Drumurile noastre de viaţă s-au întâlnit permanent, încă de pe vremea când terminam, cam deodată, facultăţile noastre, apoi la premierele filmelor sale, adesea alături de cineaştii amatori din toate judeţele ţării
Ne-au părăsit, către sfârşitul anului trecut, doi regizori care au avut o strânsă legătură cu destinul meu cinematografic: Mircea Drăgan şi Al. G.Croitoru. Mircea Drăgan, născut în 3 octombrie 1932 la Gura Ocniţei, debuta ca regizor (cu filmul Dincolo de brazi, realizat împreună cu Mihai Iacob) în anul în care
eu ajungeam la revista „Contemporanul “ (1957) şi, de atunci, până astăzi, cam toate filmele sale au trecut prin cronicile mele de film sau prin cărţile mele. În altă ordine de idei, am fost colegi, mai bine de un deceniu, la Facultatea de Arte „Geo Saizescu” a Universităţii „Hyperion”, unde a avut clasă de regie. Una peste alta, regizorul, scenaristul, profesorul şi pedagogul Mircea Drăgan, care s-a stins în ultima zi de octombrie a anului trecut, la Râmnicu Vâlcea, rămâne printre numele de bază ale cinematografiei naţionale, chiar dacă filmografia sa, amplă, cu peste 20 de lung metraje, este destul de eterogenă. În a doua zi de decembrie 2017 ne-a părăsit şi regizorul Al.G.Croitoru, după o grea suferinţă. Despre el, am scris şi o carte, „Al.G.Croitoru, zis şi Mister Keystone” i-am spus, am terminat-o în 2013, când prietenul meu Alecu – cum i-am zis toată viaţa – împlinea 80 de ani (s-a născut în comuna vrânceană Bogza, la 8 decembrie 1933), dar am publicat-o abia în 2016. Drumurile noastre de viaţă s-au întâlnit permanent, încă de pe vremea când terminam, cam deodată, facultăţile noastre, apoi la premierele filmelor sale, adesea alături de cineaştii amatori din toate judeţele ţării, la un pahar de vin în zilele noastre de naştere sau la diferite evenimente cultural-cinematografice, la Facultatea de Arte „Geo Saizescu”, unde a îndrumat sute de viitori regizori, operatori şi actori, unde a fost, ani de zile, şi prodecan şi am fost colegi aproape două decenii. Despre cei doi cineaşti de care ne-am despărţit către sfârşitul anului trecut, o vorbă în plus, în rândurile care urmează.
Cum spuneam, regizorul Mircea Drăgan a debutat cu filmul Dincolo de brazi (cu premiera în octombrie 1958), ecranizare a unui roman de Petru Vintilă, un film de război, în care jucau, printre alţii, Colea Răutu şi Flavia Buref. Nu mult după aceea, regizorul scotea pe piaţă (în mai 1961), filmul care avea să-l consacre, Setea, inspirat de romanul cu titlu omonim de Titus Popovici, cu Ilarion Ciobanu într-un rol antologic (Mitru Moţ), cu Sandu Sticlaru (Petre), George Calboreanu (Gavrilă), Colea Răutu (Ardeleanu), Flavia Buref (Iulia), Jules Cazaban (Baronul Papp) şi cu mulţi alţii. În filmografia regizorului Mircea Drăgan a urmat un alt film reprezentativ, Lupeni ’29, cu Ştefan Ciobotăraşu (Varga), George Calboreanu (Tudor Baci), Ilarion Ciobanu (Dăneţ), Lica Gheorghiu (Ioana), o puternică dramă socială despre greviştii din Valea Jiului. Filmul Neamul Şoimăreştilor (aprilie 1965) inaugura filonul filmului istoric în filmografia regizorului Mircea Drăgan, dar critica vremii a subliniat faptul că ecranizările sadoveniene au rămas, nu o dată, la stadiul descriptiv; jucau, în filmul lui Mircea Drăgan, George Calboreanu (Moş Mihu), Ştefan Ciobotăraşu (Stroie Orheianu), Colea Răutu (Temir-bei), Dina Cocea (Elisabeta Movilă), Mihai Boghiţă (Tudor Şoimaru), Ana Maria Nicolau (Magda Orheianu), Ion Besoiu (Ştefan Tomşa), Ioana Drăgan (Aniţa), Dem Rădulescu (Lie). Personajele principale din Golgota (decembrie 1966), un film de artă cu subtext experimental, sunt văduvele celor ucişi în timpul marii greve a minerilor din Lupeni ’29, intrepretate de Draga Olteanu (Ana), Ioana Drăgan (Ruxandra), Viorica Farkas (Eva), Violeta Andrei (Alexandrina), Reka Nagy (Maria), Nunuţa Hodoş (Bătrâna). Un film istoric de anvergură, scris de Titus Popovici, a fost Columna (noiembrie 1968), o continuare a acţiunii din filmul lui Sergiu Nicolaescu Dacii, susţinută de o distribuţie internaţională, cu Richard Johnson (Tiberius), Antonella Lualdi (Andrada), Amedeo Nazzari (Traian), Franco Interlenghi (Optimus), dar şi cu Ilarion Ciobanu (Gerula), Amza Pellea (Decebal), Ştefan Ciobotăraşu (Ciungul), Gheorghe Dinică (Bastus), Florin Piersic (Sabinus), Emil Botta (Marele Preot), Sidonia Manolache (Zia). Seria comediilor poliţiste alcătuită din filme precum B.D. intră în acţiune (decembrie 1970), Brigada Diverse în alertă (iulie 1961), B.D. la munte şi la mare (decembrie 1971) a fost primită cu oarecare sceptimism de critica vremii, dar filmele respective merită, neîndoios, o reconsiderare, din cel puţin două motive esenţiale. Unul ar fi acela că, de atunci până azi, umorul românesc s-a degradat într-un mod incalificabil, ce părea ieri de gust îndoielnic este azi aur curat, iar celălalt motiv ar fi acela că filmele respective ne oferă prilejul întâlnirii cu tinereţea unor mari comedieni precum Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani…Câteva roluri antologice au şi interpreţii principali din filmul de actualitate cu subiect tensionat Explozia (decembrie 1972), Radu Beligan (Profesorul Luca), Gheorghe Dinică (Salamandră), Toma Caragiu (Corbea), Dem Rădulescu (Neagu). O altă ecranizare sadoveniană a fost şi filmul Fraţii Jderi (aprilie 1974), cu Gheorghe Cozorici (Ştefan cel Mare), Sebastian Papaiani (Ionuţ Jder), George Calboreanu (Nechifor Căliman), Toma Dimitriu (Amfilohie Şendrea), Geo Barton (Comisul Manole), Sandina Stan (Comisoaia Ilisafta), Iurie Darie (Simion Jder), Emanoil Petruţ (Ieromonahul Nicodim), Florin Piersic (Vistiernicul Cristea), Ioana Drăgan (Candachia), George Motoi (Damian Jder), Ştefan Velniciuc (Alexăndrel Vodă), Carmen Stănescu (Jupâneasa Teodosia). Film de acţiune intensă (uriaşe incendii în zona petrolieră din Sahara), cu distribuţie internaţională este şi Cuibul salamandrelor (februarie 1977). Aurel Vlaicu (aprilie 1978) este un film biografic, cu personaje istorice, precum Aurel Vlaicu (Gabriel Oseciuc), Ilarie Chendi (Radu Beligan), Alexandru Vlahuţă (Octavian Cotescu), D.D.Pătrăşcanu (Gheorghe Cozorici), Spiru Haret (Emanoil Petruţ), I.L.Caragiale (Dem Rădulescu)…O coproducţie româno-marocană, cu distribuţie româno-marocană este filmul Braţele Afroditei (martie 1979), a cărui acţiune se petrece în marele port mediteranian Nador. În filmul O lume fără cer (octombrie 1981), Mircea Drăgan preia motive din Lupeni ’29 şi Golgota. Filmele Plecarea Vlaşinilor (februarie 1983) şi Întoarcerea Vlaşinilor (mai 1984) sunt ecranizări după romanele istorice ale Ioanei Postelnicu, în care joacă, printre alţii, Emanoil Petruţ (Alexa Banu), Silviu Stănculescu (Nicolae Branga), Nae Gh. Mazilu (Tănase), Ioana Drăgan (Istina). În Raliul (decembria 1984), regizorul mizează pe farmecul Dianei Gheorghian, care o joacă pe Tăsica, pilot de încercare într-un raliu automobilistic. Comediile alecsandrine Cucoana Chiriţa (mai 1987) şi Chiriţa în Iaşi (decembrie 1988) sunt susţinute de umorul copios al unor comedieni de rasă precum Draga Olteanu Matei (Chiriţa), Dem Rădulescu (Bârzoi), Ileana Stana Ionescu (Bălaşa), Ştefan Tapalagă (Charles), Cezara Dafinescu (Calipsiţa), Jean Constantin (Barabulă), Rodica Popescu Bitănescu (Rafira). După revoluţie, regizorul Mircea Drăgan n-a mai realizat decât un film, policier-ul Atac în bibliotecă (februarie 1993), cu Şerban Ionescu, Cezara Dafinescu, George Motoi, Dina Cocea, Jean Constantin… Deloc întâmplător am amintit faptul că mai bine de un deceniu am fost coleg cu Mircea Drăgan în corpul profesoral al Facultăţii de Arte „Geo Saizescu” din Universitatea „Hyperion”: am avut privilegiul şi bucuria să fiu invitat, de câteva ori, la cursurile de regie ale profesorului Mircea Drăgan şi mărturisesc cu emoţie că respectivele lecţii de viaţă şi de artă ale regizorului mi-au rămas în suflet, era un profesor şi un pedagog desăvârşit, cu o capacitate analitică de excepţie, cu incursiuni de-a dreptul palpitante în lumea filmului românesc şi mondial, cu cunoştinţe tehnice seducătoare, cu o judecată morală şi filosofică pilduitoare.
Regizorul Al.G. Croitoru (cum i-a plăcut să-şi spună în ultimii ani de viaţă) debuta în filmul de lung metraj cu filmul Merii sălbatici (a cărui premieră avea loc exact în ziua când eu împlineam 30 de ani, la 17 mai 1965), o dramă rurală cu Dana Comnea, Ştefan Ciobotăraşu, Silviu Stănculescu, Emanoil Petruţ, Toma Dimitriu, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu. A revenit pe ecrane cu capodopera sa, filmul Vârstele omului (aprilie 1969), o pasionantă ficţiune etnografică, în care jucau copiii Carmen Rusu şi Iura Constantin, tinerii Micaela Caracaş şi Vistrian Roman şi actorii în vârstă Eugenia Bosânceanu şi Mircea Başta. Filmografia lui Al G.Croitoru include, apoi, filmul aventuros Lupul mărilor, realizat din materialul filmat de cineastul german Wolfgang Staudte, un film la care a colaborat şi regizorul Sergiu Nicolaescu, în calitate de scenarist, şi adaptând dialogurile variantei române. Următorul film al regizorului Al.G.Croitoru a fost Al treilea salt mortal (iulie 1980), un film de spionaj desfăşurat în lumea circului, cu Ion Dichiseanu, Jean Constantin, Maria Clara Sebők, Iosefini, Vistrian Roman, Virgil Ogăşanu, George Motoi, Silviu Stănculescu, Geo Saizescu. Comedia dezlănţuită Am o idee! (iulie 1981) beneficiază de actori şi comedieni străluciţi precum Petre Gheorghiu, Val Plătăreanu, Ovidiu Schumacher, Jean Constantin, Dem Rădulescu, Ştefan Tapalagă, Geo Saizescu, Cornel Revent, Dumitru Rucăreanu şi un grup feminin de elită, alcătuit din Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Rodica Popescu, Melania Cârje, Anda Caropol, Camelia Zorlescu, Paula Rădulescu. Alt film important de inspiraţie rurală a fost Miezul fierbinte al pâinii (ianuarie 1984), cu Vistrian Roman, George Motoi, Octavian Cotescu, Cezara Dafinescu, Olga-Delia Mateescu, Ion Marinescu. Al.G. Croitoru a mai semnat versiunea românească a serialului TV Chemarea aurului după Jack London de Sergiu Nicolaescu şi Wolfgang Staudte, filmul cu distribuţie internaţională Căutătorii de aur (august 1986). Dar regizorul, scenaristul, actorul , profesorul, poetul Al.G.Croitoru a avut şi o a doua tinereţe artistică, el şi-a continuat şi în mileniul trei cariera de documentarist, printre altele cu un lung metraj despre cetăţile ridicate de-a lungul anilor pe ambele maluri ale Prutului, Armuri de piatră, în colaborare cu studiourile cinematografice din Chişinău. După anul 2010 s-a întors în ţară o fostă studentă a sa, Claudia Motea, după mai bine de zece ani de exil americano-canadian (la hotar de veacuri şi milenii, actriţa, aflată la New York, într-un turneu cu spectacolul Danaidele montat de Silviu Purcărete, a hotărât să nu se întoarcă atunci acasă) s-a întors după un deceniu, cu statut de vedetă internaţională, americano-canadiană, şi Al. G.Croitoru a avut strălucita idee de a scrie, împreună cu actriţa, un scenariu, pentru un original spectacol teatralo-cinematografic, pe care l-a şi regizat, Iubeşte-mă America!, în care actriţa, pe scenă, dialoghează cu zece personaje interpretate tot de ea, pe ecran (bunica, o prietenă din Moldova, cunoştinţe americane şi canadiene). Adio, Mircea Drăgan şi Alecu Croitoru!
