Cuviosul Dimitrie, cinstit cum se cuvine la ziua pomenirii lui, dar și în celelalte zile de peste an, ne aduce aminte de un eveniment pe care îl evocăm, la împlinirea a 80 de ani de când a avut loc. Această amintire vie, păstrată în sufletele credincioșilor, reflectă puterea mijlocirii sale și iubirea pe care o revarsă neîncetat asupra celor care i se roagă cu credință. Se vorbește adesea despre bunătatea nemărginită a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, despre delicatețea care îi era proprie, manifestată cu o generozitate nemaiîntâlnită, chiar și față de un cuib de păsări ascuns în iarbă. Sinaxarele pomenesc că, în timpul vieții, el i‑a ajutat pe consătenii săi prin smerita ascultare de păstor al animalelor, iar după trecerea sa la Domnul, i‑a ocrotit prin multele minuni pe care le‑a săvârșit. Viața sa simplă și plină de dăruire rămâne, chiar și după mai multe sute de ani, un model de sfințenie, atât prin fapte, cât și prin iubirea necondiționată față de toate făpturile lui Dumnezeu. Sclipirea din apa Lomului, în timpul nopții cu precădere, anunța, însă, un alt fel de strălucire, în lumina învățăturii Bisericii, care ne spune că stea de stea se deosebește în strălucire: „Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire”. (I Corinteni 15, 41) Toate aceste stele slăvesc pe Soarele dreptății, Care a adus lumina cunoștinței la toată făptura.
Protejarea moaştelor Cuvioasei Parascheva în timp de restriște. În 1944, într‑un an al încercărilor care măcinau lumea, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate din cetatea Iașilor și aduse în Țara Românească, având destinație Mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului. N‑au ajuns acolo, întrucât Patriarhul Nicodim a hotărât să le găzduiască în Arhiepiscopia Bucureștilor, ele fiind așezate pentru un timp la Mănăstirea Pasărea și, mai apoi, pentru mai multe luni, la Mănăstirea Samurcășești ‑ Ciorogârla. Inițiativa Patriarhului de a aduce moaștele Sfintei Parascheva în București, în ziua de 27 octombrie 1944, rămâne de neuitat. După o atentă organizare, o impresionantă procesiune a avut loc din Bariera Cotrocenilor, cum i se spunea atunci, până la Catedrala Patriarhală. Imaginile și scrierile mărturisesc, peste veacuri, o izbândă a Ortodoxiei și o sărbătoare a comuniunii cetății.
S‑a dorit atunci ca racla cu sfintele ei moaște să treacă și prin fața Palatului Regal. În imaginile fotografice se observă o aripă a Reședinței Regale afectată de obuzele care căzuseră în vremea războiului. Tot din acele fotografii putem distinge multe locuri emblematice ale Bucureștilor, de pe traseul pe care l‑a străbătut convoiul care însoțea moaștele mult milostivei Parascheva. Între aceste locuri speciale ale Capitalei, în care s‑a revărsat mulțimea de credincioși, se poate întrezări statuia lui Brătianu din Piața Universității, înlăturată de regimul totalitar, Biserica Enei, demolată în anul 1977, și alte clădiri cunoscute din zonele centrale.
Procesiune impresionantă de ziua Cuviosului Dimitrie. Așa a fost ziua de 27 octombrie 1944, o zi marcată de mulțimi impresionante. În frunte se aflau numeroși clerici, monahi și monahii, alături de autorități, dar mai presus de toate, poporul – oameni de toate vârstele, de la mic la mare, care au ieșit în stradă cu evlavie și recunoștință. Acea zi a fost o mărturie vie a credinței, evlaviei și unității creștine, rămânând adânc întipărită în memoria colectivă și în manuscrisele de peste veacuri.
Bulevardele pe unde a trecut procesiunea, aducând‑o pe Sfânta Parascheva la Catedrala Patriarhală, erau arhipline. Era ca o zi a biruinței, o împlinire duhovnicească mult mai importantă decât efemerele cuceriri ale celor care au luptat pe front. Era o cinstire pentru mult luptătoarea și iubitoarea de Hristos Parascheva, cea mult folositoare și ajutătoare. Pe Dealul Mitropoliei a fost așteptată de Patriarhul Nicodim, dimpreună cu ierarhii Irineu Mihălcescu, Policarp Morușca, Antim Nica și Veniamin Pocitan.
Pelerinaj la cele două racle, zi şi noapte, timp de trei săptămâni. La Catedrala Patriarhală, timp de aproape trei săptămâni, până în ziua de 13 noiembrie 1944, ușile nu s‑au închis nici măcar pe timpul nopții. Șiruri neîntrerupte de pelerini au venit să‑i aducă cinstire Sfintei Parascheva. Acela a fost un hram care, probabil, a adunat cei mai mulți credincioși din istorie. O sărbătoare prelungită aproape trei săptămâni, un eveniment unic, dedicat în mod special Cuvioasei Parascheva, departe de Cetatea Iașilor, pe care o ocrotește neîncetat din 1641. Aceeași manifestare a credinței și evlaviei a avut loc și la ducerea moaștelor Sfintei Parascheva către Iași, printr‑o procesiune la fel de impresionantă, de la Catedrala Patriarhală până la Arcul de Triumf. Mulțimile prezente parcă ar fi dorit ca Sfânta Parascheva să mai rămână.
Conform mărturiilor vremii, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au binecuvântat în drumul lor spre cetatea Iașilor mai multe localități din Ilfov și Prahova (orașul Ploiești, Mănăstirea Ghighiu), Buzău, Vrancea, Bacău și Neamț. Sunt special menționate popasurile de la mănăstirile Neamț, Agapia și Văratec, unde vor reveni trei ani mai târziu, însoțite atunci de arhimandritul Teoctist Arăpașu, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, viitorul Patriarh.
Icoana Cuvioasei Parascheva rămâne în Catedrala Patriarhală. Întru amintirea popasului făcut în Catedrala Patriarhală din București, alături de racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou s‑a așezat o icoană a Sfintei Parascheva, dimpreună cu smeriți sfinți, iubitori și împlinitori ai rugăciunilor celor mulți, aflați în suferință, pe care i‑au ajutat. Sfânta Parascheva a fost sprijin pentru Moldova în perioadele tulburi, iar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, protectorul Bucureștilor, a fost mijlocitor în vremea epidemiilor, inclusiv în ultima încercare prin care a trecut cetatea în anul 2020. Și câte alte rugăciuni către Dumnezeu nu s‑au înălțat de către acești sfinți ocrotitori ai cetăților, bisericilor și oamenilor, care tânjesc să le urmeze exemplul de credință și sfințenie?
Întotdeauna, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie, ne amintim de dragostea lui față de Dumnezeu, dar și de dragostea față de aproapele. În acest context, evocăm iubirea față de sfinții care au fost alături de el, între aceștia aflându‑se Sfânta Parascheva, în anul 1944.
Opt decenii de la întâmpinarea raclei Cuvioasei Parascheva în catedrala din Bucureşti. După 80 de ani, putem desluși mai clar anumite lucruri care s‑au întâmplat și continuă să se întâmple nu doar la sărbătoarea Sfântului Dimitrie, ci mereu: împliniri duhovnicești, prezențe tot mai numeroase ale pelerinilor și credincioșilor, bucuria celor evlavioși și, în contrast, atitudinea celor care nu înțeleg taina și învățătura pe care sfinții ni le oferă neîncetat. De aceea, orice sărbătoare a Sfântului Cuvios Dimitrie, a Sfintei Parascheva sau a altor sfinți, cunoscuți și iubiți, de la noi și din lumea întreagă, ne dă prilejul să medităm asupra bunătății și tainei lui Dumnezeu, care lucrează prin sfinții Săi. În Arhiepiscopia Bucureștilor, alături de Sfântul Cuvios Dimitrie se află și moaștele Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, și ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.
Ambii ierarhi, care l‑au cinstit pe Sfântul Cuvios Dimitrie, obișnuiau ca, în drumurile lor către Catedrala Mitropolitană de atunci, să îi ceară ajutorul Sfântului Dimitrie, prezent în acest loc din anul 1774, la sfârșitul veacului al XVIII‑lea. Sfântul Grigorie Dascălul, prin viața sa pilduitoare, și Sfântul Ierarh Calinic al Râmnicului‑Noului Severin pot fi considerați ucenicii Cuviosului Dimitrie, întrucât acesta i‑a povățuit și ajutat prin rugăciunile, exemplul și dragostea sa părintească.
Fiecare dintre acești sfinți ne inspiră prin viața lor de dăruire și rugăciune, arătându‑ne că apropierea de Dumnezeu este posibilă prin smerenie, iubire și împlinirea poruncilor Sale.
Orice sărbătoare închinată acestor sfinți ne oferă un prilej de meditație asupra lucrării lui Dumnezeu în lume și asupra nevoii noastre de a ne adânci în credință, pentru ca, urmând exemplul lor, să ne apropiem și noi de sfințenie. Astfel, harul lui Dumnezeu și binecuvântarea lor continuă să lumineze calea credincioșilor din toate timpurile.
▪ Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Timotei Prahoveanul
