Academia Română a găzduit lansarea volumului Andrei Rădulescu – Corespondență, editat de Fundația „Andrei Rădulescu și a Marilor Juriști Români” și Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Evenimentul a avut loc în Aula Academie Române, fiind un omagiu adus academicianului Andrei Rădulescu (1880‑1959), reputat jurist, cu o vastă cultură, președinte al Academiei Române, în dificilii ani 1946‑1948, ales de patru ori vicepreședinte al înaltului for între anii 1925‑1946 și președinte al Secțiunii istorice a Academiei Române, în perioada 1938‑1941 și președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (1938‑1940).
Personalitatea și activitatea academicianului Andrei Rădulescu au fost evocate de acad. Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române, Corina‑Alina Corbu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, prof. univ. dr. Răzvan Dincă, decanul Facultății de Drept a Universității din București, prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Național al Literaturii Române, prof. univ. dr. Flavius Antoniu Baias, Facultatea de Drept a Universității din București, conf. univ. dr. Mireille Rădoi, director general al Bibliotecii Centrale Universitare din București, și avocat dr. Dana Gruia Dufaut, președinta Fundației „Andrei Rădulescu și a Marilor Juriști Români”.
Volumul conține corespondența purtată de Andrei Rădulescu, ordonată tematic și cronologic, reconstituind o parte importantă din prodigioasa activitate desfășurată de acesta între anii 1916 și 1958, în calitate de membru activ al Academiei Române, dar și de consilier și prim‑președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau de profesor universitar și de istoric al dreptului românesc. Din cele peste 360 de scrisori inedite reproduse în volum, majoritatea provin din arhiva familiei acad. Andrei Rădulescu și sunt însoțite de scurte biografii și comentarii referitoare la expeditori, precum și la personalitățile și evenimentele evocate. Printre semnatarii scrisorilor se regăsesc personalități de marcă ale culturii noastre, precum Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Dimitrie Gusti, Petru Poni, P.P. Negulescu, V.V. Pella, Ioan Bianu.
Lucrarea, cu un număr de 555 de pagini, cuprinde atât scrisori adresate lui Andrei Rădulescu sau trimise de acesta, unele traduse din limbile franceză, engleză și italiană, cât și ilustrații și facsimile după ziare ale vremii, precum și un Cuvânt înainte semnat, în 2022, de fostul președinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, un Studiu introductiv și o Notă asupra ediției redactată de dr. Filica Drăghici, în calitate de editor științific.
Prezentul volum de corespondență constituie un proiect deopotrivă sentimental și științific al avocat dr. Dana Gruia Dufaut, nepoata academicianului Andrei Rădulescu, dar și un gest de responsabilitate intelectuală asumată, așa cum declară:
„Corespondența lui Andrei Rădulescu reprezintă un tezaur cultural valoros, păstrat cu grijă în arhiva familiei mele. Aceste scrisori, unele adevărate capodopere ale stilului epistolar, reflectă nu doar varietatea preocupărilor intelectualilor români, în tumultul perioadei interbelice și imediat după instaurarea regimului comunist, ci evidențiază totodată legăturile semnificative dintre elitele academice din țară și străinătate. Ele ilustrează, de asemenea, interesul pentru unificarea sistemului juridic, ridicarea nivelului de cultură și dezvoltarea societății românești pe baza solidă a cunoașterii.”
Andrei Rădulescu, născut în 1880 la Chiojdeanca, județul Prahova, a urmat cursurile Facultății de Drept și ale Facultății de Litere și Filosofie din București și a obținut un doctorat în drept la Liège. A fost judecător la tribunalele Argeș și Ilfov și consilier la Curtea de Apel şi la Curtea de Casație. În perioada 1938‑1940 a deținut funcția de prim‑președinte la Înalta Curte de Casație și Justiție. Timp de aproape 30 de ani (1913‑1947) a fost titular al Catedrei de drept civil la Facultatea de Drept din București și la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, predând Cursul de istoria dreptului românesc și Cursul de drept civil. În 1949 a organizat colectivul de vechi drept românesc de pe lângă Academia Română. A fost întemeietorul școlii de cercetare în domeniul dreptului românesc, fiind preocupat de strângerea izvoarelor juridice scrise și elaborând norme privind colectarea și antologarea lor. A inițiat colecția „Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc”, în care au apărut meritorii ediții critice. A fost membru al Institutului International de Filosofie a Dreptului și de Sociologie Juridică din Paris și reprezentant al României în Uniunea Academică Internațională. A fost distins cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române (1916) și a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, „Meritul comercial și industrial”, clasa I, „Steaua României” în grad de Comandor, „Bene Merenti” clasa I, „Meritul Cultural” în grad de Mare Cruce și în grad de Comandor.
„Ilustrație și politică editorială în revistele de teatru din România”
Academia Română, prin Secția de arte, arhitectură și audiovizual, în parteneriat cu Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, a organizat proiecția‑dezbatere „Ilustrație și politică editorială în revistele de teatru din România”, susținută de dr. Daniela Gheorghe. Evenimentul a avut loc în Sala de consiliu a Academiei Române din Calea Victoriei. Cercetătoarea Daniela Gheorghe a inițiat o analiză asupra rolului pe care la jucat ilustrația din revistele românești de teatru pe parcursul a cinci decenii, din 1950 până în anul 2000. Prezentarea arată că ilustrația inclusă în publicațiile teatrale (fotografie, caricatură, desen, schiță scenografică) ajută cititorul să-și construiască o reprezentare sintetică a detaliilor furnizate de text. Prin concretețea lor și prin relația semantică cu textul, imaginile fac comprehensibile ideile și argumentele autorilor.
Dr. Daniela Gheorghe apreciază că ilustrația publicațiilor este un domeniu puțin explorat în studiile de specialitate, iar interesul criticilor și al istoricilor de teatru s‑a îndreptat, cu precădere, asupra conținutului articolelor și foarte rar asupra imaginilor care‑l însoțeau. Cercetătoarea consideră că ilustrațiile din periodicele de teatru îndeplinesc două funcții esențiale: fotografiile din spectacol atent alese, incluse în reviste, puteau crește numărul spectatorilor din sala de teatru; același rol îl îndeplineau portretele artiștilor preferați care figurau în distribuție. Pe de altă parte, imaginile facilitează astăzi reconstituirea peisajului teatral pentru criticii și istoricii de teatru, evocând creații scenice a căror existență a dispărut odată cu ultima cădere a cortinei. Ilustrația este, așadar, un document la fel de important ca analizele, cronicile dramatice și interviurile cu profesioniștii din domeniu.
Proiecția‑dezbatere se bazează pe un număr semnificativ de imagini care reflectă politicile editoriale ale periodicelor românești de teatru.
Daniela Gheorghe este cercetător științific în cadrul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”. A publicat studii și articole despre arta teatrală în reviste ca „Studii și Cercetări de Istoria Artei”, „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, „Drama”, „Teatrul azi”, „Arta. Seria arte audiovizuale”, „România literară”. Este coautoare a capitolelor consacrate culturii în Istoria românilor, vol. IX − România în anii 1940‑1947 și Istoria românilor, vol. X − România în anii 19481989.
Biroul de comunicare al Academiei Române
