Poem de Cassian Maria Spiridon
Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon
roţile înghit la nesfârşit asfaltul
în lumina amiezii
o călătorie străjuită de mesteceni
îmbrăcaţi în verdele strălucitor
braţ lângă braţ
cu umerii lipiţi
înaintăm la flacăra mistuitoare
a unui foc care nu arde
ne petrecem pe lângă edificii
păzite de înalte coşuri
pe lângă vile
pierdute între ierburi
urmăm între singurătăţi polare
urmăm o cale
ce nu-şi cunoaşte ţinta
străjuiţi
de stâncăraia goală
granit tăiat în linii
clar desenate
în lumina boreală
acolo
se regăsesc îngemănate
chipurile noastre