Harold Bloom, o personalitate în viaţa intelectuală din America, autor al unei lucrări de referinţă – Canonul occidental – scria despre Moshe Idel: „Vrând să‑mi aflu un Rabin, am ajuns de la Buber, prin intermediul lui Scholem, la Idel. Nu este numai un învăţat de talia lui Scholem, dar şi o călăuză pentru rătăciţii ca mine. Cred că el ne va arăta, în fine, drumul spre cultura evreiască autentică (…) în aceste vremuri tulburi”. Autor a numeroase cărţi importante în domeniul esoterismului, Moshe Idel este apreciat nu numai în Israel, dar şi în Europa, America, Asia. Regretatul Ioan Petre Culianu l‑a elogiat într‑unul din ultimele articole scrise de el în SUA. O antologie de treisprezece eseuri reprezentative a apărut la Editura Hasefer în 2012, după ediţia engleză din 2010, la University of Pennsylvania Press: Lumi vechi, oglinzi noi.
Esoterismul este o ramură a studiului istoriei spirituale a omenirii, o cercetare în domeniul misticii care nu se suprapune teologiei, ci mai mult istoriei religiilor lumii. Mircea Eliade a fost unul dintre savanţii de vârf în domeniu. Privit cu mari reţineri de savanţii din domenii cu aplicaţii practice, esoterismul are o istorie de milenii şi va dăinui independent de evoluţia religiilor. Mai degrabă filosofia şi literatura pot beneficia de roadele acestui studiu. Ca orice lucrare a lui Moshe Idel, această carte reprezintă o bogată sinteză a lucrărilor mai vechi şi mai noi a multor savanţi, la care autorul vine cu concluzii originale. El începe cu istoria şi tradiţia evreiască, plecând de la Arnaldo Momigliano şi Gershom Scholem, apoi la Eric Voegelin, George Steiner. Cabala ocupă un loc central, dar referirile la literatura secolului al XX‑lea sunt incitante: Kafka, Agnon, Buber, filosofia lui Walter Benjamin, Franz Rosenzweig, Herman Cohen, Derrida, Levinas. Nu lipsesc revenirile la gândirea din Evul Mediu, la Leone Ebreo, apoi la creatorul iluminismului iudaic, Moses Mendelssohn. Nu sunt uitate curentele moderne, spirituale, literare, politice: romantismul, simbolismul, anarhismul, marxismul, freudismul, dadaismul, suprarealismul etc. Moshe Idel este preocupat de o sistematizare strictă în modele de gândire pentru fiecare etapă luată în studiu. El face totodată legături peste timp: Rosenzweig şi Iehuda Ha‑Levi din sec. XII, Scholem şi Reuchlin din sec. XVII, Abraham Heschel şi mesianicul hasidist Baal Shem Tov etc.
Menţionăm în paranteză că nu toţi cei preocupaţi de mistica iudaică erau evrei, de altfel, nici Cabala nu este, fireşte, un monopol al învăţaţilor evrei. Perioade lungi sunt privite cu un ochi sintetic
de mare acuitate – de la cabalism la mesianism, apoi la sionismul născut în secolul al XIX‑lea. O lucrare citată insistent este cea a savantului creştin Eric Voegelin: Israel and Revelation. Mit şi natură, istorie şi religie, suflet şi misticism, gnosticismul, ritualul, teurgia, multitudinea abordării Divinităţii, Dumnezeu cel Veşnic în oponenţă cu Dumnezeu care a murit, nimic nu scapă cercetătorului. Un loc aparte îl are George Steiner, filosof cu un puternic impact în literatură. El este numit – „profet al abstracţiei”. Limbaj, tăcere, plenitudine – stări spirituale fundamentale. Filosofia lui Kant îşi găseşte şi aici locul. De la Tora la Iisus, apoi la marxismul filosofic. Unii se pot revolta, Marx este gânditor politic şi reprezintă o etapă în evoluţia filosofiei. Chiar şi Madame Blavatsky se regăseşte în efervescentul secol al XIX‑lea. Artele plastice sunt amintite, prin Paul Klee ş.a. Demonism şi Holocaust, altă temă. Hieroglife, mistere, chei, Scholem între Molitor şi Kafka. În „căutarea cheilor pierdute” – fascinantă traversare prin secoli. Noţiuni încă obscure: linguacentrism şi logocentrism. Deconstrucţia textului, temă predilectă şi pentru literaţi. Paul Celan şi extracţia psalmică a poeziei sale. O abordare panoramică a hasidismului ajută la înţelegerea mai cuprinzătoare a acestui curent existent şi azi. Religia ca ritual şi exaltare este analizată în cheie esoterică. Cum se apropie Heschel de Abulafia, ne ajută să înţelegem savantul Moshe Idel. De la rabinul din Berdicev, Levi Isaac şi hermeneutica post‑modernă – un capitol ce merită citit şi recitit.
Cartea este însoţită de sute de note. Acest semnal reluat după câţiva ani de la apariţia cărţii‑eveniment la Hasefer nu are decât rolul de a îndemna cititorii să reia o lectură pasionantă.
■ Scriitor, eseist, publicist
Boris Marian
