Daniela Andonovska‑Trajkovska
Daniela Andonovska‑Trajkovska (n. 1979, Bitola, Macedonia de Nord) este poetă, scriitoare, om de ştiinţă, critic literar, traducător, redactor la 4 reviste literare, doctor în pedagogie şi profesor universitar, co‑fondator al Centrului de Literatură, Artă, Cultură, Retorică şi Limbă de la Facultatea de Educaţie‑Bitola, membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni, preşedinte al Consiliului Editorial (Societatea Macedoneană de Ştiinţă – Bitola), membru în Academia Slavă de Literatură şi Artă, Varna. Este autoarea a 15 cărţi în limba macedoneană (poezie, proză, critică literară, cărţi ştiinţifice) şi a 4 cărţi de poezie în limbile engleză, arabă şi italiană. Poezia ei este tradusă în 40 de limbi.
DEMOCRAŢIE CIOBITĂ
noi păstrăm democraţia cipată
în buzunarele noastre
pentru a întemniţa momentele
şi le transcriem în megabiţi
ca să le împărtăşim cu oamenii
care nu ştiu nimic despre noi
nici măcar nu le pasă dacă existăm
pentru că suntem la fel ‑ identităţi clonate
în timpul zero‑unu
EUTANASIE
nu asculta robotul din mine
care vorbeşte toate limbile din program
şi care poate face toate operaţiile matematice
fără nicio greşeală
şi ucideţi‑l prin eutanasiere
uneori trebuie să mori
dacă vrei să trăieşti
VIAŢA ŞI MOARTEA
uneori e suficient de bine
să spui cuiva că e mort
ca să‑şi amintească faptul că a fost viu
uneori chiar şi moartea unui om
nu este suficientă
pentru ca omenirea să ştie că este în viaţă
uneori e suficient de bine
să te uiţi la ceas
care ne înfăşoară paşii la spate
şi să vedem că nu am mai trăit niciodată
şi când toate ceasurile vor începe să arate aceeaşi oră
toţi oamenii îşi vor aminti că sunt unul
şi atunci toate vieţile se vor naşte în moarte
ca să ne poată trăi
DORINŢE ELECTRIZATE
nu ne tăiem epidermele
care îşi lasă cilii în dorinţele noastre electrizate
aşa cum fac căpuşele
nu ne tăiem nici măcar unghiile
pentru a le avea sub control în spatele gratiilor
tastaturii computerului
nici măcar nu le şlefuim ca să ne protejăm de zgârieturi
în timp ce ne scriem parolele
cu care intrăm
prin cele trei porţi ale celulei noastre unice
în care ne păstrăm libertatea cu atâta pasiune
doar pentru noi înşine
suntem singuri ‑ între mesajele electronice automate
ale căror finaluri sunt toate la fel
şi viaţa care nu reuşeşte să înceapă
COMPUTERUL DE SUB PIELEA MEA
Computerul de sub pielea mea umană
nu este niciodată în stand by şi nici în adormire
şi nu are niciodată chef de o conversaţie sau de o piesă de teatru…
dar eu uit mereu asta
particulele de metal sunt stupide
pentru că nu au fost niciodată copii
şi sunt supărat pe mine însumi că le vorbesc de la bun început
ca şi cum ele ar înţelege copilul din mine
MARGINI
în margine ne trăim cele mai bune vieţi
pentru că ne‑am născut liberi
şi murim liberi acolo
în fiecare trezire şi în fiecare adormire
nu există media şi nici ochi răi
atraşi magnetic
spre centrul sărăciei de elită a sufletului
nu există măşti cu care să defilăm
în faţa Soarelui Rege
pentru a fi ceea ce nu vom fi niciodată
Toată lumea se teme de margine
pentru că marginea vorbeşte cu voce răspicată
cuvintele pe care guvernul nu le va rosti niciodată
marginalul este condamnat la închisoare pe viaţă
între ochii plini de litere
şi plumbul depus în piatră
în margine trăim cele mai bune momente
pentru că ştim că suntem doar călători în timp
şi nu putem lua nimic din această lume
în afară de noi înşine
DRAGOSTEA EMOTICOANELOR PLATE
Nu pot scrie o poezie de dragoste
cu limbajul emoticoanelor
(hi babe, bye sweet heartª, tnx, I Luv U)
o poezie fără dragoste celulară în ea
Nu pot să scriu o poezie
despre umbrele care sar în jur
pe muzica techno a înstrăinării.
El îi spune că o iubeşte cu o băutură alături
ca să se poată uita la faţa ei
şi să‑şi vadă Ego‑ul în creştere
cumpărat în sala de gimnastică cu suspine false,
iar ea confirmă că îl iubeşte dintr‑o înghiţitură
ca să poată trăi în bârfele din vieţile altora
în timp ce viitorul ei face o plimbare
în Bentley‑ul lui.
Eu nu sunt în stare să scriu o poezie de dragoste,
totuşi, am scris o poezie
a emoticoanelor plate de dragoste.
Din cartea „Omuleţii de hârtie şi Dumnezeu”, în curs de apariţie la editura Eikon
Prezentare şi traducere de Constantin Severin