„Mi‑e frică de om atunci când Om NU este”
Konstantinos Bouras
Konstantinos Bouras s‑a născut în 1962 în Kalamata şi locuieşte în Atena din 1977. Autor a 44 de cărţi publicate, critic de teatru şi recenzor de carte. Este licenţiat în inginerie mecanică al Universităţii Politehnice Naţionale Metsovio din Atena (1985), absolvent cu excelenţă al Departamentului de Studii Teatrale al Universităţii din Atena (1994) şi deţinător al unui masterat în teatru de la Universitatea Franceză Paris III – La nouvelle Sorbonne (D.E.A. Etudes Theatrales, 1998). Doctorat cu excelenţă al Departamentului de Limbi Străine, Traducere şi Interpretare a Universităţii Ionice din Corfu (2019). Piese ale sale cu teme antice greceşti au fost jucate în teatre din Grecia şi din străinătate. Scrie articole pentru ziare şi reviste. Participă la emisiuni de televiziune despre carte şi teatru. A desfăşurat o cercetare post‑doctorală la Departamentul de Studii Teatrale a Universităţii din Atena pe tema „Elementul dramatic al poeziei greceşti contemporane în anii de criză (2008‑2018)”. Predă la Atelierul de Critică Teatrală din cadrul Departamentului de Studii Teatrale a EKPA. Scrie articole în ziarul Eleftherotypia şi în numeroase reviste literare. Este profesor de reiki şi susţinător al unei noi metode reiki arheologice intitulată „Bhureik Abundance” (publicată într‑o carte de Editura Momentum). Participă la emisiunea TV a canalului de stat ERT‑2 „Cartea” şi are o emisiune intitulată „Teatral fără răutate” pe www.radio‑ygeia.com
A primit numeroase premii literare şi amintim doar că a fost premiat de Universitatea din Atena pentru eseul despre poezia lui Andreas Calvos. A câştigat Marele Premiu al concursului internaţional CEPAL în anul 2000 pentru volumul de poezie în limba franceză Eros Palimpseste, care i‑a adus şi Premiul Maurice Grünwald al Conseille General din Moselle. A primit Premiul I la a III‑a ediţie a Concursului Mondial de Poezie „K.P. Kavafis 2018”. În 2019, la a 3‑a Întâlnire Internaţională de Poezie de la Poznań, Polonia, a fost onorat cu premiul şi medalia „Nikos Hatzinikolaou” pentru cartea sa Dragoste pentru Libertate / MIŁOŚĆ DO WOLNOŚCI, un volum de poezie bilingv (greacă‑poloneză), tradus de Paveus Krupka.
Participări la Comisii: Membru al Comitetului Premiilor de Traducere Literară de Stat. Membru al Comitetului consultativ al „Festivalului Transbalcanic al Dramei Antice” lansat anul acesta de Regiunea Attica. Membru al Comitetului „Athens Prize for Literature” acordat de municipalitatea din Atena. Membru al Comitetului „Premiile Koun” şi „Premiile Uniunii Criticilor de Teatru”, acordat de Municipalitatea din Atena. Membru al Comitetului Concursului de Povestiri Literare al Lanţului Cultural Ianos.
Opera literară: În calitate de autor, a publicat până în prezent patruzeci şi patru de cărţi (poezie, teatru, roman, eseuri) dintre care două (un roman şi o trilogie teatrală) sunt în limba franceză. Foloseşte ca izvor de inspiraţie pentru operele sale temele din Grecia antică şi, în principal, din poeţii lirici şi tragici. Mitologia greacă, Bizanţul, Alexandria sunt polii de atracţie în jurul cărora se învârte cu insistenţă scrierea lui. Poeziile sale sunt incluse în antologii din America (ale Societăţii Internaţionale a Poeţilor), Franţa, Polonia, Italia şi în alte părţi. Revista literară europeană Semirechio în numărul din 1998 intitulat „Esiste la poesia europea?” („Există o poezie europeană?”) i‑a dedicat un articol special, onorant, semnat de Mauro Giachetti.
În calitate de critic literar şi de teatru, a colaborat din 2008 cu ziarul Eleftherotypia, precum şi cu ziarele I Avgi, Ta Nea, To Vima şi Eleftheros Typos, cu ERT, cu revista franceză Desmos (a îngrijit secţiunea dedicată Teatrului nou grec şi a participat ca editorialist la omagiul adus poeziei greceşti moderne), cu reviste tipărite greceşti (Odos Panos, Ta Dekata, Poetix, Nea Efthini etc.), precum şi cu reviste electronice.
Ideologie poetică
„Poezia este o chestiune corporală.
Mă odihnesc în cuvinte
Precum fachirii pe cuie.
Corpul este un cod.
Limba este altul.
Caut
Pentru noi toţi
Calea
Pentru ca limba‑ca un tot
Şi Poezia
Să devină una”.
Am scris cândva şi scriu din nou azi
Remestecând acea veche
Şi scurtă formulare
a Iraţionalului.
Dragoste
Dragostea o chem acum
Să mă adăpostească.
A fost în exces moartea
Şi a fi orfan
A devenit un refren
Al unei vieţi însângerate
Pe pietrişul
Îngenuncherii celui credincios
Aşteptând miracolul
Fără a şti
Cum să îl cerem.
Şi anii au trecut
Iar trupul s‑a‑ndoit
Şi oasele s‑au umplut
De osteofite
Şi vechiul entuziasm
S‑a ofilit
Iar orgiile bachice
Lamentaţii…
Dragostea o chem acum
Pentru a ne învia.
Chiar şi pentru o noapte
Înflăcărată
Natură şi Mediu
Fără iubire
Am fi orbi
Fără Moarte
Aroganţi
***
În seara aceasta vă voi spune o poveste:
Întuneric adânc.
În noapte
O femelă viezure grijulie
Îşi duce puiul
La şaman
Să‑l lecuiască.
Bate la uşă.
O colibă în pădure
Luminată de o lampă.
Dar vraciul nu este acolo.
Zboară peste
Vârful
unui pin ars.
A murit în jurul orei două
După miezul nopţii
Şi a neglijat să se întoarcă.
Plânge acum mama
viezurelui
Plânge cu lacrimi amare.
Micuţul ei
Are de acum aspectul
unui nor stins.
Psihostasia/Judecata sufletelor
– Mai trag încă o
Filă din jurnal.
Exilul meu aici
Se va termina cândva
În lumină.
– Trăim mai mult acolo decât aici.
În visele noastre şi orele noastre cele goale
Ne lăsăm corpul
Să respire adânc,
Toţi porii lui
Celălalt soare, cel invizibil,
Cel din zori.
***
Spre Elefsina
– Ce mai facem aici?
după viziunea Soarelui de la Miezul Nopţii,
lumina inefabilă a învălmăşelii
supra‑simţurilor?
– Şi „Alade Mystai[1]” am auzit
Şi obiectele sfinte le‑am transfuzat
De la chist la coş
şi invers.
Sub smochinul sălbatic
Am dormit
Şi ne‑am spălat trupurile
Cu suspine.
Acum ultimul fulger
Aşteptăm să auzim
De la difuzor
Şi o scară de platină
Va fi dezvăluită
Pentru a păşi pe ea,
Copile.
Tot ce urcă, coboară.
Tot ce trăieşte, moare.
Şi moartea este doar
Începutul.
Îngrijit
Sunt precum Acropola în burniţă
Şi Nikolaos mă întreabă:
„unde este altarul lui Nemesis?”
„Printre pietrele înierbate”,
îi răspund
şi el acceptă aceasta cu o absolută
naturaleţe.
Evidenţele
ne rănesc
în această glorioasă ţară
cu creierele înmugurite.
Prezentare şi traducere de Angela Bratsou
■ Scriitor, teatrolog şi critic literar
Notă:
[1] Misterele eleusine erau sărbătorite de două ori pe an. Era necesar să fii iniţiat în Misterele Mici pentru a putea participa la cele Mari. Marile Taine Eleusine erau sărbătorite în luna Boedromion (septembrie) şi durau nouă zile, numărul de zile în care Demetra a rătăcit în căutarea fiicei sale. Toţi cetăţenii aveau dreptul de a participa, femeile, precum şi oamenii din alte locuri, cu singura condiţie să nu fi comis vreo crimă şi să vorbească greaca, pentru a înţelege ritualul. În a treia zi oraşul răsuna de fraza „Alade Mystai – spre mare, iniţiaţilor”, care era un îndemn pentru mistici să facă o baie de purificare a sufletelor în marea Faliro, însoţiţi de un porc destinat sacrificiului.
