Cronică plastică

Viziuni artistice complementare

Expoziția „Motive și capricii” de Victoria Ileana Dragomirescu și Radu Gheorghian, Galeria Simeza (mai 2024). În pragul marii sărbători pascale din acest an, chiar din prima zi a lunii mai, galeria bucureșteană Simeza a devenit gazda unei expoziții de pictură și grafică semnată de doi artiști contemporani cu o bogată experiență. Pictorița Victoria Ileana Dragomirescu, împreună cu graficianul și pictorul Radu Gheorghian sunt autorii unui spectacol vizual de înaltă calitate, al cărui numitor comun îl reprezintă coerența demersului și a viziunilor, dar și măiestria lucrărilor pe care cei doi artiști le semnează.

Plasticieni aflați la vârsta deplinei maturități creatoare, cu o vastă activitate artistică, dar și pedagogică – în cazul Victoriei Ileana Dragomirescu, profesoară la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București aproape trei decenii – cei doi protagoniști ai expoziției intitulate „Motive și capricii” propun publicului iubitor de pictură și de grafică o reîntâlnire cu meșteșugul artistic practicat la cele mai înalte exigențe. Nu de puține ori expozițiile artiștilor români formați din a doua jumătate a secolului trecut la Institutele de Artă Plastică din marile orașe ale țării sunt adevărate lecții de măiestrie, iar pentru nostalgici reprezintă, fără îndoială, un moment de bucurie a privirii și a sufletului, ca o revenire la viață.

Cei doi artiști care‑și reunesc demersul plastic în expoziția „Motive și capricii” sunt cât se poate de diferiți ca viziune și ca manieră de lucru. Sobrietății lucrărilor lui Radu Gheorghian îi răspund exuberanța și spiritul ludic al compozițiilor Victoriei Ileana Dragomirescu. O veche prietenie îi leagă pe cei doi, dar și un mod asemănător de a se raporta la propria creație și la public, cu o nedisimulată dorință de a comunica și de a‑și împărtăși entuziasmul față de lumea vie, în care arta lor își află izvorul nesecat de inspirație.

Victoria Ileana Dragomirescu face notă distinctă în peisajul artistic contemporan prin spiritul ei solar, prin vitalitate și vivacitate, dar și prin dragostea față de peisaj, de natură, de locurile amprentate cu o atmosferă inconfundabilă, de ființele vii ce aparțin altor regnuri, dar cu care artista interacționează nemijlocit. Inepuizabila varietate a lumii vizibile se decantează în pictura Victoriei Ileana Dragomirescu printr‑o tainică alchimie a creației. Departe de orice imagine care ar putea reproduce un peisaj, lucrările sale se alcătuiesc în urma unui proces laborios, în care spiritul ludic se numără printre „ingredientele” principale. Supunându‑se regulilor unui joc măiestrit, pe care ea însăși le‑a trasat, artista mixează tehnici dintre cele mai diferite, atât din sfera picturii, cât și din cea a graficii, folosește ca suport și pânza, dar și hârtia, recurge uneori la colaj, îndeosebi de text, pentru a conferi o mai mare expresivitate și identitate vizuală compozițiilor sale, dar și pentru a face cât mai explicite convențiile vizuale pe care le propune spectatorului invitat să pătrundă în acest univers plin de lumină și culoare, fremătând de viață și de speranță.

Adesea, în peisajul recompus de Victoria Ileana Dragomirescu, este inserată o prezență umană, îndeosebi un personaj feminin, ca un fel de  alter ego  al artistei, dar, chiar dacă acest personaj nu apare, el parcă se întrezărește undeva în „culise”, de unde „regizează” întreaga mișcare din interiorul imaginii. Pentru că, dincolo de orice îndoială, dinamismul, mișcarea continuă, capacitatea motivelor juxtapuse în compoziție de a‑și schimba locul între ele, versatilitatea, într‑un cuvânt, sunt trăsăturile distincte ale picturii Victoriei Ileana Dragomirescu. Alături de acestea, o adevărată oroare de vid îi caracterizează pictura. Artista descompune și recompune imaginea care stă la baza fiecărei lucrări, o supune unui real proces de transfigurare și „populează” cu motive și personaje fiecare registru. Aceasta pare să fie o altă regulă a jocului cu imaginea de tip palimpsest, pe care artista îl instituie. Prezența felinei în multe dintre compozițiile ei sugerează o mică divinitate casnică, tăcută, misterioasă și protectoare, ce conferă un plus de farmec reprezentărilor.

Nuanțele de albastrul ale cerului și ale mării se întâlnesc în compozițiie Victoriei Ileana Dragomirescu într‑o înlănțuire cromatică fluidă, potențată și contrabalansată, în același timp, prin soliditatea structurilor și formelor arhitecturilor, personajelor sau obiectelor înfățișate.

Radu Gheorghian, grafician și pictor cu o îndelungată experiență de atelier și cu o bogată activitate expozițională, contribuie la alcătuirea discursului vizual de la Galeria Simeza prin lucrări de gravură, grafică de șevalet și pictură în tehnica uleiului pe pânză.

Format inițial ca grafician, la întretăierea deceniilor șapte și opt ale secolului încheiat, Radu Gheorghian și‑a dublat preocupările artistice prin practicarea constantă a picturii, ca pe o a doua vocație. Artistul se folosește de tehnicile gravurii, pe care le stăpânește fără cusur, desenează și pictează cu aceeași fervoare, mereu inspirat de lumea vie, de natură, de personajul uman, privind mereu în urmă, spre școala marilor maeștri ai artei europene și spre arta noastră interbelică. Din acest punct de vedere, el poate fi considerat un „clasic”, un nostalgic al epocilor de mare înflorire artistică. Atras, în pictură, de peisaj, de natura statică, de portret și de compozițiile cu personaje, artistul creează lucrări de mare forță și echilibru compozițional, capabile să insufle trăiri profunde, dar și să sugereze atmosfera unică și irepetabilă a locurilor, a arhitecturilor ori a formelor de relief care l‑au inspirat. Fără nici o urmă de îndoială, el știe să privească, să contemple și să extragă esența din peisaj sau din alcătuirile de motive supuse mediației plastice, înțelegând prin esență ceea ce rămâne statornic, nu se dizolvă într‑o lumină prea intensă și nici nu se pierde în penumbră sau în întuneric.

Nu mai puțin înzestrat este Radu Gheorghian și ca portretist. Personajele singulare sau alcătuind grupuri care sugerează o scenă, un moment istoric, un crâmpei de viață au monumentalitate și forță expresivă, sunt capabile să comunice trăiri intense sau stări de spirit și intră într‑un dialog nemijlocit cu privitorul. Uneori pictorul surprinde pur și simplu o scenă în mișcare, o mulțime de oameni într‑un anume loc, într‑un anumit moment a zilei, alteori descrie atitudini sau gesturi cu încărcătură emoțională.

Grafician rafinat, atât în grafica de șevalet, cât și în privința tehnicilor tradiționale ale gravurii, Radu Gheorghian își mărturisește și prin aceste procedee artistice atașamentul față de lecția marilor maeștri. Gravura îi permite incursiunea în istorie și mitologie, îi facilitează abordarea subiectelor de care se simte cel mai atras, astfel încât artistul propune o abordare complementară picturii a scenelor cu personaje în mișcare, angrenate într‑un eveniment istoric sau într‑o narațiune mitologică. Dacă în pictură culoare are un rol expresiv major, în schimb, în grafică și îndeosebi în gravură, linia desenului, precum și contrastul dintre alb și negru, jocul dintre lumină și întuneric, dețin o funcție estetică majoră.

Expoziția „Motive și capricii” semnată Victoria Ileana Dragomirescu și Radu Gheorghian se constituie într‑o invitație la regăsirea acelei arte practicate cu credință și pasiune, menită să bucure, să îndemne la contemplație și să ne inspire.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button