Agenda culturală a MNLR în perioada 17 – 23 iulie 2017 cuprinde lecturi publice de proză, dezbateri antropologice şi întâlniri cu scriitori, muzeografi pentru o zi.
Marţi, 18 iulie, de la ora 19.00, la Întâlnirile cu prozatoare contemporane a sosit scriitoarea Veronica D. Niculescu. Evenimentul a fost găzduit de MNLR şi face parte dintr-o amplă campanie iniţiată de Romanian Literature Now. Veronica D. Niculescu (n. 1968) este scriitor şi traducător. A publicat 
volumele de proză scurtă Adeb (Limes, 2004, Premiul pentru debut al USR Sibiu), Orchestra portocalie (Cartea Românească, 2008) şi Roşu, roşu, catifea (Casa de Pariuri Literare, 2012, nominalizări la Premiile Radio România Cultural şi la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi”); cărţile pereche Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014, Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” al USR Sibiu, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi”) şi Hibernalia (Casa de Pariuri Literare, 2016); romanul Spre văi de jad şi sălbăţie (Polirom, 2016, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi”); precum şi două volume în colaborare cu Emil Brumaru: Basmul Prinţesei Repede-Repede (Polirom, 2009) şi Cad castane din castani (Polirom, 2014, nominalizare la Premiile Revistei Observator Cultural). Antologie de proză scurtă a autoarei: Floribunda (TipoMoldova, 2012). A tradus treizeci de volume din limba engleză, din opera lui Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, Lydia Davis, Tracy Chevalier, E. B. White. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru traducere la Târgul de carte Gaudeamus 2016. Premiul pentru traducere în limba română la Gala Premiilor Observator cultural 2017.
Joi, 20 iulie, la ora 19.00, a avut loc o dezbatere pe marginea volumului De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalului românesc, volum apărut la Editura Polirom anul acesta şi coordonat de Vintilă Mihăilescu. Evenimentul a fost moderat de Vasile Ernu şi i-a avut ca invitaţi pe Vintilă Mihăilescu, Ruxandra Ivan, Mihai Burcea, Dinu Guţu şi Cătălin Stoica. „De ce este România altfel?” se întreba în 2013 Lucian Boia într-un cunoscut eseu care a stârnit o adevărată gâlceavă a intelectualilor. Astfel s-a născut ideea volumului coordonat de Vintilă Mihăilescu, mai întâi ca replică reflexivă la cartea lui Lucian Boia, dar propunându-şi să meargă mai departe de polemicile mai mult sau mai puţin efemere. Rezultatul este că, motivaţi de o reticenţă principială şi strategică faţă de fenomenul public al excepţionalismului românesc, antropologi, sociologi, politologi, istorici, universitari şi cercetători încearcă să răspundă la întrebarea „De ce este România astfel?”. „Oscilăm în continuare între nostalgii după leagănul matern al neamului şi megalomania dorinţei de autodepăşire. Se poate spune că am fost – şi am rămas – societatea confruntării dintre fraţii Grimm şi Darwin: fie cea a aşezării protectoare în mitologizarea originii, fie cea a tentaţiei riscante de a ne găsi locul în mitologizarea evoluţiei; între a fost odată ca niciodată şi va fi odată ca niciodată – dar fără asumarea unui este. În ambele cazuri, Istoria noastră a rămas, la nivel discursiv, Poveste.” (Vintilă Mihăilescu) VINTILĂ MIHĂILESCU este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 până în 2010 a fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (veche), unde deţine rubrica „…@hai-hui.ro”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I, ed. a II-a, 2013),Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014) şi Apologia pârleazului (2015).
Joi, 20 iulie 2017, de la ora 20.00, s-a desfăşurat evenimentul „Marius Baţu în grădină la Muzeu”, o întâlnire cu poezia şi muzica. Folk înseamnă în primul rând poezie, muzică, mesaj, idei. Folk înseamnă spirite libere. Dar „nu poţi să contezi numai pe muzică. Trebuie să găseşti un echilibru între muzică şi poezie. Trebuie să ai un numitor comun celor cărora li te adresezi”, spunea într-un interviu Marius Baţu. Cantautorul, născut la 30 octombrie 1959, la Constanţa, s-a remarcat în lumea muzicii folk româneşti în 1977, când a înfiinţat, alături de Eugen Baboi, grupul Poesis. În perioada 1982-1985 a activat în „Cenaclul Flacăra”, iar în 1994, după opt ani în Germania, a revenit în România şi a reluat activitatea grupului Poesis, lansând în 1996 albumul Cântec Şoptit. A colaborat cu formaţia Holograf, susţinând partitura de chitară acustică şi backing vocal. În aceeaşi perioadă, îl regăsim alături de Ducu Bertzi pe albumele „Dor de ducă”, „Sufletul meu” şi „Poveste de iarnă”; Mircea Vintilă – albumul „Madama de pică”, Ovidiu Lipan Ţăndărică – „Renaşterea”, Dinu Olăraşu – „Vis-a-vis”, Stepan Project – „Sensul vieţii”, Compact – „5.Compact”. În 2001 Marius Baţu a fost cooptat în grupul Pasărea Colibri, formaţie alături de care lansează albumul „Încă 2000 de ani”. După perioada Pasărea Colibri a participat la diverse spectacole alături de Ducu Bertzi, Florian Pitiş şi alţi artişti. În 2007, Marius Baţu şi Eugen Baboi s-au reunit în faţa publicului românesc şi au lansat un nou produs marca Poesis, albumul „Babilon”.
Seria Scriitori contemporani la muzeu, inaugurată la începutul lunii mai a acestui an, a continuat sâmbătă, 22 iulie, de la ora 13.00, cu scriitorul Eugen Suciu. Programul îşi propune să atragă un număr cât mai mare de vizitatori, care săptămânal, timp de patru ore, intră într-un dialog cultural şi literar cu scriitorii invitaţi, despre scrierile acestora, dar şi despre scrierile autorilor prezenţi în expoziţia de bază a MNLR, participă la o lectură publică din opera scriitorilor invitaţi şi citesc manuscrisele dăruite muzeului de scriitorii lor preferaţi, deveniţi gazdele acestui spaţiu inedit. EUGEN SUCIU s-a născut la 22 august 1952 în Arad. Debutează în 1979 cu volumul de poezie Bucuria anonimatului, publicat la Editura Albatros din Bucureşti. Este selectat cu poeme în Antologia poeţilor tineri, alcătuită de George Alboiu (Ed. Cartea Românească, 1982) şi cu un articol de opinie în antologia Competiţia continuă. Generaţia ‘80 în texte teoretice alcătuită de Gheorghe Crăciun (Ed. Vlasie, 1994; ediţia a II-a, Ed. Paralela 45, 1998). Colaborează cu poeme şi articole la diverse reviste din ţară. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Printre criticii care au scris despre poezia autorului, îl amintim pe Radu G. Ţeposu, în volumul Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (Ed. Eminescu, 1993).
Odată cu inaugurarea noii expoziţii de bază a Muzeului Naţional al Literaturii Române (Nicolae Creţulescu 8), ne propunem o deschidere cât mai mare faţă de publicul vizitator de toate vârstele, printr-o serie de evenimente prin care ne dorim repoziţionarea unei instituţii de importanţă naţională pe harta culturală, educaţională, turistică a Bucureştiului şi a ţării.
Evenimentele sunt organizate de Primăria Municipiului Bucureşti prin Muzeul Naţional al Literaturii Române.
■ Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, TV City, Observator Cultural, Cultura, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro, publicaţia on-line IQool.
