„Războaiele secolului XX: subiect al culturii, artei şi al lieux de mémoire”
Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române a organizat conferinţa ştiinţifică „Războaiele secolului XX: subiect al culturii, artei şi al lieux de mémoire”. Evenimentul a avut loc în zilele de 4‑5 iulie 2023, în Sala de Conferinţe Parter Vest din Casa Oamenilor de Ştiinţă a Academiei Române, Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti. În cadrul acestui eveniment academic, specialişti consacraţi în domenii precum istorie, istoria artelor, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi reprezentanţi ai tinerei generaţii de experţi au dezbătut pe marginea legăturii dintre război, societate şi artă şi au prezentat comunicări dedicate unor subiecte precum: fotografia de război în istorie şi artă; reprezentări ale războiului în muzee şi ansambluri memoriale din România, Bulgaria, Ucraina, artă monumentală, cinematografie, literatură de ficţiune, scrieri autobiografice.
Conferinţa „Războaiele secolului XX: subiect al culturii, artei şi al lieux de mémoire” a abordat conflictele secolului al XX‑lea, în orice aspect al acestora, cu accent pe, dar nu limitat la relaţia dintre război, ca fenomen istoric, şi războiul ca generator de „locuri ale memoriei”, prin intermediul reprezentărilor artistice de orice fel.
Războiul, în multiplele sale faţete, reprezintă atât subiect al operelor de artă, cât şi o temă majoră de reflecţie academică. Pogromul de la Iaşi, din 28‑29 iunie 1941, reprezintă unul dintre cele mai cercetate episoade din istoria recentă a României. „Notorietatea se datorează şi romanului de război Kaputt, publicat în 1944, care dedică pogromului primul capitol, intitulat «Şobolanii din Iaşi». Aflat la Iaşi în iunie 1941, în calitate de corespondent de război acreditat pe lângă armata italiană ce mărşăluia spre frontul de est, scriitorul Curzio Malaparte a valorificat în Kaputt experienţa de martor ocular la tragicul eveniment. În 2009, regizorul Radu Gabrea a ecranizat capitolul «Şobolanii din Iaşi», în filmul Călătoria lui Gruber”, explică cercetătorul dr. Cristina Deac, de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.
La eveniment au participat specialişti de la instituţii academice de prestigiu din ţară şi din străinătate, precum Institutul de Istoria de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, Institutul de Studii Balcanice&Centrul de Tracologie – Academia Bulgară de Ştiinţe, Universitatea din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României, Arhivele Naţionale ale României, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ş.a.
Mihai N. Ducea
Memoria timpului geologic
Planeta noastră există în Univers de aproximativ 4,5 miliarde de ani, dar măsurarea timpului geologic poate fi făcută de‑abia de acum circa 540 milioane de ani. Geocronologia clasică oferă informaţii despre durata şi timpul în care s‑au produs unele fenomene geologice, în urma analizei fosilelor prezente în unele roci. Însă aceste fosile se găsesc doar în rocile sedimentare, iar pentru celelalte tipuri de roci (magmatice, vulcanice, metamorfice) au fost dezvoltate investigaţii specifice începând cu a doua jumătate a secolului trecut.
Conferinţa prof. Mihai Ducea se raportează la cercetări recente care pot stabili cu precizie dacă un anumit fenomen geologic s‑a petrecut în urmă cu milioane de ani sau mai recent. Pornind de la explicaţia conceptului de vârste izotopice şi izotopi radiogenici, prof. Ducea explică teoria dezintegrării radioactive aplicată la geoştiinţe, arătând ce fel de măsurători se fac cu spectrometrele de masă şi ce presupune procedeul ablaţiei cu laser în stabilirea vârstei rocilor.
Geocronologia se bazează în prezent pe spectrometrele de masă şi pe analizele din laboratoarele ultracurate pentru a furniza atât informaţii geologice de precizie, cât şi referitoare la chimismul materialelor. Iar industria resurselor minerale, studiile despre recurenţa mişcărilor tectonice şi despre schimbările climatice depind de aceste date oferite de geocronologie.
Mihai N. Ducea, membru corespondent al Academiei Române. Profesorul Mihai N. Ducea este geolog şi specialist în geocronologie, tectonică şi petrologie magmatică. După licenţierea în geologie la Universitatea din Bucureşti, a urmat studiile de masterat la Duke University (SUA) şi la California Institute of Technology. În anul 1998 a devenit doctor în geologie la California Institute of Technology. A urmat un stagiu postdoctoral la Florida International University, iar în anul 2001 a devenit profesor asistent la University of Arizona, parcurgând toate poziţiile academice până la profesor în 2009. A fost câştigător al bursei „Dida”, China University of Geosciences, Wuhan (2016‑2019) şi bursier Fulbright (2016‑2017). Din anul 2019 este inclus în clasamentul „Top 2% most cited scientists”, publicat de Stanford University şi, de asemenea, în topul 100 cei mai citaţi oameni de ştiinţă în geologie şi în geofizică (all time) din Statele Unite, începând cu cea mai recentă clasificare (2022) în Academics Analytic.
Din anul 2011 este cercetător asociat al Universităţii din Bucureşti şi, începând cu 2021, profesor al Facultăţii de Geologie şi Geofizică, Universitatea din Bucureşti. În prezent coordonează laboratoare izotopice din ambele universităţi, Arizona şi Bucureşti. A condus proiecte geologice în marile zone muntoase ale planetei ca Anzii, Carpaţii, Himalaya şi Tibet şi a fost director pentru numeroase proiecte de cercetare fundamentală de tectonică globală, petrologie magmatică şi geochimie izotopică, cele mai multe fiind finanţate de National Science Foundation din Statele Unite. Este editor‑şef al „Geological Society of America Bulletin”, una dintre cele mai prestigioase reviste de geoştiinţe. Este Fellow al Societăţii Geologice a Americii şi al American Geophysical Union, iar în anul 2011 Academia Română i‑a decernat Premiul „Ludovic Mrazec”.
Biroul de comunicare al Academiei Române
