Dintr-o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon
Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon
* * *
acolo unde stelele sunt mult mai aproape
le vezi sclipitoare
gata să se lase mângâiate cu sufletul
cuprins de răcoare
îţi cauţi un loc între conifere înalte
un fruct exotic Luna
şi noi
în palida ei umbră
ascultăm izvorul cum îmbracă noaptea
multe au loc de cinste în viaţă
urcate pe muntele minţii pleşuv
stau în bătaia ploii şi a soarelui
a vântului negru şi sorţii
sunt să reziste
precum fierul pe braţele înlănţuite
ale răzvrătirii
un clonţ aprig
smulge bucăţi din ficatul
întrebărilor
lumea cu sau fără curioasa mea prezenţă
a mers şi merge înainte
iarba se ridică mai verde după ploaie
şi frunzele cad toamna
în humusul cel sporitor prin anotimpuri