Revista Contemporanul nr. 12 Decembrie 2017 – Supliment Identitatea românească în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Revista Contemporanul nr. 12 Decembrie 2017
Identitatea românească în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Edițe alcătuită de Aura Christi
Supliment al revistei Contemporanul pentru toți cititorii
■ Editorial
Nicolae Breban ● Anii formaţiei/ 3
Adevărul e că intelectualitatea oraşului, foştii demnitari şi funcţionarii încă în funcţie se legănau cu ideea că tot ce se întâmpla acolo sus, la centru, era trecător.
■ Cronica literară
Bogdan Creţu ● Actualitatea ideologică a literaturii lui Mihail Kogălniceanu/ 4
Actualitatea tentativei de roman a lui Kogălniceanu nu mai este una estetică, ci una ideologică: dilema naratorului din Tainele inimei şi a societăţii contemporane lui este cumva şi cea a noastră, de azi. Căci România anilor 2000 pare a fi cuprinsă de aceeaşi furie a imitaţiei necritice a Occidentului, a renunţării la tot ceea ce este specific, la tradiţie, la trecut.
■ Lecturi
Mircea Platon ● Normalitatea ca o pradă/ 5
Normalitatea are un trecut şi o posteritate. Şi, din acest punct de vedere, unul din 
semnele cele mai grave ale anormalităţii nu e doar omul fără memorie, ci şi omul fără „urmaşi”: şi nu mă refer doar la copii, sau la ucenici, sau la discipoli.
■ Polemice
Horia Vicenţiu Pătraşcu ● Autodistrugerea – expresie a libertăţii creatoare/ 6
Revenind – suntem disperaţi în faţa morţii pentru că nu putem face nimic. Voinţa noastră este cea puternic vexată, contrariată la maximum – şi în acest spaţiu infim dintre imposibilitatea absolută şi voinţa absolută – se nasc formele libertăţii noastre de autodistrugere.
■ Modele
Constantin Coroiu ● O premieră editorială: biobibliografia Marin Preda/ 7
În 2017 s-au împlinit 95 de ani de la naşterea lui Marin Preda şi 75 de la debutul său. La această dublă aniversare a creatorului Moromeţilor nu se putea un omagiu mai potrivit şi mai profitabil pentru toţi cei care iubim literatura română decât un autentic eveniment editorial privindu-l pe marele scriitor.
■ Polemice
Theodor Codreanu ● „Eminescianismul” lui Salazar/ 8
Organicitatea istorică a românilor, exprimată în conceptul de Dacia (vezi Dacia literară a lui Mihail Kogălniceanu şi Dacia Mare a lui Eminescu şi a Societăţii „Carpaţii”), având precedent în refacerea „familiei româneşti”, pentru scurtă durată, a lui Mihai Viteazul, a căzut la întretăierea oprimării a trei imperii, începând cu cel Otoman, continuând cu cel ţarist şi cu cel habsburgic. Organicitatea a fost curmată de secolul fanariot.
■ Bref ■ Eveniment ■ Muzeul Naţional al Literaturii Române
Limba română şi provocările istoriei. De la literatură la mass-media/ 9
■ Polemos
Adrian Dinu Rachieru ● Lucian Blaga şi anii dogmatici/ 10
Dacă deformările şi distorsionările, intervenţiile veninoase şi interpretările tendenţioase au însoţit filosofia blagiană, acuzată, în acelaşi timp, de anticreştinism şi misticism, abia „tirul ideologic” comunizant pregătea excomunicarea filosofului.
■ Bref
Ada Vertan ● Breaking News între tragic şi comic
„O strânsă confruntare cu Dumnezeu”
„România nobilă şi regală”/ 11
Vă invităm să vedeţi Breaking News, şi, să ne spuneţi, cum şi cât, s-a transformat lumea din la belle époque-ul artei româneşti în la belle époque-ul Facebook-ului contemporan.
■ Modele
Marian Victor Buciu ● Sorin Alexandrescu şi eticul integral/ 12
Sorin Alexandrescu înaintează spre un soi de pan-eticism, foarte larg şi foarte strâmt, nu lipsit de inconsecvenţe, replieri, abateri teoretice şi inadecvări exemplificatoare, în raport cu politicul, socialul, religiosul ori esteticul, sugerând o transcendere a eticului.
■ File din istoria Academiei Române
Dan Berindei ● Ideea deplinei unităţi naţionale române/ 13
1866 rămâne un an de început al înaltului for academic românesc. Succesivele decrete şi ordonanţe din timpul Locotenenţei Domneşti şi a primelor luni de domnie a principelui Carol puseseră un temei de nezdruncinat.
■ Lecţii de istorie
Alexandru Surdu ● Monumente pentru eroii culturii române/ 14
Noica, urmându-l pe Mircea Vulcănescu, a obţinut rezultate deosebite în cercetarea „tainiţelor” limbii române. Este vorba, în primul rând, despre dovedirea posibilităţilor filosofice ale 
limbii române şi de exprimare a marilor concepţii filosofice greceşti, franceze şi germane.
■ Polemice în preajma Centenarului Marii Uniri
Victor Voicu ● Intelectualii, puterea şi tehnologia: mari împliniri istorice şi mari aşteptări ale prezentului/ 15
Elita românească a reuşit, în cursul anului 1918, cea mai strălucită împlinire a visului românesc: România întregită, Marea Unire! Elita românească din Basarabia, Bucovina şi Transilvania a reuşit, în scurt timp, să ajungă la conceptul, devenit realitate, de la autonomia regională la decizia de unire cu România.
■ Lecţii de istorie
Ioan-Aurel Pop ● Fascinaţia Marii Uniri din 1918/ 17
Comunitatea internaţională a apreciat actul de voinţă naţională a românilor, formulat în anul 1918, şi a 
recunoscut realităţile decise de români. Atunci când a fost posibil, mai ales în Bucovina, dar şi în Basarabia şi Transilvania, minorităţile au fost întrebate, iar unii membri ai lor au şi susţinut apartenenţa la România.
Au fost şi români care nu au dorit România de la finele anului 1918, aşa cum au fost şi state care nu au recunoscut actele Unirii, dar majoritatea românilor şi majoritatea marilor puteri au făcut-o. Aceasta este concluzia reală care trebuie prezentată publicului larg, pentru că ea a exprimat voinţa naţională. Datorită acestui şuvoi al istoriei noastre, ne strângem mereu energiile în locul binecuvântat, cu nume simplu, fascinant şi copleşitor de frumos, căruia poporul îi zice Ţara Românească.
■ Europa azi
Răzvan Theodorescu ● Confesiune, religie şi construcţie europeană/ 19
Era vorba de o inteligenţă inefabilă, situată dincolo de sufletul universal, care rămânea pentru gânditorul antic ceva impersonal şi abstract, în timp ce pentru creştinii primelor veacuri ea desemna ceva extrem de concret şi de personal.
■ Avanpremieră editorială
Mircea Braga ● Despre „codul cultural” al lecturii/ 20
Romanul din roman al Nopţii de Sânziene poate fi lecturat ca fuziune între exoteric şi esoteric, între autobiografie şi ficţiune, între realitate istorică şi realitate culturală, între sacru şi profan.
■ Eseu
Marius Oprescu ● Parabola încărcăturii preţioase/ 22
Căutarea nu se opreşte însă aici. Odată găsită, comoara trebuie redescoperită şi fructificată zi de zi. Viaţa interioară poate fi păstrată doar fructificând-o, adică trecând, transfigurator şi multiplicator, prin moarte la viaţă. „Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.”
■ Eseu filosofic
Andrei Marga ● Max Weber şi reforma/ 24
„Capitalismul modern” este caracterizat de Max Weber prin acel „ethos” ce are ca regulă dobândirea de bani ca scop în sine, evitând aşadar eudemonismul şi hedonismul, de tot mai mulţi bani. Această etică poartă în sine o anumită „asceză (Askeze)”, care este alta decât asceza recomandată de eticile antichităţii.
■ O carte-eveniment
Teşu Solomovici, O istorie altfel a evreilor din România
Editura Academiei Române
Boris Mehr ● O incursiune temerară/ 25
La ora actuală este prima lucrare de amploare în acest domeniu. Cartea este girată prin prefeţele semnate de două mari personalităţi: acad. Dinu C. Giurescu şi acad. Răzvan Theodorescu.
Teşu Solomovici are curajul să spună lucrurilor pe nume. Faptul că el numeşte decizia mareşalului Ion Antonescu de a elibera Bucovina de Nord şi Basarabia răpite de sovietici drept actul unui român patriot nu înseamnă „negaţionism”; mareşalul Antonescu a văzut istoria prin prisma dramei ciuntirii ţării sale. România a fost lovită în egală măsură de Germania nazistă pornită pe cucerirea lumii şi de URSS, condusă de un dictator paranoic şi sângeros.
■ Eveniment ♦ Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei
Temple şi sinagogi din România/ 27
Dincolo de această întrepătrundere de simboluri, a adăugat Preafericirea Sa, avem în comun tradiţia biblică pe care o preţuim foarte mult şi de aceea, atât sinagoga, cât şi biserica reprezintă dăinuirea în timp a comunităţilor, dar şi transmiterea din generaţie în generaţie a valorilor spirituale ş
i culturale.
■ Clubul Ideea Europeană
Mihaela Helmis în dialog cu Angelin Preljocaj
„Romeo şi Julieta – o poveste care tulbură”/ 27
Purtând amprenta originilor şi culturii sale albaneze, Angelin Preljocaj a ales să ancoreze povestea universală de dragoste într-un regim totalitar dintr-o ţară din Europa de Est.
■ Cărţi
Constantina Raveca Buleu ● Copac în cetate/ 29
Dincolo de idealismul liric înscris în el, pasajul concentrează un crez estetic şi etic, cu reverberaţii prelungite în fiecare dintre eseurile volumului, o impecabilă demonstraţie oferind subtila pledoarie pentru separarea eului empiric de eul intelectual.
■ Lecturi
Ion Buduca ● Nimic, dar totul/ 30
Oana Băluică ● Rememorare şi înţelegere/ 30
■ Polemice
Magda Ursache ● Un fragment de naţiune?/ 31
Acum ne întrebăm, împreună cu acad. Mihai Cimpoi, Îmbătrâneşte ideea Unirii? Alt fapt simbolic: crucea de lemn, adusă-n spate de 30 de tineri, în Marşul Unirii din 1993, a dispărut o vreme din Piaţa Universităţii, ca să fie găsită sfărâmată. Speranţa naţională din ‘89, a României reîntregite, e dusă şi ea?
■ Proză
Ştefan Damian ● Principesa de marmoră/ 32
„Să te îndrăgosteşti în plin secol douăzeci de o femeie moartă de aproape cinci veacuri este un eveniment pe care, în mod normal, nu ar trebui să-l treci cu vederea”, îşi zise Călătorul, lăsând din spate rucsacul plin cu lucruri de care nu avea nevoie.
■ Cărţi
Livia Cotorcea ● O religie a vieţii/ 33
Agresat de tot felul de situaţii existenţiale incredibile, Petru Caraman îşi păstrează încrederea în normalitate, răului care i se face răspunzându-i cu ironie, cu eleganţă şi cu o răbdare infinită.
■ Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon/ 33
■ Cărţi-eveniment
Ionel Necula ● Un dicţionar al scriitorilor gălăţeni/ 34
Ilie Zanfir, în temeritatea sa necantonată, a preluat şi a dus la bun sfârşit, de unul singur, întregul efort ce-ar fi trebuit să se distribuie pe membrii unei grupări constituită ad hoc, special pentru elaborarea ei.
■ Cronica plastică
Luiza Barcan ● Tabăra internaţională de la Măciuca/ 35
Sunt artişti cu experienţa taberelor şi a lucrului în piatră, care au primit provocarea de a ciopli în marmură şi calcar de Podeni compoziţii de for public, pe teme libere, şi de a colabor
a şi comunica eficient în vederea reuşitei generale a proiectului.
■ (Con)texte
Maria-Ana Tupan ● Dintre sute de catarge/ 36
■ Film
Călin Căliman ● Anul cinematografic românesc/ 37
■ Eveniment ■ Gaudeamus/ 38
Suplimente ale revistei Contemporanul pe anul 2017/ 39
Vă mulţumim că sunteţi alături de noi. Citim împreună, căci numai astfel ne vom cunoaşte pe noi înşine şi, odată cu noi, lumea prin care trecem aici, acum, în preajma Centenarului Marii Uniri, şi în vecii tuturor vecilor. Spre gloria culturii române.
■ Ostrovul Învierii de Aura Christi/ 39
Vă dorim lectură plăcută!
Cititorii revistei Contemporanul beneficiază și vor beneficia de cărți și suplimente gratuite și în numerele viitoare:
Suplimente ale revistei Contemporanul pe anul 2017
Suplimente apărute:
♦ Identitatea românească în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Ediţie gândită, alcătuită şi îngrijită de Aura Christi
A fost, se pare, prima oară când a tresărit în mine, în copilul care eram, sentimentul patriotic, care mi-a mai apărut doar în anumite momente ce țin, probabil, de evenimente, dar și de starea mea psihică; sau, mai probabil, de ceea ce-mi recomanda tatăl meu pe care îl vedeam în mare preteșug cu simpatici evrei, 
unguri, vorbind o maghiară perfectă, deoarece își făcuse liceul la Oradea-Mare, o școală, aproape o fortăreață, ținută de preoți minoriți unguri, în anii douăzeci:
– Tată, când trebuie să fim și să ne simțim Români?
– Foarte simplu, a sosit răspunsul, când țara noastră, România, e contestată, sau când se află în pericol! (Nicolae Breban)
Ca să ne identificăm în lume, la un secol de la Marea Unire, este de ajuns să spunem că existăm la confluența Carpaților cu Dunărea, cu Nistrul și cu Marea cea Mare, că venim de la Roma, că ne chemăm încă romani, că vorbim „latina dunăreană”, că ne închinăm Domnului/ Dominus, dar că avem și nostalgia Noii Rome bizantine, cunoscute direct de strămoși prin limba lui Chiril și Metodiu, prin buchii și prin curgerea doinită a dorului. Cu alte cuvinte, noi unim cele două jumătăți ale Europei într-un concert al culturii și civilizației, pe care Aura Christi – discret și senin – ni-l trimite cu gânduri de bine, prin vocea unor personalități care știu să cuvânteze ex profundis. (Ioan-Aurel Pop)
Am aderat la Uniunea Europeană, deci, suntem cetăţeni europeni… Discutăm, frecvent, despre globalizare (fără a întelege, de fapt, fenomenul) şi visăm să devenim cetăţeni ai planetei… În schimb, uităm sau ignorăm, din ce în ce mai mult, să ne gândim la locul şi rolul limbii şi istoriei noastre în noul tablou european şi internaţional, de parcă dizolvarea identităţii româneşti în cadrul Uniun
ii Europene ar reprezenta un proces firesc.
Cum am ajuns aici? Avem un trecut, o limbă, o istorie, o conştiinţă a identităţii româneşti datând încă din vremea cronicarilor şi continuând cu Școala Ardeleană, un specific naţional, suntem înconjuraţi de mormintele celor care s-au jertfit pentru ca noi să fim astăzi aici şi cărora le suntem datori, la fel cum le suntem datori şi celor care vor veni după noi. Suntem susţinuţi ca naţie de piloni puternici, adânc înrădăcinaţi în istorie şi, totuşi, afişăm o formă de renunţare la conştiinţa de neam, parcă dorind îngenunchierea şi, ulterior, dispariţia…
Ar trebui să ne trezim şi să înţelegem că reperul reprezentat de patrie trebuie să rămână o constantă, deoarece înainte de a fi europeni sau cetăţeni ai mapamondului, suntem români, iar schimbările vremurilor si, implicit, adaptarea la ele trebuie realizate cu chibzuinţă şi înţelepciune, în interesul ţării şi cetăţenilor ei…
Cel puţin aşa ar proceda un popor demn. (Bogdan C. Simionescu)
Academia Română rămâne fidelă misiunii și destinului său princeps, consolidate de istoria sa, ca păstrătoare a valorilor și conștiinței noastre identitare: limba română, cultura și spiritualitatea neamului nostru. (Victor Voicu)
♦ Mircea Platon, Elitele şi conştiinţa naţională
România are tot ce îi trebuie pentru a fi o naţiune bine întocmită. Doar că firele sunt conectate greşit. E ca şi cum ai avea o moară de vânt pe care ai băga-o sub apă aşteptând apoi să-ţi alimenteze cu energie o 
fabrică de conserve în care tu ai vrea să fabrici ciorapi. Potenţialul României e ignorat şi risipit din cauză că subansamblele României sunt conectate anapoda de o pseudo-elită care nu înţelege să ajute la structurarea personalităţii naţionale a românilor. Şi această structurare începe de la buna noastră aşezare în raport cu potenţialul identitar, cultural şi modelator de acţiune pe care ni l-au lăsat strămoşii. (…)
Dincolo de discuţiile pseudo-savante despre noutatea conceptului de naţiune şi modernitatea miturilor naţionale „inventate” de elitele burgheze în contextul dorinţei lor de a unifica piaţa internă pe fundalul colapsului ordinii feudale şi al eclipsării creştinismului ca ortodoxie publică, dincolo, deci, de aceste ideologeme care încearcă să discrediteze ideea naţională, aşezând-o pe o anumită treaptă a unui evoluţionism cultural care prevede trecerea sau ascensiunea de la faza naţională la cea supranaţională şi suprastatală, se cuvine să reţinem un lucru. Şi anume că, în esenţă, după cum spunea Iuliu Haţieganu, „naţiunea însemnează unitate de generaţii. Patria însemnează unitate de viitor”. Şi unitatea de generaţii nu trebuie dovedită dinspre astăzi spre ieri, de vreme ce a fost deja săvârşită de ieri spre azi. Locuim în această continuitate, suntem deja aşezaţi în ea. Trebuie doar să o recunoaştem şi să ne punem la lucru în lumina ei.
(Mircea Platon)
♦ Horia Vicenţiu Pătraşcu, Idealul valah
Cartea îşi propune o analiză a situaţiei României pornind de la conceptul de ideal. Teza cărţii este că stagnarea, dezinteresul şi silnicia atât de actuale în ţara noastră se datorează absenţei unui ideal 
naţional. Convins că termeni precum „proiect de ţară”, „viziune”, „obiective naţionale” nu fac decât să escamoteze această problemă, edulcorând-o intelectual, autorul nu se fereşte să folosească un termen ce este – într-un mod cât se poate de elocvent – ieşit din uz: idealul!
Cu ocazia acestei sondări în psihologia abisală a poporului român ies la iveală modele, paradigme, tendinţe şi structuri sufleteşti prezente în viaţa cotidiană, culturală, socială şi politică a României actuale. Deşi având o serie de înaintaşi notabili (dacă e să-i amintim numai pe Constantin Rădulescu Motru, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Dumitru Drăghicescu, Ştefan Zeletin, Constantin Noica) – o asemenea direcţie de abordare a sufletului poporului român a fost abandonată în vremurile din urmă, în conformitate cu noile „comandamente” ale globalizării şi dez-naţionalizării. Autorul cărţii de faţă are curajul să reia această linie de cercetare, într-un limbaj viu, colorat afectiv şi uneori reactiv.
Problema emigraţiei masive a românilor este plasată în aceeaşi perspectivă a absenţei idealului – singurul capabil de a ţine laolaltă un popor între graniţele unei ţări. Lipsiţi de ideal, românii ajung să se dezintegreze şi să vagabondeze în căutarea unui loc propriu, fără să ştie că locul pe care-l caută este, de fapt, propria ţară, o ţară fondată pe un ideal care să rezoneze cu cele mai adânci niveluri ale simţirii lor.
♦ Theodor Codreanu, Lumea românească în zece prozatori
Supliment al revistei Contemporanul nr. 09 Septembrie 2017
Creatorul romanului cinic, la noi, Nicolae Breban, ostil aşa-zisului „fatalism” mioritic, face ca Mioriţa 
alungată pe uşă, la nivel conceptual, să se reîntoarcă pe fereastră, la nivel epic, prin feminizarea mişcării de rezistenţă naţională, în surprinzătorul său roman Jocul şi fuga.
Când am făcut selecţia primilor nouă prozatori, nu m-am gândit că vor ieşi, din nouă cercuri, alte trei cercuri „danteşti” pentru cele trei tradiţionale provincii româneşti. Constat cu uimire „egalitatea” lor în construcţia României moderne, dar şi a cărţii mele. Au ieşit, fără nici o intenţie, câte trei scriitori, pentru fiecare provincie, care mi-au asaltat subconştientul: Moldova (Dimitrie Cantemir, Ion Creangă, Eugen Uricaru); Valahia: Marin Preda, Eugen Barbu, Mircea Cărtărescu; Ardeal: Liviu Rebreanu, D.R. Popescu, Nicolae Breban. Uitasem însă contribuţia Basarabiei, cu destinul ei ingrat, de la 1812 încoace. Cele nouă cercuri s-au transformat, de aceea, într-un decameron, cel de al zecelea prozator al construcţiei critice devenind Ion Druţă, cu întreaga dramă a sfâşierii interioare a Basarabiei, dezvăluită încă în cartea mea din 2003, Basarabia sau drama sfâşierii.
Şi ce literatură face fiecare dintre cei zece, şi cum o arhitecturează toţi împreună!
♦ Aura Christi, Din infern, cu dragoste
Supliment al revistei Contemporanul nr. 06 Iunie 2017
E ca şi cum ai întors câteva pagini din cartea fiinţei. E ca şi când ai lăsat în urma ta ceva crucial, de 
răscruce, care se impune să fie valorificat, scos la suprafaţa firii, prospectat, descris, contemplat într-o linişte de dincolo de lume, de dincolo de bine şi rău, când toate lucrurile se întrevăd într-o altfel de limpezime, care nu exclude de tot nici iubirea, nici setea de viaţă, nici dorinţa de a rămâne, de a întârzia în această lume, cu deosebirea că iubirea, setea de viaţă şi dorinţa de a rămâne sunt – după acei ani, trăiţi la temperaturi imposibile – altfel, fiindcă a intervenit o schimbare radicală şi nebănuit de lentă în felul tău de a privi şi de a vedea lucrurile. Parcă eşti la fel şi, totuşi, substanţial diferit. Ceea ce numeşti viaţă e văzut de tine din alt unghi, prin ochiul cuiva înstrăinat. (…) Trăim între lumi şi rareori ne dăm seama de aceasta. Spaţiile intermediare ne sunt casă şi liman. Ce straniu e că realizăm aceasta exclusiv când suntem aduşi pe muchie de cuţit, pe buza prăpastiei, unde, pradă iluminării, înţelegi totul; şi de cum te desprinzi de exuberantele focuri de-acolo uiţi o parte din ce-ai priceput, făcând apoi efortul de a-ţi aduce aminte.
Ce zeitate şi‑a slobozit mierea eretică în miezul labirintului care sunt?
Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne?
Aura Christi
Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română
Noutăți editoriale (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept (tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]
