Jean‑Jacques Askenasy
Creierul cuantic
Conferinţa profesorului Jean‑Jacques Askenasy descrie relaţia dintre procesele biologice de la nivel neuronal şi mecanica cuantică. Raportul stabilit între funcţionarea celulară şi undele electromagnetice creează un microunivers invizibil, care direcţionează acţiunile celor circa 100 de miliarde de neuroni de la nivel cerebral. Având ca punct de pornire cercetările lui Albert Einstein asupra fenomenelor fizicii cuantice, neurologul Jean‑Jacques Askenasy exemplifică modul în care cuantele acţionează asupra microtubulilor de la nivelul neuronilor, declanşând vibraţii ce oferă informaţii despre modul de reacţie a celulei, reflectat în procesele cognitiv‑senzoriale ca percepţia şi conştienţa. Acest mecanism al vibraţiilor stă la baza investigaţiilor esenţiale din consultul neurologic, cum sunt electroencefalograma şi imaginea de rezonanţă magnetică.
Aprofundarea conceptelor de energie şi spaţiu, aşa cum au fost definite în fizica cuantică, poate facilita înţelegerea realităţii înconjurătoare, în care efectul fotoelectric are un rol fundamental, câmpurile magnetice influenţează legăturile sinapsale, iar organismul uman este supus adaptării continue.
Jean‑Jacques Askenasy, membru de onoare al Academiei Române. Medicul Jean‑Jacques Askenasy s‑a format ca specialist neurolog în România, la şcoala profesorilor Gheorghe Marinescu şi Oscar Sager. În 1969 a devenit doctor în ştiinţe medicale cu o teză despre efectul vibraţiilor asupra sistemului nervos. În perioada 1970‑1972 a coordonat activitatea departamentului de neurologie din cadrul Spitalului CF2 Bucureşti. În anul 1972 a emigrat în Israel, iar un an mai târziu făcea parte din colectivul cadrelor medicale de la Ichilov Hospital‑Tel‑Aviv University ca neurolog. Între anii 1974‑1975 a activat ca cercetător la Institutul Weizmann, sub îndrumarea profesorului David Samuel.
Cercetările sale în domeniul somnologiei şi neurologiei, în echipe de specialişti din Europa, SUA şi Israel, i‑au adus recunoaşterea internaţională. Din anul 1976 este cadrul didactic al Facultăţii de Medicină Sackler a Universităţii din Tel‑Aviv, în 1995 devenind profesor.
A fost acreditat ca specialist în medicina somnului la Stanford University California SUA (1985), iar în 1986 a realizat un proiect de investigare a somnului în bolile neurologice la Clinica Charcot a Spitalului „Salpêtrière”, Universitatea „Pierre et Marie Curie” din Paris.
În anul 1988 a fondat primul institut de medicina somnului, în cadrul Centrului Universitar „Sheba” din Tel‑Aviv, pe care l‑a coordonat timp de 18 ani. În prezent susţine cursuri de somnologie, neurologie şi medicină judiciară în programele Universităţii din Tel‑Aviv.
Este membru de onoare al Societăţii Franceze de Neurologie (1977) şi membru asociat al Academiei de Neurologie al SUA. În anul 2003 a primit din partea Academiei Române diploma „Meritul Academic”
Adina Dragomirescu
Ce este lingvistica?
Dr. Adina Dragomirescu, cercetătoare cu peste 15 ani de experienţă la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, oferă o definiţie pentru domeniul lingvisticii şi expune direcţiile de studiu din lingvistica românească actuală. Realizând o scurtă istorie a cercetării limbilor din spaţiul indo‑european şi a demersurilor empirice asupra analizei limbilor romanice, Adina Dragomirescu arată cum au fost iniţiate studiile comparative în lingvistică, cum a fost elaborată clasificarea ştiinţelor de către structuralism la începutul secolului al XX‑lea şi care sunt subdomeniile lingvisticii investigate astăzi. În spaţiul românesc există mai multe momente esenţiale în constituirea lingvisticii ca disciplină ştiinţifică. Primele ar fi reprezentate de Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir şi de Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, în 1757. Au urmat primele dicţionare etimologice şi multilingve, dicţionarele explicative, primul atlas lingvistic şi o istorie a limbii române, repere ce marchează evoluţia lingvistică din ultimele secole.
Adina Dragomirescu, director al Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, doctor în filologie şi cercetătoare la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” în cadrul Departamentului de gramatică, începând cu anul 2005. Din anul 2017 coordonează activităţile institutului în calitate de director. După studiile universitare absolvite la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, a urmat stagii de cercetare în cele mai importante centre de lingvistică: University of Cambridge, Massachusetts Institute of Technology, Université Paris VII Diderot, UFR Linguistique. Cercetările sale s‑au concentrat pe analiza structurilor gramaticale, a tipologiei lingvistice, a variaţiei sintactice, a procesului de gramaticalizare şi a contactului lingvistic. Este coautoare a lucrărilor Gramatica de bază a limbii române (2016), Gramatica limbii române pentru gimnaziu (2019), The Oxford Guide to the Romance languages (2016), The Oxford History of Romanian Morphology (2021). A contribuit la realizarea unor volume de promovare a lingvisticii şi de cultivare a limbii române, concepute în programele Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” şi în proiectele altor instituţii universitare. În prezent, ţine cursuri şi seminare de sintaxă, fonetică şi fonologie, sintaxă romanică şi tipologie lingvistică la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în calitate de conferenţiar al Departamentului de Lingvistică. A participat cu peste 70 de comunicări ştiinţifice la conferinţe şi evenimente din ţară şi din străinătate.
Gabriela Haja
Dicţionarul tezaur al limbii române
La o distanţă de peste 150 de ani de la iniţierea Dicţionarului limbii române, Gabriela Haja, cercetătoare la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iaşi, analizează modul în care a fost elaborată această lucrare esenţială pentru evoluţia limbii, prin realizarea a patru proiecte lexicografice. Încă de la înfiinţare Academia Română a avut ca misiune unificarea şi normarea limbii române, conferite prin alcătuirea de gramatici, dar mai ales a unui dicţionar cuprinzător. Proiectul Dicţionarului Academiei, operă colectivă a mai multor generaţii de cercetători începând cu A.T. Laurian şi I.C. Massim până la echipele actuale de lingvişti din cele trei institute de profil ale Academiei Române, nu s‑a dorit a fi doar o inventariere a sensurilor termenilor lingvistici şi a originii lor. Dezideratul a fost o creaţie ce reflectă intuiţiile vorbitorilor, care consemnează etimologia şi istoria fiecărui termen, analizează contextul semantic al utilizării şi faptele antropologice care au stat la baza consacrării anumitor înţelesuri. Dicţionarul Academiei, cunoscut astăzi şi ca Dicţionarul tezaur al limbii române, reflectă evoluţia limbii şi demonstrează dinamica unor domenii esenţiale ale activităţii comunităţilor româneşti: gândire, valori, relaţii sociale. În prezent o variantă electronică a acestui dicţionar este în curs de realizare.
Dr. Gabriela Haja, cercetătoare la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iaşi, coordonator al Departamentului de lexicologie‑lexicografie începând cu anul 2008. Din anul 2015 deţine şi calitatea de secretar ştiinţific, cu delegaţie, al institutului. Doctor în filologie cu o teză despre formarea terminologiei teatrale româneşti, Gabriela Haja colaborează cu Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, începând cu anul 2006, susţinând cursuri despre teoria dramei şi istoria teatrului universal. În perioada 1994‑1998 a fost cadru didactic al Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Lexicograf din anul 1994, este unul dintre autorii Dicţionarului limbii române (DLR) şi al Dicţionarului tezaur al limbii române în format electronic, fiind şi membru în colegiul de redacţie al revistei „Anuar de lingvistică şi istorie literară” a Academiei Române. Din anul 2014 este cercetător şi coordonator al unuia dintre proiectele prioritare ale Academiei: Corpus lexicografic românesc electronic (CLRE). Cercetările sale au vizat informatizarea lexicografiei româneşti, tratarea neologismelor din perspectivă lexicografică, resurse lingvistice în format electronic care asigură menţinerea identităţii de limbă, provocările bilingvismului, preocupată fiind de promovarea, naţională şi internaţională, a lexicografiei academice privitoare la limba română. Pentru activitatea de cercetare a fost distinsă cu premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (2008) şi cu diploma „Meritul Academic” (2010).
În anul 2019 a primit diploma de excelenţă a Salonului de carte tehnico‑ştiinţifică, artistică şi literară.
„Conexiuni” – Conferinţele Academiei Române constituie un proiect menit să răspundă uneia dintre principalele misiuni ale Academiei Române, aceea de a oferi repere ştiinţifice şi culturale autentice pentru naţiunea română şi de a stimula viaţa intelectuală. Conferinţele sunt susţinute de membri ai Academiei Române şi de cercetători din institutele sale, acoperind arii diverse de specializare, circumscrise unor domenii specifice sau situate în zona transdisciplinarităţii. Prelegerile au fost gândite cu un grad sporit de accesibilitate şi sunt destinate publicului de orice vârstă şi de orice formare intelectuală, umanistă ori ştiinţifică, specialişti afirmaţi sau tineri aflaţi la început de carieră. Ele pot fi utilizate inclusiv ca material didactic în mediul universitar şi chiar liceal, cu scopul de a orienta şi a fundamenta gustul pentru dezbatere, exersarea gândirii critice, dezvoltarea capacităţii analitice şi manifestarea spiritului creativ. Conferinţele sunt înregistrate şi publicate pe canalul YouTube al Academiei Române (https://bit.ly/3whyCkY), fiind disponibile în regim gratuit. Ele vor face, de asemenea, obiectul unor videobook‑uri editate de Editura Academiei Române şi vor fi distribuite în biblioteci, universităţi, licee şi librării.
„Ion Luca Caragiale – 170 de ani de la naştere”
Biblioteca Academiei Române, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, a vernisat expoziţia „Ion Luca Caragiale – 170 de ani de la naştere”, în semn de omagiu adus marelui dramaturg român. Evenimentul a avut loc în Sala „Theodor Pallady” din Calea Victoriei 125. Au luat cuvântul acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, criticul de artă Pavel Şuşară, prof. univ. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. Acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de literatură şi filologie, a avut o intervenţie on‑line. Evenimentul a fost onorat de prezenţa acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al Academiei Române, în calitate de reprezentant al familiei graficianului Aurel Jiquidi, important ilustrator al operei lui Caragiale. Gazda evenimentului: prof.ing. Nicolae Noica, director general al Bibliotecii Academiei Române. Expoziţia reuneşte piese din patrimoniul Bibliotecii Academiei Române şi al Muzeului Naţional al Literaturii Române, având ambiţia de a reconstitui, într‑o serie de repere esenţiale, întregul parcurs al biografiei publice şi artistice a scriitorului român. Numerele din periodicele „Telegraful”, „Revista contemporană”, „Ghimpele”, „Claponul” vorbesc despre debutul jurnalistic al lui I.L. Caragiale, iniţial cu pagini de poezie, apoi ca ziarist acid şi ironic, ce anunţă umorul lucid al viitorului dramaturg. „România liberă”, „Moftul român”, „Convorbiri literare” ilustrează secvenţe din opera sa literară, începând cu schiţe, povestiri şi continuând cu marile piese, devenite clasice şi intrate în circuitul teatral românesc. Expoziţia este completată cu o serie de manuscrise ale operelor lui I.L. Caragiale, ediţii princeps, corespondenţa sa cu personalităţi culturale şi literare ale timpului, precum Iacob Negruzzi, Petre Missir, Alexandru Vlahuţă sau Titu Maiorescu, cel care, în calitate de ministru al Instrucţiunii Publice, îl numeşte, în 1888, director la Teatrul Naţional din Bucureşti. Colecţia de fotografii expuse prilejuieşte întâlnirea cu membri ai familiei scriitorului – fiul cel mare, Mateiu, autorul celebrilor „Crai de Curtea Veche”, şi Luca, băiatul cel mic, aflat alături de Caragiale în autoexilul său berlinez – sau cu personaje celebre precum Aurel Vlaicu, Şt.O. Iosif, George Coşbuc, Cella Delavrancea. O secţiune importantă a expoziţiei recreează în litografiile graficianului Aurel Jiquidi atmosfera pieselor de teatru caragialiene: au fost expuse litografiile pentru O scrisoare pierdută, editate în 1929, şi cele 16 litografii originale, realizate în 1931 pentru O noapte furtunoasă.
Expoziţia este organizată de Cabinetul de Manuscrise‑Carte Rară, Cabinetul de Stampe, Serviciul Catalogare Periodice din Biblioteca Academiei Române şi de Muzeul Naţional al Literaturii Române. Curator: Gabriela Dumitrescu.
Ministerul Cultelor – 160 de ani de la înfiinţare
Academia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte au organizat evenimentul „Ministerul Cultelor – 160 de ani”. Manifestarea a avut loc în Aula Academiei Române şi a fost moderată de acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române. În deschidere a luat cuvântul acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, şi a fost citit mesajul ES Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, de consilierul prezidenţial Sergiu Nistor. Au rostit alocuţiuni Victor Opaschi, Secretarul de Stat pentru Culte, precum şi conducătorii tuturor cultelor religioase din România.
Împlinirea a 160 de ani de la înfiinţarea Ministerului Cultelor a fost marcată şi de lansarea albumului filatelic cu acelaşi nume, în variantă bilingvă, română şi engleză.
Atribuţiile Ministerului Cultelor sunt îndeplinite astăzi de Secretariatul de Stat pentru Culte, a cărui misiune este să faciliteze cetăţenilor exercitarea libertăţii, garantând dreptul de organizare internă a cultelor religioase şi repararea nedreptăţilor şi abuzurilor practicate de regimul comunist, şi recunoscând rolul cultelor religioase ca parteneri liberi ai statului pentru urmărirea unor interese sociale comune.
Data oficială a constituirii Ministerului Cultelor este considerată a fi ianuarie/ februarie 1862, când, odată cu unificarea administrativă a Principatelor Române, a luat fiinţă Ministerul unic al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, gândit ca o instituţie modernă, cu atribuţii bine conturate, care să gestioneze raporturile dintre stat şi culte.
De la înfiinţare şi până în prezent, acest organism a purtat diferite denumiri, în funcţie de articularea instituţională a domeniului cultelor cu alte arii de politici publice: Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Ministerul Cultelor şi Artelor, Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte.
În cei 160 de ani de existenţă, instituţia a fost condusă de personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice din România, între care şi mulţi membri ai Academiei Române, precum V.A. Urechia, Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Vasile Conta, Take Ionescu, Petru Poni, Spiru Haret, Dimitrie A. Sturdza, I.G. Duca, P.P. Carp, Ion C. Brătianu, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, P.P. Negulescu, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Constantin Giurescu, Gheorghe Vlăduţescu, Răzvan Theodorescu.
Biroul de comunicare al Academiei Române
