Călin Căliman: Premii cinematografice româneşti

Filmul Aferim a fost prezent şi în palmaresul Premiilor UCIN, dar numai cu un Premiu Special al Juriului, cu Premiul pentru imagine (Marius Panduru), cu un Premiu pentru scenografie (Augustina Stanciu) şi cu Premiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor

Filmul românesc a parcurs o primăvară internaţională de excepţie. Pentru prima dată în istoria sa, în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes au fost prezente cinci filme romîneşti (Bacalaureat de Cristian Mungiu, Sieranevada de Cristi Puiu în Competiţie, Câini de Bogdan Mirică în secţiunea „Un certain regard”, scurt netrajele 4:15 p.m., sfârşitul lumii de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga în Competiţie şi Toate fluviile curg în mare de Alexandru Badea în secţiunea „Cinéfondation”), iar regizoarea Anca Damian a fost invitată la programul „Talents Adami Cannes”. Dintre filmele selecţionate, două titluri au fost incluse în palmares: Bacalaureat, distins cu Premiul de Regie, şi Câini, laureat al Premiului FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Presei Cinematografice)…

Tot în această primăvară au fost acordate cele mai importante premii pentru filmele româneşti ale anului anterior, Premiile Gopo şi Premiile Uniunii Cineaştilor (UCIN), precedate de Premiile Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film (U.A.R.F.). În ceea ce mă priveşte, aş intitula această suită de premii „De la Radu Jude la Crina Tofan”, principalele revelaţii ale anului cinematografic: filmul lui Radu Jude Aferim, de pildă, a acumulat, de pildă – dacă am numărat bine – vreo 14 Premii Gopo, iar fetiţa Crina Tofan (prezentă în două dintre cele trei palmarese) a strălucit în rolul Ema mică din Live de Vlad Păunescu. Despre Crina Tofan şi filmul Live, cer permisiunea câtorva vorbe în plus. Filmul m-⁠a bucurat enorm, chiar dacă scenariul său şchioapătă, ca şi principalul personaj masculin la bătrâneţe (de-⁠a dreptul diabolică ideea de a-⁠l pune pe Tudor Chirilă în situaţia unei compoziţii de vârstă, cu baston), dar m-⁠a bucurat pentru că marchează revenirea în zona creaţiei cinematografice (de data aceasta, în premieră, ca regizor) a unui ilustru director de ima­gine, după o absenţă destul de îndelungată de pe platouri. Eva mare este Rodica Lazăr (şi ea într-⁠un rol bun), dar marea revelaţie a filmului este Crina Tofan, Eva mică (îndeosebi în secvenţele cu Tudor Chirilă tânăr), drept pentru care am salutat prezenţa ei în palmaresul U.A.R.F. şi UCIN. La gala Premiilor Gopo, Crina Tofan a fost desemnată (nu întâmplător, desigur) să ofere ea Premiul Tinerei Speranţe, unei alte tinere speranţe autentice, Ana-⁠Maria Guran, protagonista filmului Lumea e a mea de Nicolae Constantin Tănase, dar, din păcate, laureata n-⁠a simţit clipa de graţie a primirii premiului din partea unei tinere speranţe autentice şi n-⁠a acordat nicio atenţie micii minuni care i-⁠a înmânat distincţia. Mergem mai departe. Cum spuneam, filmul Aferim de Radu Jude a dominat categoric palmaresul Premiilor Gopo – obţinând, deopotrivă, Premiul pentru cel mai bun film, Premiul de regie (Radu Jude), Premiul de scenariu (Radu Jude şi Florin Lăzărescu), Premiul de ima­gine (Marius Panduru), Premiile de montaj, sunet, decoruri, costume, machiaj, coafură, trei Premii de interpretare (Teodor Corban, Alexandru Dabija, Mihaela Sîrbu), ca şi Premiul Publicului (pentru cel mai mare succes de Box Office în 2015).

Filmul Aferim a fost prezent şi în palmaresul Premiilor UCIN, dar numai cu un Premiu Special al Juriului, cu Premiul pentru imagine (Marius Panduru), cu un Premiu pentru scenografie (Augustina Stanciu) şi cu Premiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor. În mod surprinzător şi stupefiant, Marele Premiu şi Trofeul UCIN au revenit filmului Bucureşti Non Stop de Dan Chişu, în timp ce palmaresul (cam eterogen, în ansamblul său!) n-⁠a rămas deloc unilateral, incluzând multe alte titluri ale anului cinematografic românesc. Autorul filmului Comoara, de pildă, Corneliu Porumboiu a primit Premiul de regie, Premiul de scenariu a revenit autorilor scenariului pentru filmul lui Tudor Giurgiu De ce eu?, respectiv Tudor Giurgiu şi Loredana Novak, Premiul de interpretare feminină a fost acordat actriţei Rodica Lazăr pentru rolul din filmul lui Doru Niţescu, Carmen, Premiul de interpretare masculină „Geo Barton” a mers către Toma Cuzin, pentru rolul său din Comoara, Premiile de interpretare pentru roluri secundare au revenit Ioanei Flora, pentru rolul din filmul Acasă la tata de Andrei Cohn şi lui Alexandru Potocean pentru rolul din scurt metrajul Dopul scuză mijloacele de Mihai Ionescu, Premiul pentru muzică originală a fost acordat compozitorului Cristian Lolea, pentru partitura filmului Carmen, monteuza aceluiaşi film, Dana Bunescu, a obţinut Premiul de montaj, lui Cristian Tarnoveţchi i-⁠a revenit Premiul pentru cea mai bună coloană sonoră (Bucureşti Non Stop). Premiul „Alexandru Tatos” pentru Opera Prima a mers spre debutul regizorului Doru Niţescu cu filmul Carmen. Au mai fost recompensaţi Anca Damian şi filmul Muntele magic ( Premiul pentru documentar de lung metraj), Claudiu Mitcu şi filmul Reţeaua (Premiul pentru documentar de scurt metraj), Mihai Ionescu şi filmul Dopul scuză mijloacele (Premiul pentru scurt metraj de ficţiune), Matei Branea şi filmul Omulari (Premiul pentru film de animaţie).

Şi palmaresul Premiilor Gopo cuprinde, pe lângă distincţiile amintite (cele mai multe cu „destinaţia” Aferim), alte câteva premii care se cuvin menţionate. Premiul de interpretare feminină (de data asta pentru rol principal!) a revenit aceleiaşi laureate a Premiului UCIN (acolo… pentru rol secundar!), Ioana Flora, interpreta Paulei din filmul lui Andrei Cohn Acasă la tata. Câştigătorul Premiului pentru cel mai bun film de debut este Nicolae Constantin Tănase cu Lumea este a mea, un film a cărui protagonistă, Ana-⁠Maria Guran, a fost declarată, cum am văzut, „Tânăra Speranţă” a ediţiei. Premiul pentru cel mai bun film documentar de lung metraj a fost obţinut de Oana Giurgiu cu filmul tratat în cheie dadaistă Aliyah Dada. Cel mai bun scurt metraj de ficţiune a fost considerat Ramona de Andrei Creţulescu, iar Premiul pentru cel mai bun scurt metraj documentar a fost adjudecat de Chat With Alice de Sandra Isabela Ţenţ. Ambele palmarese au conţinut şi o serie de premii speciale. În Gala Premiilor Gopo – prezentată dezinvolt şi cu nerv de actorul Alexandru Bogdan – au figurat, de pildă, şi două Premii pentru întreaga carieră, acordate actorilor Constantin Drăgănescu şi Florin Piersic. Gala premiilor UCIN, prezidată de preşedintele Uniunii, Laurenţiu Damian şi prezentată de un „tandem” ingenios alcătuit din Mihai Găinuşă şi Gianina Corondan, a inclus o serie întreagă de premii speciale: Premiile Academice au răsplătit carierele de excepţie ale documentaristei Paula Segall şi ale actorului Victor Rebengiuc, un premiu special, cum am văzut, a revenit şi interpretei de numai 12 ani din filmul Live de Vlad Păunescu, Crina Tofan, premii speciale au primit şi criticii Marilena Ilieşiu şi Titus Vîjeu (pentru monografiile lor despre Mircea Daneliuc), documentaristul clujean Aron Xantus şi operatorul Cristian Sbîngu, în timp ce Laurenţiu Damian a acordat celelalte Premii ale Preşedintelui UCIN cineastului moldovean Vitalie Lupaşcu, pentru cehovianul Salon nr.6 şi seriei TV Dreptul la memorie. Argumente pentru înfiinţarea unui muzeu al comunismului în România, la Bucureşti, serie coordonată de Ruxandra Ţuchel. Am avut şi eu onoarea să primesc, la Gala UCIN, un Premiu de Excelenţă, ca şi colega mea de breaslă Ana-⁠Marina Constantinescu.

După cum se poate constata „cu ochiul liber”, cele două palmarese, ale premiilor Gopo şi ale premiilor UCIN, au foarte puţine tangenţe, dar este foarte normal să stea astfel lucrile, din moment ce Premiile Gopo reprezintă votul a peste 400 de profesionişti ai filmului din diferite sectoare de activitate, în timp ce Premiile UCIN (în afara celor mai mult sau mai puţin speciale) reprezintă hotărârea unui juriu alcătuit din Stere Gulea (preşedinte), Mircea Diaconu, Petru Lucaci, Dan Dediu, Manuela Cernat, Mircea Bunescu, Radu Corciova, Paul Ilea, Victoria Cociaş, Andrei Gruzniţchi, Doru Pop. Oricum, ambele palmarese sunt alcătuite de profesionişti marcanţi ai filmului românesc, ceea ce reprezintă o garanţie de specialitate şi de calitate.

Am lăsat la urmă Premiile U.A.R.F, uniunea cinematografică al cărei preşedinte este Ioan Cărmăzan, cel care a şi „patronat”, de altfel, respectiva Gală de premiere. Din multe puncte de vedere, Premiile U.A.R.F. pot fi considerate atipice. În primul rând, pentru că preşedintele Uniunii şi colectivul său de consultanţi (cei care au stabilit palmaresul) nu au rămas în zona premierelor cinematografice româneşti ale anului anterior, ci au acordat premiile în funcţie de ansamblul creaţiei celor laureaţi. În fruntea palmaresului au fost plasate, de pildă, Premiile de Excelenţă pentru întreaga activitate acordate artistei plurivalente Margareta Pâslaru (care, odată, de mult, a jucat în filme de neuitat precum Tunelul de Francisc Munteanu, Un film cu o fată fermecătoare de Lucian Bratu, Veronica şi Veronica se întoarce de Elisabeta Bostan, Gloria nu cântă de Alexandru Bocăneţ) şi actorului Remus Mărgineanu (cel din Ţapinarii de Ioan Cărmăzan, Întoarcerea din iad de Nicolae Mărgineanu, Lişca de Ioan Cărmăzan, Moara lui Călifar de Şerban Marinescu, Mitică Popescu de Manole Marcus, Întunecare de Alexandru Tatos, Flăcări pe comori de Nicolae Mărgineanu, Undeva în Est de Nicolae Mărgineanu, Priveşte înainte cu mânie de Nicolae Mărgineanu). Premiul de regie a revenit unui „nume de bază” al Noului Cinema Românesc, Marian Crişan (un substanţial laudatio despre laureat a rostit criticul Valerian Sava), regizorul care, la numai câteva zile după premiu a lansat pe piaţă un nou lung metraj, originala adaptare contemporană a nuvelei clasice „Moara cu noroc” în filmul Orizont. Premii pentru actorie au primit Iulia Dumitru, deţinătoarea rolului titular din filmul lui Dan Piţa Kira Kiralina şi Nicodim Ungureanu, unul dintre cei mai prolifici interpreţi din ultima vreme. Cum am văzut, Crina Tofan a primit şi ea un Premiu de interpretare pentru rolul „Ema la 12 ani” din filmul Live de Vlad Păunescu, în timp ce Raluca Aprodu (Aprilia din Poveste de dragoste de Cristina Iacob) a fost considerată „Tânăra Speranţă”. Au mai fost laureaţi la Gala U.A.R.F. directorul de imagine Pătru Păunescu (pentru debutul operatoricesc din Doar cu buletinul la Paris de Şerban Marinescu) şi directorul de imagine Liviu Marghidan, operator de bază al Noului Cinema Românesc de la California Dreamin’ de Cristian Nemescu încoace, scenograful Mihai Dorobanţu, regizoarea Cristina Iacob (pentru succesul de Box Office al filmului #Selfie), regizorul Adrian Sârbu (considerat „cel mai prolific producător”), alte două Premii de Excelenţă revenind Ilenei Şipoteanu şi regizorului Adrian Lener Istrătescu.