Expoziţia „Mănăstirea Voroneţ, 533 de ani de la înfiinţare, 30 de ani de la redeschidere”
Biblioteca Academiei Române organizează, alături de comunitatea monahală a Mănăstirii Voroneţ, expoziţia „Mănăstirea Voroneţ, 533 de ani de la înfiinţare, 30 de ani de la redeschidere”. Vernisajul a avut loc marţi, 6 aprilie 2021, la ora 11, în Sala „Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Române. Au luat cuvântul acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, stavrofora Irina Pântescu, întâia stareţă a Mănăstirii Voroneţ, şi prof. ing. Nicolae Şt. Noica, membru de onoare al Academiei Române şi director general al Bibliotecii Academiei.
Expoziţia, curatoriată de Gabriela Dumitrescu, şef serviciu Manuscrise, Carte Rară, constituie o sinteză retrospectivă a celor peste 500 de ani de istorie şi cultură pe care Mănăstirea Voroneţ, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare, i‑a reprezentat pentru Ţara Moldovei. Documentele expuse demonstrează dubla misiune asumată de Mănăstire de‑a lungul timpului, cea culturală şi cea educativă, aici funcţionând, secole întregi, o adevărată şcoală de caligrafi, miniaturişti şi traducători din limbile greacă şi slavonă.
Vizitatorii au avut ocazia să vadă vechi manuscrise copiate sau redactate la Mănăstirea Voroneţ, precum Sfântul Efrem Sirul, Cuvântări, manuscris slavonesc de la 1550, realizat de Ioan Călugărul, cumpărat şi donat Academiei Române de Nicolae Iorga, zeci de documente emise de domnitorii Moldovei Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ioan Vodă cel Cumplit, Petru Şchiopu, Alexandru Mavrocordat, Antioh Cantemir, Mihai Racoviţă. Documentele reprezintă acte de danie, întăriri de moşii, scutiri, cărţi de învoială sau scrisori adresate de călugării Mănăstirii Voroneţ marilor boieri moldoveni. Între exponate se află, de asemenea, celebrul Codice Voroneţean (Noul Testament din secolul al XVI‑lea), dăruit Academiei Române în anul 1883 de Ion G. Sbiera, sau Psaltirea voroneţeană, dăruită Academiei Române de Dimitrie A. Sturdza. Pe simeze sunt expuse fotografii reprezentative ale celebrei fresce care împodobeşte Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ, supranumită şi „Capela Sixtină a Răsăritului”, monument de artă medievală cu valoare de simbol şi putere de exemplu iconografic pentru întreaga pictură murală postbizantină.
Ctitorie a Voievodului Ştefan cel Mare, edificată în 1488, în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai până la 14 septembrie), Biserica Mănăstirii Voroneţ a constituit nucleul celui mai important centru de spiritualitate, credinţă şi cultură românească al Moldovei vreme de peste trei secole. După anexarea părţii de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic, Mănăstirea Voroneţ este desfiinţată în anul 1785, împreună cu alte 22 de mănăstiri. Odată cu Marea Unire din 1918, Biserica şi Mănăstirea sunt declarate „monument istoric”, prin legea pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului din iulie 1919. În aprilie 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca mănăstire de călugăriţe.
Biroul de Comunicare al Academiei Române
