Lumea noastră se schimbă. Timpul trăit devine cea mai importantă investiție. Și dorința cu cea mai mare greutate. Urmează timpul oferit celuilalt și familiei, aflat în mers sincron cu timpul profesiei. Totul va orbita în jurul acestei ecuații: timpul trăit și timpul profesional. Rezultatul dorit este echilibrul interior și deschiderea continuă spre nou, către exterior. Aceasta va deveni curând o realitate, care va transcende vârste, spații culturale, de gen sau confesiune.
Cum poate evolua o instituție în interiorul acestei ecuații de viață schimbate? Orice instituție se poate adapta, raportat la puterea de schimbare a oamenilor care trăiesc și profesează în interiorul ei. Anvelopele sociale și profesionale, aflate în exteriorul oricărei entități instituționale, formează comunitatea pe care o numim generic București.
Muzeul Municipiului București nu este doar o instituție culturală dedicată păstrării, conservării și promovării patrimoniului cultural și istoric al orașului, ci și un loc unde profesii diverse se întâlnesc pentru a da viață și a păstra moștenirea culturală a orașului. De la muzeografi pasionați de istorie la conservatori dăruiți artei, fiecare profesie din cadrul muzeului contribuie la înțelegerea și aprecierea bogatei moșteniri culturale a Bucureștiului. Haideți să explorăm aceste profesii esențiale care se regăsesc în muzee și care transformă un simplu vizitator într‑un călător în timp.
Pentru cei mici și cei mari, muzeul este un loc de învățare și descoperire. Educatorii muzeali sunt mentori care dezvoltă programe educaționale captivante și interactive pentru diferite categorii de public. De la școli și familii la grupuri diverse, educatorii muzeali încurajează curiozitatea și explorarea, transformând vizita într‑o experiență educativă memorabilă.
Muzeul și colecțiile sale reprezintă un punct de atracție major pentru turiști și vizitatori locali. Aceste profesii contribuie la crearea și gestionarea experiențelor turistice de calitate, care nu numai că aduc beneficii economice directe, ci și contribuie la promovarea patrimoniului național.
Profesiile din muzeu nu sunt doar despre conservare și expunere, ci și despre dezvoltarea și gestionarea resurselor culturale și artistice. Comunicatorii culturali și alți specialiști contribuie la promovarea și susținerea economică a sectorului cultural și creativ, care este o parte importantă a economiei moderne.
Împreună, aceste profesii și activități desfășurate în cadrul muzeului contribuie la o societate mai bogată cultural, la dezvoltarea turismului și a economiei culturale și la îmbogățirea cunoașterii și înțelegerii noastre despre lumea în care trăim și despre trecutul nostru comun.
Muzeul Municipiului București nu este doar o instituție de cultură, permanent aflată în serviciul societății, care cercetează, colectează, conservă, interpretează și expune patrimoniu material și imaterial (ICOM), ci un loc unde profesii diverse se împletesc pentru a crea o experiență culturală și educativă inegalabilă. Fiecare profesie din cadrul muzeului aduce cu sine pasiune, expertiză și dedicare, transformând vizita într‑o călătorie fascinantă prin istoria și cultura Bucureștiului.
Competitivitate și interacțiune. Muzeul Municipiului București se confruntă începând cu anul 2020, în urma schimbărilor care au loc în mediul social și care vor continua să fie în desfășurare și în următorii ani, cu o modificare dramatică a interesului public pentru consumul cultural în maniera clasică.
Cum programele MMB nu s‑au diminuat, ci au fost dinamizate în online și au păstrat ritmul anilor precedenți, realitatea certifică modificări de structură comportamentală pe foarte multe paliere sociale.
Absolut toate instituțiile culturale și de loisir vor fi nevoite să se schimbe în resorturi intime și variate, altfel vor avea toate șansele să dispară sau să devină desuete și inutile chiar.
Diferența varietății este că informația trebuie să fie foarte specializată, altfel interesul dispare. În sensul că interesul publicului în imediat s‑a schimbat și s‑a îndreptat către reconfigurarea profesională, dar mai ales a timpului liber rămas, care se va diminua tot mai mult, chiar dacă se va lucra și de acasă!
Publicul tinde să aibă alte așteptări, cu perspective pe termen lung, îndepărtate, întinse chiar pe câțiva ani, cu orientare către profesii noi, iar informația trebuie să aibă plusvaloare și să fie cât mai ne‑comercială.
Din perspectiva clasică a funcționării, muzeul este nevoit, conform reglementărilor legale, să conserve, să protejeze, să cerceteze (aici este inclusă și restaurarea) și să valorifice patrimoniul cultural. Diferența față de trecutul nu foarte îndepărtat este că acest patrimoniu va trebui oferit publicului consumator prin informație reală (nu reconfigurări ale unor mesaje narative mai vechi), specializată, dublată de perspectiva holistică, care implică echipe mixte de cercetare, care să ofere imaginea completă a unui fenomen social, economic, antropologic, cultural, demarat în trecut și aflat în desfășurare.
Foarte importantă pentru adaptarea discursului cultural este includerea prognozei, fapt care atrage interesul publicului indiferent de vârstă, statut social sau profesional. Indiferent de gen, areal cultural sau confesional.
Relația dintre trecut, desfășurare prezentă și prognoză ca discurs narativ-muzeal, prin includerea pieselor de patrimoniu ca argument final, reprezintă metoda de adaptare pe termen mediu a unei instituții muzeale.
Muzeul colocvial și diversificarea timpului rămas pentru cunoaștere. Timpul rămas pentru cunoaștere, pentru descoperirea de noi preocupări cotidiene, va fi tot mai restrâns și prețios, fiind destinat mai mult dezvoltării profesionale. Presiunea responsabilităților coboară spre vârstele adolescenţei, iar efortul de maturizare va cunoaște mai multe praguri. Prioritățile vârstelor care se îndreaptă către 30 sau 40 de ani diferă dramatic față de așteptările generațiilor anterioare, deoarece și orizonturile profesionale și sociale sunt diferite.
Una dintre primele diferențe este aceea că timpul rămas pentru alte alegeri nu mai reprezintă un capăt opțional de agendă, iar impactul asupra instituțiilor culturale, indiferent de profilul lor, determină diversificarea ofertei culturale. Și aceasta în direcții și orientări concrete, cu un dialog în timp real și conținut specializat al informației.
Diversificarea culturală a timpului rămas, neocupat de preocupări profesionale sau cotidiene imediate, reprezintă poate cea mai relevantă provocare pentru instituțiile de profil, în următorii ani și până la decenii distanță. Specializarea demersului și profesionalizarea informației vor câştiga teren și va fi preferată pentru că va fi în continuarea și completarea efortului de dezvoltare personală.
A doua diferență față de timpul recent, care vine în continuarea recuperării prin diversificare a timpului rămas, este aceea de a oferi generațiilor în mișcare și configurare profesională un spațiu colocvial, unde ideile lor să se facă auzite, cunoscute, conceptualizate și, dacă va fi posibil, să devină realitate prin asocieri de idei și interese profesionale.
Muzeul Municipiului București a înțeles acest prag și se pregătește pentru el. Altfel nu va reuși să pătrundă în interesul celor care vor fi, foarte curând, dincolo de pragul confortului și al așteptărilor fără orizont. Ne aflăm în plin schimb de generații, iar profilul social și profesional, care va avea masa critică în jurul anilor 2030, va contura o cu totul altă societate, investind într‑o platformă socială care să sprijine combativitatea, luciditatea, altruismul și va respinge lenea, superficialitatea, nepotismul.
Muzeul a devenit, pe de o parte, un vehicul pentru aceia care au dorit să se dezvolte profesional (au putut să publice cărți, să susțină conferințe, să cerceteze patrimoniul, să plece la conferințe externe etc). Pe de altă parte, muzeul a devenit o uzină culturală, acoperind întregul panel de servicii, unui public pentru care spațiul informal este mai relevant pentru consumul cultural.
Rezultatul este o diversificare profesională, dar și a specializărilor în interiorul instituției, fapt împlinit în cca 10 ani, realitate care se află în spatele dinamicii muzeale din ultima vreme. Există un grafic al vârstelor, dar și unul al profesiilor, care s‑au modificat prin diversificarea specializărilor obținute și prin integrarea unei noi categorii de tineri specialiști, aflați la început de carieră.
În final, muzeul trebuie să deschidă posibilități de reinventare, cu multiple posibilități în a te descoperi și mai ales deplina bucurie a unui posibil început cu fiecare vârstă trecută. Pentru comunitate, ne‑am propus să‑i oferim un spațiu colocvial pentru propriile ei proiecte: expoziții, conferințe, piese de teatru, concerte, activități pentru copii și adulți. Parcurile sunt deschise pentru public, chiar și atunci când muzeele sunt închise. Au fost mobilate cu mobilier dedicat, pentru lectură și întâlniri. Astfel de zone, de loisir cotidian, au devenit grădinile de la Casa Filipescu‑Cesianu, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” și Palatul Suțu.
Ne‑am îndreptat interesul instituțional către o serie de repere precum Transparență, Calitatea informației, Interdisciplinaritate, toate în sprijinul Culturii. Și în sprijinul unei conexiuni între lumea nouă a muzeului, care vorbește despre trecut, oferind viitorului cunoaștere și speranță, apropiindu‑l astfel de o formă posibilă de atins! Este tot ceea ce se consumă în timpul trăit al fiecăruia dintre noi.
Toate aceste schimbări descrise mai sus vin împreună cu perioade îndelungate de subfinanțare, ceea ce înseamnă că trebuie să fim pe deplin conștienți că vremurile vor fi foarte grele, iar banii vor rămâne mereu puțini.
Schimbarea va veni din exterior. Va fi un factor de presiune determinant, deoarece resortul profesional al generațiilor active din comunitate va impune în final direcția, va determina vitezele de schimbare și va influența în final schimbarea socială. Și a instituțiilor de orice fel.
Factorul de presiune despre care vorbesc este comunitatea pe care o numim generic București. O comunitate tot mai atentă față de creativitate și plusul de caracter.
La plante și la animale, viața continuă prin repetarea valabilului, dar la om și la popoare, viața nu poate continua decât prin continuă creație.
Cine nu crește, de fapt descrește. Cine nu înaintează, de fapt regresează. Și cine nu învinge, de fapt este învins.
■ Scriitor, istoric, publicist şi editor
Adrian Majuru
