Galeria bucureşteană Căminul Artei (parter) a găzduit în a doua jumătate a lunii iunie 2022 expoziţia de pictură intitulată inspirat, dar şi cu o doză binevenită de umor „Piatra‑n patru”. Imaginea de pe afiş a fost chiar aceasta, a unei pietre masive, despicate în patru bucăţi, pentru că protagonistele spectacolului vizual au fost patru artiste congenere, născute în deceniul şase al secolului trecut, două constănţence şi două bucureştence, cu toate adeptele exprimării nonfigurative: Mariana Constantinescu, Elena Drăgulelei, Marinella Dumitrescu şi Cornelia Gherlan. Dincolo de umorul fin pe care‑l conţin titlul şi afişul expoziţiei se poate citi chiar o metaforă, dacă privim arta picturii ca pe o structură solidă şi rezistentă de‑a lungul timpului, din care personalitatea unică a fiecărui artist se desprinde cu fermitate, fără ca însă întregul să aibă vreodată de suferit.
Patru pictoriţe, cu personalitate şi viziune bine conturate, patru individualităţi artistice au reuşit să construiască un întreg, să dea sens conceptului de unitate în diversitate. Ele aparţin, cel puţin formal, curentului contemporan numit gestualism abstract, deşi fiecare dintre ele, după ce se apropie suficient de acest stil, reuşeşte să şi păstreze o anumită distanţă faţă de el.
Mariana Constantinescu, absolventă a Universităţii Ovidius din Constanţa, realizează compoziţii plasate pe o linie subtilă de demarcaţie între figurativ şi abstract pentru că motivele abordate în lucrările ei sunt preluate din natură, transfigurate, esenţializate şi resemnificate. Astfel, „personajul principal” al lucrărilor semnate de Mariana Constantinescu pare să fie însăşi pata de culoare, aşternută în căutate şi rafinate acorduri cromatice. Culorile teroase amintesc de pământul roşiatic al Dobrogei, caolinul din care s‑a născut o adevărată tradiţie a ceramicii culte în această zonă a României. Pictoriţă a unui abstractionism sintetic, Mariana Constantinescu a expus lucrări ce fac parte din cel puţin două serii de căutări plastice, antitetice, dar complementare, în acelaşi timp: compoziţiile în alb‑negru sau alb‑negru cu tonuri de violet inserat ca potenţiator al contrastului alb‑negru, pe de o parte, şi compoziţiile pictate în culori calde, evocatoare ale străvechiului tărâm
dobrogean, pe de altă parte.
Elena Drăgulelei, absolventă de grafică a Academiei Naţionale de Arte din Bucureşti, convertită în mod evident la pictură, este atrasă de tehnicile mixte, inclusive de cele digitale, iar în paralel cu pictura realizează şi ilustraţie de carte.
Abstracţionismul Elenei Drăgulelei ar putea fi considerat unul de factură structurantă, capabil adică să alcătuiască structuri vizuale de o mare complexitate. Grupate în serii, lucrările expuse sunt compoziţii echilibrate şi riguros gândite, dezvăluind o artistă cerebrală şi sensibilă în egală măsură. Motivele par a fi preluate din universul mineral şi din cel vegetal. O trăsătură distinctivă a picturii sale o reprezintă utilizarea petelor mari de culoare, bordurate cu linii fine, ce creează un fel de „reţea” aptă să potenţeze ceea ceea ce ar putea fi numit „miezul” compoziţiilor.
Elena Drăgulelei se foloseşte de asocieri îndrăzneţe şi surprinzătoare de culoare, realizează texturi puternice, percutante vizual şi cu o pronunţată senzaţie de materialitate, îndeosebi acolo unde foloseşte pasta groasă de culoare.
Marinella Dumitrescu este absolventă de pictură la Academia Naţională de Arte din Bucureşti şi practică un abstractionism pe care l‑aş numi exuberant, pentru că el se naşte dintr‑o trăire spontană şi imediată, imposibil de reprimat, de factură hedonistă. Acest tip de temperament artistic determină în cazul său un dinamism intrinsec al lucrărilor. Structura lor interioară e într‑o continuă mişcare şi transformare, într‑o perpetuă dorinţă de metamorfozare. Pline de lumină, realizate din tuşe fine, dese, aşternute pe pânză cu voluptate, lucrările Marinellei Dumitrescu dezvăluie un spirit solar autentic. În expoziţia de la Căminul Artei, multe dintre lucrările expuse au fost realizate pe fonduri de albastru-deschis, capabile să valorizeze jocul cromatic atât de exuberant al artistei. Decorativismul şi picturalitatea coexistă armonios în aceste picturi realizate ca nişte caligrafii rafinate, ce par esenţializări ale unor motive desprinse din universul vizibil.
Cornelia Gherlan, născută în judeţul Constanţa şi absolventă de pictură a Academiei Naţionale de Artă, practică un abstractionism de factură onirică, cu accente suprarealiste. Şi pictura ei se află pe graniţa cu figurativul, dar motivele pe care le abordează nu vin din universul imediat, ci sunt mai degrabă plăsmuiri ale 
minţii şi sensibilităţii artistei. Cel puţin două serii de lucrări au fost expuse în luna iunie la galeria Căminul Artei: compoziţiile de mai mari dimensiuni, gândite astfel încât să sugereze nişte posibile porţi spre o lume paralelă, spre un univers în constituire. Uneori, aceste porţi sunt doar fante de lumină deschise în centrul compoziţiilor. Cvasi‑abstracte, aceste picturi se folosesc, la fel ca în tehnica cinematografică, de un fel de personaje amorsă, un fel de siluete cu chip nedefinit care dau consistenţă şi sens imaginii misterioase din fundal. O a doua serie de lucrări expuse e de factură pur abstractă. Rafinate şi echilibrate cromatic, acestea sunt construite riguros, asemenea unor arhitecturi vizuale caracterizate chiar de o anumită monumentalitate.
În ultimele decenii, cel puţin pe la noi, obişnuim să numim eveniment orice expoziţie, abuzând uneori de înţelesul termenului sau folosindu‑l neadecvat. Pentru mine, personal, eveniment a devenit orice manifestare din zona artelor plastice născută din măiestrie şi acea cunoaştere a meşteşugului ce stă în spatele fiecărui gen artistic. Îmi place să numesc eveniment o expoziţie de pictură în care poţi să percepi, dincolo de ramele tablourilor, travaliul de atelier, pasiunea şi trăirea artistului, dorinţa lui de a ieşi în lume cu cele mai bune dintre lucrările sale şi de a comunica în mod real cu spectatorii. Aşa cum s‑a întâmplat în cazul expoziţiei de grup „Piatra‑n patru”.
■ Scriitor, istoric al artelor, publicist
Luiza Barcan
