sinchisesc să‑i ofere literatură vie şi serioasă.
Editura Academiei Române, respectându‑şi menirea de a reevalua momente culturale româneşti de marcă, de a face apel mereu la memoria noastră culturală, de a edita şi reedita opere de primă importanţă, din varii domenii culturale, a lansat, aşadar, încă din 2007, o serie de poezie română contemporană, sub genericul O sută şi una de poezii. Iniţiativa aparţine directorului Editurii Academiei, prozatorul şi dramaturgul Dumitru Radu Popescu.
Colecţia, care grupează poemele alese din opera câte unui autor important, spicuind texte din toate volumele acestuia, debutează în 2007 cu volumul consacrat lui Petre Stoica. De‑abia poposit la
cârma editurii, acad. Dumitru Radu Popescu şi‑a propus să‑i diversifice activitatea şi de la cel mult şapte volume care apăreau pe an până atunci a reuşit să facă posibilă publicarea anuală a peste două sute, 200, două sute cincizeci, 250. Sarcina organizării materialului i‑a revenit unui colectiv harnic şi iscusit de la Sibiu, coordonat de profesorul Mircea Braga. Până la un moment dat, din partea editurii s‑a ocupat cu acribia‑i recunoscută redactorul de carte Magdalena Bedrosian, vestită doamnă a lumii editoriale bucureştene.
Apoi au început să apară, într‑un format de ţinută şi o grafică elegantă şi de mare impact asupra ochiului, aşa cum este nu doar frumos, dar şi necesar, pentru a aduce în faţa cititorului de azi, mai ales cel tânăr şi mai puţin pasionat de versul unor autori „expiraţi”, florilegii de prim rang ale literaturii noastre din ultimele decenii. Structura fiecărui volum este, cum am mai relevat, de asemenea, bine strânsă şi aleasă, alături de numărul fix de o sută şi una de poezii existând o prefaţă şi o selecţie din cele mai importante repere critice privitoare la poetul antologat. Începând cu apariţia unor volume ale unor contemporani, schema nu a mai fost atât de rigidă. Au apărut astfel fotografii, interviuri, aprecierile critice s‑au restrâns la o pagină ‑ vezi volumul de versuri al lui Dumitru Radu Popescu însuşi – dar chiar şi cele o sută şi una de poezii au devenit o sută două, regula iniţială de a pescui un poem dintre cele incluse pentru coperta a patra fiind şi ea încălcată. A rămas aceeaşi divizare a materialului, suita cronologică, precum şi formatul de literă. Aici a contribuit şi demersul redactorului Nicolae Iliescu, care nu a încorsetat forma, lăsând‑o la alegerea antologatorului sau/ şi a autorului.
La fel de important este faptul că acest proiect al Editurii Academiei Române continuă şi va continua, iar lui i se va adăuga şi un corpus de texte programatice. Fapt pentru care s‑a şi constituit un grup de lucru format din majoritatea poeţilor antologaţi, ce va lucra în şedinţe lunare. „Lista poeţilor avuţi în vedere este destul de lungă, la fel ca şi lista celor care se vor implica în această muncă de antologator, deloc uşoară, cu tot ceea ce implică o astfel de ediţie de O sută şi una de poezii; ceea ce ne demonstrează încă o dată atât valoarea poeziei româneşti contemporane, cât şi buna conştiinţă a criticii de azi” ( I. Radu Văcărescu).
O altă idee de forţă în susţinerea acestei colecţii, idee prezentă din primele volume ale seriei şi expusă pe larg de întemeietorul acesteia este strângerea la un loc a tuturor poeţilor de limbă română, indiferent dacă aceştia îşi au locul de obârşie sau locuiesc dincolo de fruntariile statului român: în Basarabia (Republica Moldova), Serbia, Bucovina (Ucraina), sau dincolo de mări şi oceane (Ştefan Baciu).
Theodor Codreanu, de pildă, se remarcă printr‑o voce distinctă, având o personalitate pronunţată; este un „ideocritic” (Adrian Dinu Rachieru), adică un fel de creator al unei forme de critică totală, o critică de „frontieră” (Mihai Cimpoi), utilizând mai multe metode de analiză, concepând o „poetică a oglinzii pluriperspectivistă şi transdisciplinară”. Cumpănit, statornic apărător al valorilor culturii naţionale, autorul publică Revizuiri critice şi Scriitori basarabeni, ambele apărute în 2019 şi ambele un fel de mini‑istorii ale literaturii basarabene. Ele creează punţi de legătură cu literatura de bună calitate scrisă de‑o parte şi de alta a Prutului. Dânsul s‑a ocupat temeinic de editarea, antologarea, stabilirea textului, scrierea eseului interpretativ şi selectarea aprecierilor critice pentru poeţi moldoveni, nu numai din Republica Moldova, ci şi din Moldova istorică, precum Victor Teleucă şi Viorel Dinescu. Ioan Holban, unul dintre cei mai productivi critici literari români, a completat celelalte apariţii (Arcadie Suceveanu, Cassian Maria Spiridon etc.).
În vara anului 2020 au apărut cărţi cu versuri de Radu Flora, Vasko Popa, Nicu Ciobanu, Petru Cârdu, Slavco Almăjan. Antologatorul tuturor acestor volume este Florian Copcea, un bun cunoscător al literaturii române din Serbia. După cum scrie d‑sa în prefaţa Texistenţă şi esenţă poetică, Petru Cârdu a reuşit „să depăşească tiparele condiţiei sale de artizan desăvârşit‑ficţional al artei poetice substituind literaturii tradiţionale, matriciale, «gradul zero» al convenţiilor ce îşi revendicau ieşirea din derizoria normalitate”. „Poetul, nedevenind interesant numai prin felul acesta radical de a merge împotriva curentului clasic manierist de facere a poemului, este un fenomen al cărui logos avea să inaugureze în literatura română din ex‑Iugoslavia apariţia, într‑o perioadă de adâncă criză literară, a modernismului timpuriu”, mai scrie antologatorul. Pe Slavco Almăjan Florian Copcea îl vede printre „sisifii existenţiali care şi‑au asumat” – după Radu Flora – „rolul de a revoluţiona literatura de expresie românească din Serbia” încă de la debut. „La niciun alt poet român din Serbia nu există o mai mare disponibilitate de a descifra codurile insolite ale scriiturii continuu dominate, în chip mitic, de un verbiaj autarhic sacru. Există suficiente temeiuri să considerăm că donquijotismul auctorial al lui Slavco Almăjan, demonstrat în sensul impunerii unor ocurenţe scripturale nealterate de manierism, îi configurează practic un destin ascensional”, scrie Florian Copcea.
Volumele prilejuiesc întâlnirea cititorilor cu creaţia de vârf a unor importanţi poeţi români. Simpla enumerare a autorilor publicaţi este edificatoare privind valoarea acestui proiect editorial: George Bacovia (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Coloşenco); Nichita Stănescu (antologie, studiu introductiv şi selecţia referinţelor critice de Corin Braga); Ştefan Aug. Doinaş (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Braga); Ion Horea (antologia şi selecţia referinţelor critice aparţin autorului, iar introducerea e semnată de Dumitru Micu); Ioan Alexandru (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Platon); Ileana Mălăncioiu (în loc de prefaţă de Valeriu Cristea); A.E. Baconsky (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Diana Câmpean); Aura Christi (antologie, prefaţă şi selecţia reperelor critice de Maria‑Ana Tupan); Cezar Baltag (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Maria‑Ana Tupan); Grigore Vieru (antologie, cuvânt‑înainte, crochiu biografic şi selecţia referinţelor critice de Constantin Cubleşan); Zaharia Stancu (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Moţ); Florin Mugur (antologie, studiu introductiv şi selecţia referinţelor critice de George Manolache); Arcadie Suceveanu (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Ioan Holban). În aceeaşi serie, avem surpriza de a descoperi şi doi clasici în ipostaza de autori de versuri: Ion Creangă (antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Coloşenco) şi I.L. Caragiale (antologie şi selecţia referinţelor critice de Gelu Negrea, prefaţă de Şerban Cioculescu).
Antologiile confirmă sau infirmă valori şi legende, indică uneori pulsul actualităţii unui poet dispărut, alteori nivelul notorietăţii unui poet în viaţă. Şi la capitolul acesta, se întâmplă an de an lucruri vii, interesante, care ar merita mai multă atenţie, comentarii mai aprofundate. Se vede cu câtă bucurie sunt comandate exemplare din această colecţie de real succes şi cât de năprasnic zbârnâie telefoanele în redacţie! E adevărat că diverşi neprieteni încearcă să pună şi beţe în roate activităţii deosebit de rodnice desfăşurate de directorul executiv Ion Prică. Nici Ministerul Culturii nu răspunde niciodată la cererile de finanţare ale Editurii Academiei Române, care, previzibil, în ciuda acestor încercări, va continua să editeze tot mai multe cărţi valoroase, inclusiv în această colecţie de anvergură – un pas pentru posteritate!
