Numele prof. univ. dr. George Cristian Maior este bine cunoscut nu doar specialiștilor, ci și publicului larg, deoarece actualul ambasador al României în Regatul Hașemit al Iordaniei (după ce a finalizat un mandat fructuos ca ambasador și la Washington, între 2015‑2021) este o personalitate marcantă a vieții noastre publice. El este cadru didactic titular al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, în cadrul Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană. George Cristian Maior a acumulat în ultimele decenii o solidă pregătire teoretică la Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca și la Universitatea „George Washington” din SUA, alături de o bogată experiență practică în domeniul dreptului internațional și al relațiilor internaționale prin responsabilitățile îndeplinite (însărcinat cu Afaceri a.i. al Ambasadei României din Dublin, Irlanda, secretar de stat şi şef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale), calitate în care a condus cu profesionalism negocierile de aderare la NATO ale României (2001‑2004). Nu în ultimul rând, el a fost și unul dintre cei mai longevivi directori ai Serviciului Român de Informații. Dincolo de responsabilitățile asumate și onorate în cadrul instituțiilor guvernamentale, profesorul universitar dr. George Cristian Maior a desfășurat și o relevantă activitate didactică și științifică. În CV‑ul său figurează numeroase cărți publicate ca unic autor sau în colaborare, precum și coordonarea de volume colective, elaborarea a zeci de studii în volume sau reviste prestigioase din întreaga lume, alături de zeci de conferințe susținute la universități și entități științifice de mare anvergură din Europa și SUA.
În acest context, ni se pare firesc să menționăm faptul că prezenta carte nu a apărut din senin, ea vine ca o încununare a unor reflecții mai vechi asupra evoluției relațiilor internaționale din ultimele secole, din perspectiva teoreticianului, dar și a practicianului cu rezultate remarcabile în domeniu. Cartea mai veche, intitulată Noul Aliat – regândirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI, este o valoroasă culegere de studii, articole şi conferinţe redactate și susținute în perioada negocierilor României de aderare la UE și NATO, și abordează subiecte privind noua identitate strategică a României după anul 2000 și evoluțiile geopolitice din zona Mării Negre şi Europei de Sud‑Est. Atât zona, cât și problematica aferentă sunt subiecte intens cercetate de George Cristian Maior, care le‑a alocat în preocupările sale savante un loc privilegiat. El a expus transformarea sectorului de securitate naţională, politica şi strategiile de apărare având mereu în vedere abordările unor autori celebri precum Robert Cooper şi Robert Kaplan, ale căror evaluări despre provocările internaţionale în secolul XXI rămân mereu actuale. Într‑o lucrare ulterioară având titlul Incertitudine. Gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, George Cristian Maior a propus o relecturare a doctrinelor şi conceptelor relaţiilor internaţionale, fără prejudecăți și fără pasiuni, în acord cu provocările de securitate aduse pe scena istoriei la începutul mileniului trei de grupările teroriste, de statele generatoare de tensiuni și confruntări zonale, turbulențe care oricând pot deveni mai mult decât conflicte regionale.
Ca şi lucrările precedente, cartea de față a profesorului universitar George Cristian Maior – Superpolitik. Superpolitica: triumf și eșec strategic. Conducători, mari ambiții de putere și logica legitimității în ordinea statelor și în relațiile internaționale (Cuvânt‑înainte de academician Ioan‑Aurel Pop, Editura RAO, București, 2024, 391 pagini) – se întemeiază pe o bogată documentaţie de natură istorică, pe cunoaşterea unei literaturi de specialitate aduse la zi, având interpretări întotdeauna susţinute cu argumente ştiinţifice sau/și logice. Combinând o informație copleșitoare din domeniul istoriei universale și românești cu o bună cunoaștere teoretică și practică a diplomației și a strategiei, volumul de față se constituie drept o contribuţie certă și valoroasă la promovarea onestă şi corectă a istoriei relațiilor internaționale. Noul concept propus de autor, acela al superpoliticii, este o inovație în materie de analiză și interpretare a dinamicii sistemului internațional. George Cristian Maior explică, prin analiza unor studii de caz, cum s‑a construit măreția unui stat/puteri/lider, ceea ce statele respective ori acești lideri au fost cu adevărat și ceea ce partizanii au creat în jurul lor. Personalitatea fiecăruia, dar și circumstanțele/oportunitățile au condus la apariția unor lideri în momente de criză, care și‑au exercitat carisma și puterea personală în comunitățile în mijlocul cărora s‑au afirmat, în regimuri politice și cu ideologii diverse. Autorul reușește să descifreze mecanismele puterii mai multor lideri care au influențat viața semenilor, încadrând aceste personalități mai mult sau mai puțin pozitive în dinamica crizelor, convulsiilor și războaielor devastatoare din punct de vedere material sau uman, în urma cărora au avut loc și descompuneri ale sistemului internațional.
Încă din primul capitol, unde devoalează esența noului concept de superpolitik, pe care îl introduce în literatura de specialitate universală, George Cristian Maior definește superpolitik‑ul drept un exercițiu aparte de aplicare a puterii, distanțându‑se de cele două paradigme opuse în abordarea politicii internaționale definite deja de către specialiști de câteva decenii bune: realpolitik și idealpolitik. Astfel, autorul explică diferențele dintre realpolitik și superpolitik prin aceea că „realpolitik-ul vizează o metodă sau o filozofie de operare a politicii și strategiei printr‑un calcul atent al echilibrelor de putere, al posibilităților de acțiune, în raport cu resursele și cu obiectivele generate de realitatea imediată. În schimb, superpolitik-ul încorporează adesea dezechilibre și rupturi (provocate deliberat sau apărute conjunctural) care pot transgresa dramatic contextual realitățile curente, fie ele politice, strategice sau economice, iar scopul este construcția unei noi ordini, a altor tipuri și modele de echilibru. Totodată, superpolitik nu se reduce, așa cum vom vedea, doar la putere și calculul puterii, la strategie pură, ci include și idei sau concepte de legitimitate, de justiție, de modele etice, ideologii apte să confere o altă dimensiune calitativă a ordinii politice” (George Cristian Maior, Superpolitok. Superpolitica…, pag. 8). Experiența acumulată de autor prin responsabilitățile îndeplinite la nivel național și internațional, dublată de o aprofundare a bibliografiei de specialitate, i‑a permis deopotrivă diplomatului și savantului George Cristian Maior să se delimiteze conceptual atât de realpolitik, cât și de idealpolitik, dar topindu‑le într‑o viziune integratoare.
Competenţele şi abilităţile de cercetare ale profesorului George Cristian Maior îl recomandă drept unul dintre cei mai avizaţi cunoscători din domeniul istoriei relațiilor internaționale, mai cu seamă din spațiul euroatlantic. Numeroasele cărţi, studii şi comunicări demonstrează faptul că ne aflăm în faţa unei personalităţi ştiinţifice cu o operă ce este cunoscută şi apreciată nu doar în cercurile de specialişti din România, ci şi peste hotare. Aprecierea ilustrului politolog George Friedman ori a istoricului Edward N. Luttwak confirmă soliditatea intelectuală, managerială și viziunea novatoare a profesorului George Cristian Maior, care a demonstrat cu prisosinţă și în această nouă carte de unic autor că noi paradigme pot fi enunţate în abordarea istoriei relațiilor internaționale, că noi perspective interpretative şi metodologice pot să pună într‑o altă lumină evoluţia istorică a statelor. Este relevantă în acest sens mărturisirea lui Edward N. Luttwak: „Cartea lui George Maior pune sub semnul întrebării anumite concepte general acceptate în științele politice (inclusiv în relațiile internaționale), demonstrând că evoluțiile concrete din lume sunt și produsul obiectivelor, temerilor, cunoașterii, ignoranței și iluziilor liderilor individuali, nu doar al tendințelor sistemice sau locale” (coperta IV).
Pornind de la o realitate istorică incontestabilă, aceea a existenţei unui sistem internațional extrem de dinamic și complicat, mai ales în ultima vreme, profesorul George Cristian Maior constată că, din motive lesne de înţeles, istoricii actuali ai relațiilor internaționale nu mai pot surprinde/ cuprinde în noțiunile deja încetățenite în literatura de specialitate această realitate tot mai complexă. De aceea, autorul a recurs la mai toate achiziţiile recente din științele politice, din antropologia și sociologia relațiilor internaționale, chiar şi din istoria mentalităţilor colective, înfăţişându‑ne în această carte o construcţie teoretică, metodologică nouă despre noțiunea introdusă de el, aceea de superpolitik. Autorul nu şi‑a propus o istorie factuală, pozitivistă a relațiilor internaționale și a structurilor de putere din lume, dimpotrivă expune una conceptuală, structurală, care a pus accentul pe sentimentele și atitudinile liderilor politici (nu este uitat nici Nicolae Ceaușescu), pe evenimentele şi fenomenele ce au influenţat comportamentul politicienilor și al maselor. Astfel, profesorul George Cristian Maior ne propune o lectură neconvenţională, dar extrem de captivantă și fecundă asupra unor importante pagini de istorie universală, începând cu Antichitatea și terminând cu realitatea zilelor noastre.
■ Profesor universitar, istoric
Ioan Bolovan
