TIFF 23. O ediţie a hiperbolelor
Dacă citim comunicatul care rezumă, din partea organizatorilor, cum a fost ediţia cu numărul 23 a Festivalului Internaţional Transilvania de la Cluj-Napoca, putem ajunge imediat la concluzia că a fost vorba de una a hiperbolelor, în primul rând privind participarea. Comparând cu anul trecut, când s‑au înregistrat 110.000 de spectatori, cei 125.000 de anul acesta sunt, desigur, de domeniul hiperbolei. Timpul foarte călduros a făcut ca proiecţiile în aer liber, mai ales din Piaţa Unirii a oraşului, să acumuleze mii de spectatori la vizionările nocturne.
Ce‑i drept, şi titlurile proiectate cu această ocazie au fost atractive, de la Dogman de Luc Besson, autorul sau producătorul unor filme cu milioane de spectatori, la Moromeţii 3, de Stere Gulea, lungmetrajul prezentat în avanpremieră mondială la TIFF, care a confirmat că Marin Preda rămâne unul dintre cei mai iubiţi scriitori români.
Se poate vorbi în termenii hiperbolei şi de amploarea programului TIFF de anul acesta, unde, ca participant, trebuie să te împaci cu ideea că nu poţi vedea totul şi că trebuie să alegi între titlurile din competiţia internaţională sau naţională şi cele din secţiunile paralele, Supernova, 3×3, Luna plină, Fără limită, Ziua maghiară, Game on etc. Ori să îţi faci timp şi pentru cine‑concerte, precum Metropolis, unde influentul SF distopic al lui Fritz Lang a fost proiectat în aer liber la Bonţida, însoţit de muzica live interpretată de orchestra Edison Studio (Italia).
Interesant mi se pare că la ediţia de anul acesta a TIFF, celebrităţile au provenit mai degrabă din lumea sportului decât din aceea a filmului. Cea mai bună dovadă este puhoiul de spectatori care a venit să vadă Nasty, documentarul recent revenit de la Cannes regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu şi Tudor D. Popescu, dedicat celebrului tenismen român Ilie Năstase. Năstase a fost, desigur, vedeta nr. 1 a ediţiei şi felul cum a fost lungmetrajul primit în numeroasele festivaluri unde a participat (şi la Karlovy Vary, mai recent) atestă prestigiul neştirbit al sportivului român. Şi pentru că tot am ajuns la subiectul „sport”, să nu uităm că TIFF a avut loc în plin Campionat de Fotbal European, unde galeria românilor pentru echipa naţională a fost exemplară şi interesul pentru film a pălit în unele momente. Vezi seara anunţării premiilor la TIFF, când meciul naţionalei noastre cu Belgia a înlocuit spectatorii de cinema cu cei de fotbal în Piaţa Unirii, iar înfrîngerea „alor noştri” a adus ceva tristeţe şi în inimile cinefililor înrăiţi.
Chiar dacă seara premiilor găzduite de Teatrul Naţional din Cluj a fost umbrită de evoluţia meciului amintit, rămâne un palmares şi jurnalul zilnic al TIFF‑ului, din care putem intui evoluţia actuală şi de perspectivă a artei a şaptea.
TIFF internaţional
Din rezultatele jurizării competiţiei internaţionale rămâne impresia unei prezenţe mai pregnante a autoarelor şi personajelor feminine. Cel puţin asta reţinem din acordarea Trofeului Transilvania filmului indian Fetele tot fete/ Girls Will Be Girls, opera prima a regizoarei Shuchi Talati. Poate fi considerat un statement feminist pentru că, abordând formula coming of age, el vorbește despre ce înseamnă să fii femeie într‑un mediu opresiv, aducând în prim-plan povestea unei adolescente dintr‑un pension din Himalaya, având o mamă care nu pare să fi cunoscut nici ea maturizarea. Intervenind la ceremonie online, autoarea a declarat: „Povestea acestui film este foarte legată de India, dar am sperat întotdeauna că și oameni din afara acestui spațiu și timp foarte specific în care se desfășoară povestea vor rezona cu ea. Simt că acest premiu spune asta”.
Şi Premiul Special al Juriului a revenit unui lungmetraj indian cu un titlu sugestiv, Fata îndărătnică/ The Adamant Girl (regia Vinothraj Palani), premiat anterior la TIFF în 2021 pentru debutul Pietricele/ Pebbles. Premiul pentru cea mai bună regie a fost acordat columbianului Sebastián Quebrada pentru Celălalt Fiu/ The Other Son, o dramă de familie concentrată pe conflictele interioare ale membrilor ei, după moartea unuia dintre fii.
După cum mulţi ne aşteptam, Premiul pentru Cea mai Bună Interpretare a fost acordat iranianului Hassan Pourshirazi, pentru rolul din filmul Bătrânul burlac/ The Old Bachelor (regia Oktay Baraheni), unde el este tată de vârsta a treia în conflict permanent cu cei doi tineri fii, cărora le neglijează nevoile, îi umileşte şi, în competiţie pentru mâna unei tinere cu unul dintre ei, ajunge la crimă. Juriul îşi justifică alegerea menţionând că „actorul se aruncă fără vreo teamă sau rușine într‑o interpretare viscerală a unui personaj care întruchipează răul absolut în toată complexitatea sa”, probabil pentru a atenua excesul de melodramatism din ultima oră a peliculei (a treia), de care nu poate fi el învinovăţit. Unul dintre cele mai prezente titluri din palmares, olandezul Frate de‑o vară/ Zomervacht (regia Joren Molter), se reţine şi pentru Premiul publicului la categoria film străin, dar şi pentru mențiunea primită de Jarne Heylen și Joël in’t Veld, pentru rolurile din această pledoarie pentru acceptarea celor diferiţi, numiţi uneori „handicapaţi”.
Interesul pentru cinematograful internaţional a fost mai consistent satisfăcut de filme rămase în afara palmaresului (vezi mai ales chinezescul Day tripper de Yanqi Chen, o comedie neagră mizând pe comicul decalajului de reacţie), ori incluse în secţiuni paralele, precum danezul Bastardul de Nicolaj Arcel, Bestia de Bertrand Bonello, Kinds of Kindness de Yorgos Lanthimos, La Cocina de Alfonso Ruizpalacios (în Supernova), Răul nu există de Ryusuke Hamaguchi (în 3×3), sau Fără aer de Katalin Moldovai (Ziua maghiară).
La titlurile notabile din cagoria „film străin” se adaugă şi documentarele din secţiunea What`s up doc?, din care se reţine principalul premiant, Kix (Ungaria, regia Dávid Mikulán și Bálint Révész), un „observaţional” care portretizează cu acuitate traseul devenirii unui copil‑problemă, şi românescul Alice On & Off, regizat de Isabela Ţenţ (menţiune specială a juriului, precum şi Premiul FIPRESCI).
Pariuri naţionale
Secţiunea Zilele filmului românesc, dedicată producţiilor naţionale, a inclus şi documentarul mai sus citat al Isabelei Ţenţ, premiat cu Premiul pentru debut. Mai consistentă decât în alţi ani, această selecţie a inclus şi lungmetraje din competiţia principală, precum românescul Unde merg elefanţii de Gabi Virginia Şarga şi Cătălin Rotaru (o menţiune a juriului), dar şi titluri deja lansate în premieră, precum Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii de Radu Jude, Warboy de Marian Crişan, Nasty de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu şi Tudor D. Popescu, Horia de Ana‑Maria Comănescu.
La TIFF au fost prezentate şi lungmetraje care vor avea premiera naţională la toamnă. Despre unele am auzit deja, graţie prezenţei în competiţia de la Cannes, precum Trei kilometri până la capătul lumii de Emanuel Pârvu, o pasionantă dezbatere etică laureată cu Premiul Queer Palm. Altele au venit validate de selectarea şi premierea (cu un premiu al unei Asociaţii a Criticilor), Săptămâna Mare, adaptare după „O făclie de Paşte” de Andrei Cohn. La capitolul adaptări mult aşteptate se numără şi Moromeţii 3 de Stere Gulea, premiat cu Premiul pentru cel mai popular film românesc, o incursiune în anul 1954 a biografiei lui Marin Preda, asupra căreia voi reveni la premieră. În fine, unul dintre cele mai interesante lungmetraje selectate în secţiune este Ext.Maşină.Noapte de Andrei Creţulescu, un foarte personal film autoreflexiv cu accente de thriller.
Ca şi în anul precedent, principalul premiu al secţiunii a revenit unui semi‑documentar, Clasat (regia Horia Cucută și George ve Gänæaard), despre un jurnalist independent şi tenace aflat în duel cu o mare companie IT care câştigă milioane impresionante ascunzând adevăratul său profil, spionajul.
În fine, trecerea în revistă a palmaresului ar fi incompletă fără Premiul de excelenţă, acordat actriţei Catrinel Dumitrescu, care şi‑a început cariera pe scena Teatrului Național din Cluj‑Napoca şi a continuat cu multe filme, printre care seria cu Buletin de Bucureşti, Ion sau Aurora lui Cristi Puiu.
■ Critic şi istoric de film, profesor universitar, eseist, publicist
Dana Duma