Aşa cum ne-a obişnuit deja, fie în calitate de unic autor, fie în tandem cu istoricul Ucu Bodiceanu, un album semnat de Ancuţa-Lăcrimioara Chiş despre Palatele Clujului (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022, ediţie trilingvă, în română, engleză şi maghiară; traducerea în limbile engleză şi maghiară este asigurată de Emese Czintos) poate fi receptat şi ca o invitaţie la călătorie pentru orice turist deschis să parcurgă harta obiectivelor de acest gen şi dispus, totodată, să-şi însuşească informaţii culturale insolite.
În demersul proiectului ei, finalizat cu acest album de mare rafinament estetic, autoarea convoacă şi „pune la lucru” artişti fotografi precum Iván Rohonyi, József László Bogyó şi Lenke Kegye. Fotografiile lor ilustrează Palatele Clujului de azi şi intră în dialog, în oglinda timpului, cu ilustrate ori fotografii de epocă (de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până spre anii ’70 ai secolului al XX-lea) ale aceloraşi edificii impozante, unele dintre ele fiind repere emblematice pentru oraşul multicultural de pe malul Someşului Mic, cum ar fi Palatul Bánffy, Palatul Rhédey sau Palatele Statusului Romano-Catolic.
Dacă survolăm datele biografiei Ancuţei-Lăcrimioara Chiş, identificăm mai multe ipostaze menite să contureze un portret intelectual al autoarei cu preocupări polivalente, venind în sprijinul celor afirmate anterior: licenţiată în Teologie Greco-Catolică (având dublă specializare, Teologie – Asistenţă socială) şi absolventă a unui Master în Arheologie creştină, studii doctorale în Filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai, finalizate cu o teză despre mişcarea feministă, teză publicată ulterior sub titlul O critică a conceptului de discriminare din perspectiva feminismului (2012).
Alte lucrări de autor, tot din categoria albume, vin să susţină şi să valorifice un proiect cu bătaie lungă, materializat sub girul de bun augur al Asociaţiei culturale Clujul de Altădată, înfiinţată în 2011: Old Cluj-Napoca. 1377-1940 – The Most Beautiful Pictures. Cele mai frumoase imagini. A legszebb képek (2011); Clujul interbelic în imagini şi reclame / Interwar Cluj in Pictures and Advertisements (2013); Clujul de altădată – fascinant, elegant, spectaculos / Fascinating, elegant, spectacular – Old Cluj (2014); Farmecul Clujului de altădată / The Charm of Old Cluj / Az egykori Kolozsvár varázsa (2015); Clujul de altădată / Cluj of Times Past (2016); Farmecul vechilor urbe ale Judeţului Cluj / Charming Old Towns of Cluj County (2016); Promenadă prin Clujul de altădată / A Promenade through Old-Time Cluj (2017); Clujul de ieri şi de azi / Cluj – Then and Now (2018). De remarcat că albumele citate, prin informaţiile conţinute şi admirabil
ilustrate, au intrat deja în bibliografiile specialiştilor şi sunt căutate cu mare interes şi de către turiştii români şi străini care vizitează Clujul.
O cercetare interdisciplinară, cu totul inedită în felul ei, a întreprins Ancuţa-Lăcrimioara Chiş asupra unui univers aparte ce stă sub semnul artei de a fuma în spaţiul românesc, cercetare concretizată prin coordonarea câtorva expoziţii naţionale de succes, precum şi prin publicarea a patru lucrări, trei dintre ele fiind create cu măiestrie ca albume-obiect de artă, care s-au bucurat atât de aprecierea publicului, cât şi a presei culturale: Patimă şi viciu, artă şi fum. O istorie ilustrată a fumatului în România (2012); Art and Smoke – An Illustrated History of Smoking in Romania (2012); Artă şi fum – seducţia unui viciu / Art and Smoke – a Seductive Vice (2015); Artă, istorie şi fum / Art, History and Smoke (2018). Prin aceste lucrări remarcabile, Ancuţa-Lăcrimioara Chiş se alătură astfel unor comilitoni valoroşi din sfera istoriei mentalităţilor din spaţiul autohton, cum ar fi, de exemplu, Ştefan Lemny, Andrei Oişteanu sau Constanţa Vintilă-Ghiţulescu.
Să mai consemnăm că Ancuţa-Lăcrimioara Chiş a avut peste 100 de expoziţii personale din sfera foto-documentară, a organizat şi a coordonat câteva festivaluri (cum ar fi Clujul de Altădată, Festivalul-concurs de poezie E toamnă nebun de frumoasă la Cluj) şi că din decembrie 2016 lucrează ca inspector de specialitate la Centrul de Cultură Urbană din Cluj, coordonând activităţile culturale care se desfăşoară în Turnul Croitorilor – după cum am menţionat şi cu alte ocazii, este vorba despre acest spaţiu cultural generos ce este impecabil administrat de Ancuţa-Lăcrimioara Chiş, o profesionistă desăvârşită în materie de organizare a evenimentelor de profil (expoziţii, concerte, lansări de carte, dialogul artelor etc.).
Prin compartimentarea propusă, care constă într-o necesară Introducere şi, respectiv, cinci capitole care clasifică în tot atâtea tipuri palatele prezentate, albumul de faţă este un mod ingenios de expunere şi de receptare a palatelor existente în Cluj şi are meritul de a incita cititorul, aşa cum am arătat încă din deschiderea comentariilor noastre, la o călătorie de re-cunoaştere a acestor edificii ce înnobilează oraşul. În acest format, împreună cu semnatara albumului, putem să admirăm nuanţele schimbătoare ale Palatelor Clujului odată cu patina timpului, să le inventariem bogăţiile, iar acolo unde e cazul, chiar să încercăm să le descifrăm tainele. Nu sunt excluşi, aducând astfel informaţia la zi, nici cercetători importanţi din domeniu – în acest sens trebuie înţeleasă bibliografia de la finalul lucrării.
Din Introducere aflăm că termenul de „palat” provine din limba latină, Palātium făcând trimitere la una dintre cele şapte colinele ale Romei, unde împăratul Augustus Cezar şi-a avut reşedinţa. Dincolo de istoria culturală a termenului, excelent documentată şi sintetizată de către autoare, să reţinem că „dimensiunile şi importanţa pot să pară, aşadar, discordante dacă se compară palate din diverse părţi ale lumii, însă în Cluj, alături de casele nobiliare, şi alte clădiri de mari dimensiuni construite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au primit denumirea de «palate»”, astfel că în acest album sunt prezentate 35 de palate împărţite în cinci categorii, după cum urmează: Palate nobiliare, Palate nobiliare mici, Palate pentru închiriat, cu funcţiune de hotel şi altele, Palate construite pentru instituţii, Palate în accepţiune modernă. În înţelesul de azi, termenul de „palat” face referire la orice tip de clădire somptuoasă în care îşi are sediul o autoritate ori o instituţie publică sau care este folosită ca reşedinţă de un nobil, un suveran, un şef de stat ori de guvern.
Palatele Clujului se prezintă şi ca o incitantă dezbatere despre timp şi spaţiu, mai exact despre urmele timpului asupra spaţiului, asupra palatelor ce îmbogăţesc din punct de vedere arhitectural urbea clujeană, şi rezonează cu alte albume, similare ca ideaţie, despre Clujul de altădată.
Pe ansamblu, lucrarea Ancuţei-Lăcrimioara Chiş aduce tot atâtea surprize şi ingeniozităţi despre palate şi depăşeşte intenţiile de a fi un simplu album de artă destinat turiştilor, devenind un model de cercetare a valenţelor istorice şi culturale pe care le etalează un oraş precum Clujul.
Una dintre surprizele existente în album o constituie evocarea celei care a fost Carola Szilvássy (1876-1948), fiica baronului Béla Szilvássy, proprietarul Casei Szilvássy. Puţini clujeni îşi mai amintesc de această femeie extraordinară, nonconformistă, „o personalitate extrem de educată care a rupt canoanele vremii în care a trăit, de la modul în care se îmbrăca la felul în care se implica social”. De numele ei se leagă istoria romanţată transpusă în romanul Trilogia Transilvană (publicat iniţial în cinci volume, între anii 1934 şi 1940), al lui Miklós Bánffy, Carola întruchipând-o pe frumoasa Adrienne Miloth.
Aşadar, pentru că Palatele Clujului au o poveste de spus, încăpute pe mâna unui regizor talentat, secvenţele narative din acest album de o eleganţă artistică exemplară ar putea fi transpuse pe peliculă şi ar rezulta un documentar de excepţie, în care Ancuţa-Lăcrimioara Chiş să fie chiar naratorul acestei istorii arhitecturale în imagini.
■ Profesor, prozator, jurnalist
Mihai Lisei
