Recunoștința capitalei României față de geograful francez Emmanuel de Martonne
Emmanuel de Martonne (1873 ‑ 1955) face parte din acea pleiadă de oameni de cultură francezi care, începând cu secolul al XVIII‑lea, au venit în spațiul românesc, încercând să‑l înțeleagă și să‑l facă cunoscut în Occident. Amintim aici pe Jean Louis Carra, Comitele D’Hauterive, Edgar Quinet sau Jules Michelet. Dacă aceștia au fost interesați în special de aspectele istorice, sociale sau economice ale spațiului carpato‑danubian, Emmanuel de Martonne, format la școala geografică a lui Paul Vidal de La Blache, realizează în tânărul regat român primele studii geografice regionale, într‑o perioadă în care geografia abia începea să‑și precizeze obiectul și metodele de cercetare. În jurul anului 1900, Simion Mehedinți punea bazele teoretice ale științelor geografice în România, iar Emmanuel de Martonne venea cu exemplificări din cercetarea de teren, o împletire mai mult decât benefică școlii geografice universitare românești, aflată atunci la început de drum. Mai târziu, la sfârșitul Primului Război Mondial, va fi principalul autor al recomandărilor referitoare la hotarele României Mari, în timpul Conferinței de Pace de la Paris.
Duminică, 2 iunie 2024, a avut loc, la București, inaugurarea bustului geografului Emmanuel de Martonne, pe Calea Victoriei, la intersecția cu Calea Griviței, în prezența a numeroși invitați din țară și străinătate.
Bogdan Suditu, conf. univ. dr. la Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, inițiator al acestui proiect, a prezentat, în trei puncte, contextul în care a avut loc inaugurarea monumentului: „Data de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon, declarată astfel prin Legea nr. 256/2020, prevede posibilitatea organizării, la nivel național și local, de manifestări cultural‑educative și științifice consacrate conștientizării semnificației și importanței Tratatului de la Trianon. Institutul Francez din România și‑a celebrat centenarul în data de 29 mai, la a cărui inaugurare din 1924 a participat, alături de Regele Ferdinand și întreaga elită a țării, inclusiv geograful francez Emmanuel de Martonne. În fine, în ziua de 2 iunie 1921, în Gara de Nord din București, sosea Emmanuel de Martonne, pentru prima dată după Tratatul de Pace de la Paris. Atunci, a fost întâmpinat așa cum merita, ca un erou, cu garda de onoare de însuși Regele Ferdinand, însoțit de Prințul Carol al II‑lea”.
Revenind la monumentul de la București al savantului francez, se cuvine a preciza că primele demersuri pentru realizarea acestui monument au fost făcute de către regretatul cercetător Șerban Dragomirescu, cu dorința împlinirii în anul Centenarului Unirii.
Cu sprijinul câtorva donatori, printre care și Societatea de Geografie din România, sculptorul Ionel Iștoc și arhitectul Marius Vasile au realizat monumentul de for public, prin care capitala României își arată recunoștința față de marele savant francez, la 5 ani după ce, în Cluj-Napoca, orașul românesc în care a activat cel mai mult Emmanuel de Martonne, fusese dezvelit bustul marelui geograf. De asemenea, tot în anul 2019, la Oradea, în parcul 1 Decembrie, a fost inaugurat un monument al geografului francez, recunoscând astfel importanța autorității științifice a acestuia în procesul de trasare a frontierelor de vest ale României, în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, atunci când, fără intervenția lui, Oradea era cedată Ungariei pe criterii de majoritate etnică în mediul urban. La acel moment, Emmanuel de Martonne, realizând o hartă etnică a întregii regiunii, în sensul cuprinderii și zonelor rurale, a dovedit că populația românească era cea majoritară, schimbând astfel decizia finală.
Acestea fiind meritele marelui geograf francez față de țara noastră, vorbitorii din cadrul evenimentul de la București, din 02.06.2024, au pus în lumină aspectele fundamentale ale importanței sale. Astfel, ascendentul omului de știință Emm. de Martonne în fața oamenilor politici ai vremii a fost ideea principală din discursul primarului Capitalei, în timp ce domnul Julien Chiappone‑Lucchesi, directorul Institutului Francez din România, a ținut să amintească auditoriului că „opera științifică prolifică a lui Emm. de Martonne nu a fost niciodată separată de destinul tumultuos al României Mari, căreia i‑a dedicat peste 60 de lucrări”.
Profesorul Bogdan Suditu a expus succint argumentele care au stat la baza amplasării monumentului pe Calea Victoriei, la intersecția cu Calea Griviței: „Există astfel o simetrie cu statuia Alergătorii, realizată în 1913 de sculptorul francez Alfred Boucher (care privesc către vest, statuie donată României de statul francez în perioada interbelică), în timp ce Emm. de Martonne a privit către estul Europei, către România cu pasiune și interes științific, fapt care a condus la rezultatele remarcabile pentru România prin Tratatul de la Trianon. Monumentul este în apropiere de sediul Ambasadei Republicii Franceze – țară prietenă care care celebrează și în prezent prin statui și nume de străzi personalități ale culturii române (George Enescu, Regina Maria, Constantin Brâncuși). De asemenea, bustul se află foarte aproape de Academia Română al cărui membru de onoare a devenit în 1920, respectiv apropierea de locuința primului-ministru Ion I.C. Brătianu, care a avut un rol foarte important în contextul tratativelor și redactării Tratatului de Pace de la Trianon”.
Mai mult, profesorul Suditu, specialist în urbanism, amenajarea teritoriului și istorie urbană, explicând importanța acestui amplasament, a propus celor prezenți un exercițiu de imaginație: „Trăsura cu care pleacă (Emm. de Martonne, n.n.) de la Gara de Nord de fiecare dată când vine în București merge pe Calea Griviței – poarta Bucureștiului către Europa și Lume pe cale ferată – trece pe lângă casa lui George Ioan Lahovari, Secretarul Societății Române Regale de Geografie din România și coordonatorul publicării Marelui Dicționar Geografic din România, situată pe Calea Griviței nr.7 – și ajunge în această intersecție: uneori face stânga spre Academia Română, alteori face dreapta spre Universitate. Dar de fiecare dată trece pe aici! Exercițiului de imaginație geografică propus de profesorul Suditu îi mai putem adăuga faptul că pe Calea Griviței, către Universitate, trecea zilnic cel mai iubit dintre discipolii români ai lui de Martonne”, respectiv eruditul geograf George Vâlsan.
Domnul academician Dan Bălteanu, președintele Comitetului Național de Geografie, a vorbit despre formarea științifică a lui Emm. de Martonne, amintind că „în România s‑au plămădit în mintea viitorului savant principalele concepte ale geografiei moderne, concepte care ulterior îl vor ajuta să ajungă profesor la Sorbona, să ajungă președintele Uniunii Geografice Internaționale și să domine prin lucrările elaborate, practic, prima parte a secolului trecut. Acest aspect a ajutat mult România indirect, în sensul că circulând peste tot, în marile universități din lume, conceptele amintite au fost sprijinite de ceea ce a constat aici”.
Doamna Liliana Dumitrache, director al departamentului de Geografie umană din cadrul facultății de Geografie, a subliniat pentru cei prezenți faptul că „Emmanuel de Martonne a demonstrat, prin argumente științifice, cum geografia poate influența în mod decisiv și în mod direct istoria și politica unei națiuni”.
Meritele științifice ale lui Emm. de Martonne au fost recunoscute, încă din timpul vieții, de cele mai importante instituții culturale din România. Astfel, în anul 1912 este ales membru corespondent, iar în anul 1919, membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, în anul 1915, este ales membru de onoare al Societății Române Regale de Geografie. În cadrul evenimentului din 2 iunie 2024, relația specială pe care geograful francez a avut‑o cu această din urmă instituție a fost evocată de domnul Costin Diaconescu, secretar general al Societății de Geografie din România.
În anul 1973, a fost organizat în România centenarul nașterii marelui savant francez, prieten al României, la care a luat parte și doamna Hélène Leconte de Martonne, fiica marelui geograf, precum și Robert Ficheux, discipolul său, „moțul francez” care a continuat bunele relații cu geografii români, până după anul 2000. Cea mai importantă lucrare științifică despre țara noastră, „Cercetări asupra evoluției morfologice a Alpilor Transilvaniei (Carpații Meridionali)”, a fost tradusă și editată în anul 1981, sub îngrijirea geografilor Victor Tufescu, Gheorghe Niculescu și Șerban Dragomirescu, fiind, la momentul realizării ei de către Emm. de Martonne, în 1907, chiar teza în științe, după 10 ani de activitate în România, cumulând 14 luni de studiu efectiv pe teren.
Același colectiv de geografi români care a publicat traducerea acestei teze a coordonat și editarea, în anul 1987, a celui de al doilea volum – „Lucrări geografice despre România”, cuprinzând multiple alte articole și studii realizate de Emm. de Martonne despre țara noastră.
Se cuvine a menționa și faptul că, în luna aprilie a acestui an, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, istoricul Vasile‑George Ursu a susținut teza de doctorat „Emmanuel de Martonne și România”, o lucrare amplă în care autorul prezintă cronologic legăturile savantului francez cu țara noastră, un adevărat puzzle academic în care istoricul sucevean creionează ideile marelui geograf francez din domeniile geografic, istoric și geopolitic, precum și dragostea sa față de România.
■ Profesor, membru al Societății de Geografie din România și vicepreședinte al acesteia
Răzvan Săcrieru
