România Citește şi revista Contemporanul la Mediaș și Sibiu

Contemporanul 6 iunie 2017

0 296 10 minute de citit

România Citește şi revista Contemporanul la Mediaș

După un tur de forţă, lecturi publice, conferinţe, lansări de carte şi lecturi, făcute pe parcursul unui an în Galaţi, Alba Iulia, Ploieşti, Bucureşti, Iaşi, Slobozia, Chişinău, Torino ş.a., în cadrul proiectului multianual România Citește menit a promova valorile naţionale româneşti, revista Contemporanul (director: acad. Nicolae Breban; redactor șef: Aura Christi) are plăcerea şi onoarea să vă invite la Mediaș, pentru a întâlni doi scriitori exemplari: Aura Christi și Rodica Braga. Împreună cu Mircea Braga și Attila Csiki, care vor prezenta volumele nou apărute ale celor două scriitoare, se va discuta (moderator: Ligia Csiki) despre literatură şi poezie, despre Cetate şi nevoia scriitorului român de a reveni în inima Cetăţii. Despre solidaritate şi prietenie. Despre credinţă şi Tabla de valori fondatoare. Despre iubire şi dăruire. Despre suflet şi feminitate vs masculinitate.

Volumele care urmează de să fie lansate:
– Timp în derivă, poeme, Editura Contemporanul, 2016, şi Vara de sidef, roman, Editura Contemporanul 2017, de Rodica Braga
– Geniul inimii, roman în versuri, prefaţă de Mircea Braga, ilustraţii de Mircia Dumitrescu, Editura Contemporanul & Ideea Europeană, 2017, Elegii nordice · Elegie nordiche, traducere în italiană de Geo Vasile, Editura Aracne, 2017, de Aura Christi.

Întâlnirea va avea loc joi, 8 iunie a.c., la Biblioteca Municipală „Șt. L. Roth”, la orele 16.

România Citește şi revista Contemporanul la Sibiu

După un tur de forţă, lecturi publice, conferinţe, lansări de carte şi lecturi, făcute pe parcursul unui an în Galaţi, Alba Iulia, Ploieşti, Bucureşti, Iaşi, Slobozia, Chişinău, Torino ş.a., în cadrul proiectului multianual România Citește menit să promoveze valorile naţionale româneşti, revista Contemporanul (director: acad. Nicolae Breban; redactor șef: Aura Christi) are plăcerea şi onoarea să vă invite la Sibiu, pentru a întâlni doi scriitori exemplari: Rodica Braga şi Aura Christi. Împreună cu Ioan Radu Văcărescu (președintele Filialei Sibiu a U.S.R.) și prof. Mircea Braga, care vor prezenta volumele nou apărute ale celor două scriitoare se va discuta despre literatură şi poezie, despre Cetate şi nevoia scriitorului român de a reveni în inima Cetăţii. Despre solidaritate şi prietenie. Despre credinţă şi Tabla de valori fondatoare. Despre iubire şi dăruire. Despre suflet şi feminitate vs masculinitate.

Întâlnirea va avea loc vineri, 9 iunie a.c., la Biblioteca județeană „Astra” din Sibiu, corp B, etaj 5, la orele 13.

Ce este poezia? Înger, pasăre sau…?!
Rodica Braga:

„Poezia este o meditație profundă, o cufundare într-o stare de ieșire din sine, o călătorie prin ținuturile necunoscute ale conștiinței, ale profunzimilor de dincolo de logică și rațiune, într-un cuvânt, prin ținuturile halucinante ale inconștientului. E o încercare de a ajunge la ființa interioară și de a comunica și altora ceea ce ai găsit acolo. Ea este și nu este pur și simplu emoție. Este o percepere de emoții, o evocare de impresii și senzații, întrucât ceea ce ni se comunică nu este doar un conținut sufletesc real, ci contemplarea acestuia de către poet, într-un limbaj abscons, încifrat care este însuși modul de exprimare al poetului.

În poezie se încearcă să se cunoască nu ceea ce este general, ci particularul care aparține în egală măsură poetului, cât și cititorului. Poezia exprimă în primul rând o individualitate pătrunsă de afectivitate și senzorialitate, ceea ce conferă unicitatea ei.

Poetul își contemplă și reprezintă, la modul imaginar, conținutul sufletesc prin niște simple cuvinte care se încarcă, prin har și talent, de o aură aparte care este însăși marca poetului. Între poet și cititor se dezvoltă o relație de tip special care are în vedere convenția că poetul forțează bunăvoința cititorului până la a-i obține adeziunea la limbajul poeziei, diferit de sărăcia și simplitatea expresiei obișnuite, poate chiar provocându-i plăcerea de a gusta acest limbaj prin care el exprimă o realitate poematică a lui cât se poate de reală, de naturală. Frumusețea limbajului literar este adevărata sa naturalețe și cuprinde complexitate și expresivitate, obținută prin sintaxă și vocabular, folosite într-un sens poetic, reușind astfel să ne transmită o stare sufletească, ceva profund personal și nerepetabil, pe care cititorul, dacă este empatic și cât de cât pregătit, o poate percepe ca fiind și a lui. Cel puțin asta ar trebui să fie legătura profundă dintre autorul de poezie și cititor.

Pentru că, în receptarea poeziei, are importanță ceea ce se produce în interioritatea cititorului. Acea descărcare de emoții survenită ca o descărcare de electricitate, un scurt circuit. Pentru aceasta poetul trebuie să modifice limba, să schimbe semnificația semnelor sau relațiile dintre semnele limbii, pentru ca să cuprindă acel ceva profund poetic pe care limba obișnuită nu-l are în vedere, ea neexprimând latura singulară a lucrurilor, ci aspectul lor general, colectiv, comun.

Prin intuiția lui, poetul modifică limba și aduce o exprimare poetică a realității psihologice, ajutat de metafore, comparații, epitete, figuri de stil. Într-un cuvânt, face ca limba să devină mai expresivă, mai surprinzătoare, mai plină de sensuri ascunse; mă refer aici și la absența cuvântului și la acea umbră neprecizată din cuvânt care face elocventă o anume tăcere încărcată de semnificații atât de sugestive, față de rigiditatea și răceala cu care ea ne prezintă un lucru. Poezia nu cultivă un limbaj oarecare, ci unul care nu este al tuturor, ci al unuia singur, unic și nerepetabil.” (Rodica Braga)

Ce este poezia? Înger, pasăre sau…?!
Aura Christi:

„Poezia e şi înger, şi pasăre, şi… E acel acasă pentru un poet pursânge. (…) Aici, acasă, în tine, îl găseşti pe Dumnezeu, cu care stai faţă în Faţă, ochi în Ochi, duh în Duh. Târziu, mai exact, la timp, am înţeles că mai toată viaţa am vorbit cu El. E un miracol şi un dar faptul că ceilalţi au văzut şi au auzit în felul în care am vorbit cu El poezie. Un miracol pentru care îi mulţumesc şi îl slăvesc în psalmi. Cer iertare că, uneori, aceştia sunt psalmi în răspăr. Cer iertare pentru greşelile făcute cu voie şi fără voie şi mulţumesc pentru darul de a vedea, darul de a auzi acel cântec fără început şi sfârşit. Cântec murmurat, susurat, bolborosit înlăuntrul meu, transcris pe curat de mâna mea ezitantă, vie, vie încă… Mâină văzută, uneori-adeseori, ca o prelungire a acelui duh de abur, de o blândeţe dezarmant de vie, căreia nu-i dau de capăt, duh, care – atunci când simte că-i sunt atacate, zdruncinate la temelii, terfelite, întinate valorile în al căror aer a crescut, s-a format şi-n al căror aer respiră, mai respiră – simt cum parcă se rigidizează instantaneu şi se transformă în ceva ce seamănă izbitor cu bronzul, topind încă un pic din puţina carne rămasă pe trunchiul acela kafkian, de o vulnerabilitate aflată la limita scandalului ontic. Nu este meritul meu acesta şi nici nu cred că e cazul să vorbim, aici, în aceste însemnări gâfâite, de merit.

Ceea ce ştiu e că nu am decât dreptul de a mulţumi la nesfârşit şi de a cânta, slăvind şi binecuvântând tot ce mi se întâmplă: şi binele, şi răul, şi abisul, şi boala, şi sănătatea fără fisură, şi culmea, şi prăpastia, şi zborul, şi moartea, şi viaţa, şi sufletul, şi nefiinţa, şi surâsul, şi bocetul, şi icnetul, şi plânsul, şi gândul, şi îndoiala, şi versul, şi pauza de respiro, şi spaima de viaţă dintre cărţi, şi împlinirea, şi extazul, şi subterana, şi agonia, dar, mai cu seamă, forţa – un dar, care, uimitor, nu mă striveşte, deşi, ades, abia de mă mai regăsesc pe linia de plutire, care, nici ea, nu-i a mea, nu-i a mea… – uriaşa forţă de a-mi urma Vocaţia, calea, singura cale. Forţa miraculoasă de a rămâne eu însămi – e, probabil, lucrul cel mai greu din lume – lunecând de pe coama unei limite pe culmea monoton încinsă a alteia, într-o lume, în care totul rămâne a fi, în esenţa esenţelor, iubire, lumină, binecuvântare, misie, rugăciune şi viaţă. Viaţă trăită între lumi ca un miracol, ca un dar unic, fabulos, sublim… Şi ardere. Ardere de tot. Un dar care îţi taie respiraţia şi te întoarce cu inima, cu faţa, cu fiinţa întreagă spre El, Stăpânul, singurul, care, e de mirare, nu te lasă să te îndepărtezi de el, te mai întârzie aici, în palma-i enormă, încă te mai întârzie, deşi ştie, da, ştie că în fiinţă şi-n nefiinţă îl vei urma. Îl vei urma… (…)

♦ Poezia e un oaspete rar; poezia e un polen eretic așezat rareori în tine, pentru care nu știi cui să mulțumești. Cuvintele sunt fulgere, marea poezie însă nu este făcută din cuvinte. Materia primă a marii poezii este frigul.

♦ În fiecare om doarme un înger. Dacă fiecare ar şti cum să-l trezească, ar putea atinge cerul. Dacă am fi atenţi la clipele când îngerul din noi se trezeşte singur… Dacă am avea urechi să-i auzim cântecele… şi curaj să-l privim ochi în ochi, duh în duh…” (Aura Christi)

Rodica Braga (n. 28 iunie 1938, Alba Iulia) a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în anul 1960. A lucrat ca profesoară de limba şi literatura română şi bibliograf, la Baia-Mare, iar din 1970, când s-a stabilit la Sibiu, s-a dedicat în întregime creaţiei literare. A debutat în „Tribuna” din Cluj-Napoca, în 1971, iar editorial în 1972 la Editura „Cartea Ronânească”, cu volumul de schiţe şi povestiri Sângele alb al pietrelor. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1979. A scris proze scurte, romane, cărţi pentru copii, versuri, publicistică.

Cărţi publicate: Sângele alb al pietrelor, schiţe, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1972; Nisipul memoriei, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Dincolo de dragoste, roman, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979; Eternităţi de o clipă, schiţe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1982; Singurătatea pământului, roman, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1985; Prietenii lui Arthur, carte pentru copii, Ed. Ion Creangă, Bucureşti,1986; Commentarius perpetuus, parabole, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986; Maia, roman, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1988; Împăratul vrăjitor, carte pentru copii, Ed. Transilvania, Sibiu, 1990; Ce povestesc icoanele, Ed. Transilvania, Sibiu, 1991; Fluturele negru, roman, Ed. Imago, Sibiu, 1994; Neliniştea cuvintelor, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1995; A doua nelinişte, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1997; Stacojiu, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 2000; Şi va fi ziua a opta…, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001; Visul bufniţei, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003; Commentarius perpetuus 2, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Imago, Sibiu, 2003; Anul 2000, simple exerciţii de sinceritate, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005; Făptura de raze, versuri, Sibiu, Ed. Imago, Sibiu, 2007; Adagio, roman, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2007; Senin ca-n ou, versuri, Ed. Vinea, Bucureşti, 2009; Vară de sidef, roman, Ed. Imago, Sibiu, 2010; Vânare de vânt, versuri, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viaţa, proză scurtă, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului, roman, ed. a II-a, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013; Umbra din cuvânt, Iaşi, Ed. Junimea, 2013; Picătura de arsenic, versuri, București, eLiteratura, 2015; Timp în derivă, București, Ed. Contemporanul, 2016.

În volume colective: Poezia contemporană sibiană, volum colectiv, cu ilustraţii de Ştefan Orth, Ed. Honterus, Sibiu, 2007; Voices of contemporary Romanian poetry, Cluj-Napoca, Sedan, 2007; Visteriile cetăţii, 18 poeţi sibieni, volum colectiv bilingv, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008; Piaţa aurarilor, volum colectiv, Ed. George Coşbuc, Bistriţa, 2009; Eternităţi de o clipă, volum colectiv, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureş, 2011; Antologie de poezie română contemporană, vol. 1, Iași, Ed Tipo Moldova, 2013.

Premii literare: Premiul pentru debut acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor pe anul 1978, pentru romanul Nisipul memoriei; Premiul naţional pentru creaţie literară pentru copii pe anul 1986, pentru cartea Prietenii lui Arthur; Premiul Opera omnia acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pe anul 2005; Premiul Cartea anului, în anul 2008, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru romanul Adagio; Premiul Cartea anului 2010, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou.

Aura Christi, poet, romancier, eseist, publicist și editor român născut la Chişinău (URSS, actualmente Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 23 octombrie 1983 în Tineretul Moldovei. În 1993 redobândește cetățenia română și se stabilește la București. În 2009 se mută la Mogoşoaia.

Poemele sale au fost traduse în franceză, rusă, engleză, suedeză, greacă. italiană, spaniolă, maghiară, macedoneană, chineză, coreeană, bulgară, poloneză, albaneză ş.a. În romanele și eseurile sale descrie o serie de destine umane aflate sub teascul ocupației străine, motivul care revine mereu fiind numit de scriitoare acasă – în exil. Tema recurentă a cărților sale este exilul geografic şi încercarea de a-şi afla o patrie în poezie. Scriitoarea a întreprins călătorii de documentare, turnee, recitaluri publice și conferințe ca invitat la festivaluri, simpozioane, congrese în Israel, Grecia, Republica Moldova, Republica Populară Chineză, Franța, Germania, Turcia, Federația Rusă, Macedonia, Italia, Bulgaria ș.a. Este redactor-şef al revistei Contemporanul. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Cărţi de poezie: De partea cealaltă a umbrei, 1993; Împotriva Mea, 1995; Ceremonia Orbirii, 1996; Valea Regilor, 1996; Nu mă atinge, antologie, 1997, 1999; Ultimul zid, 1999; Elegii Nordice, 2002; Cartea ademenirii, antologie, 2003; Ochiul devorator, antologie, 2004; Grădini austere, 2010; Sfera frigului, 2011; Tragicul visător, antologie (2013); Orbita zeului (2016); Psalmi, antologie (2016); Geniul inimii, roman în versuri (2017)

Cărţi de eseuri: Fragmente de fiinţă, 1998; Labirintul exilului, 2000, 2005; Celălalt versant, 2005; Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007; Exerciţii de destin, 2007; Foamea de a fi, 2010; Nietzsche şi Marea Amiază, 2011; Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei (2013), Acasă – în exil (2016)

Roman: tetralogia Vulturi de noapte: Sculptorul, vol. I, 2001, 2004; Noaptea străinului, vol. II, 2004, 2016; Marile jocuri, vol. III, 2006; Zăpada mieilor, vol. IV, 2007; Casa din întuneric, 2008; Cercul sălbatic, 2010

În 2013, www.librariapentrutoti.ro și Editura Ideea Europeană lansează Seria de autor Aura Christi în 15 volume în format ebook, din care au apărut 12 volume.

Premii literare: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România şi al Editurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; Premiul pentru poezie „Ion Şiugariu”, 1999; Premiul „Autorul anului”, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, 2007; Premiul „Opera Omnia pentru poezie” acordat la Festivalul româno-canadian „Roland Gasparic”, 2009; Premiul „Opera Omnia”, Universitatea Română de Științe și Arte „Gheorghe Cristea” și Centrul de Cercetare Comunic@rts, 2014; Premiul Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu”, ediţia a XXIX-a, decernat de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Parhova, 2017. Premii decernate de revistele Tomis şi Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor (2001), Antares (2003), Convorbiri literare (2004), Poesis (2008) ş.a.

http://aurachristi.ro/