Cine nu a auzit astăzi de qí (气), dào (道), yīn (阴), yáng (阳), cele mai vehiculate concepte din gândirea chineză?! În mod cert, fiecare dintre noi şi‑a format o idee asupra acestor cuvinte‑concept care nu‑şi găsesc traducerea în nicio altă limbă; ele au fost preluate direct şi explicate prin diverse mijloace, deoarece nu pot fi incluse în note de dicţionar. E curios cum aceste simple silabe ascund sisteme filosofice, matrice logice şi matematice, cunoştinţe complete din toate domeniile care s‑au desprins şi ele, cândva, din marea ştiinţă, din marele vid.
Editura Ideea Europeană a considerat că este necesară prezentarea şi explicarea unor termeni (Concepte‑cheie din gândirea şi cultura chineză – vol. 1, 2, 3, traducere din limba chineză şi note de Paula Teodorescu, Editura Ideea Europeană, 2020), asupra cărora au meditat generaţii întregi de învăţaţi chinezi pentru a înţelege dialectica totului: în cer se fac imaginile, pe pământ prind formă. (Cartea schimbărilor, Interpretări)
Preocuparea cărturarilor chinezi pentru desluşirea valorilor şi a ordinii lumii a dat naştere celor cinci cărţi clasice confucianiste (wǔjīng 五经), o sinteză a principiilor lui Dào: Cartea Cântecelor, Cartea Documentelor, Însemnări despre rituri, Cartea schimbărilor şi Analele Primăvară‑Toamnă. Alături de acestea stau cele patru cărţi (sìshū 四书) confucianiste: Analecte, Mengzi, Marea învăţătură şi Mijlocul neschimbător, esenţă a mecanismului social, cultural, estetic, politic, strategic, economic şi ritualic.
Înţelepţii chinezi reduc universul la trei elemente (sān cái三 才): Cerul, Pământul şi Omul, care, în trigrame, se reprezintă prin linii orizontale, pline sau întrerupte; şase linii pline se traduc prin unitatea celor trei elemente. Aceiaşi înţelepţi consideră că omul este înzestrat de la natură cu patru înclinaţii cardinale (sìduān 四端), pe care trebuie să le cultive şi dezvolte ca să atingă nivelul virtuţilor: omenie, echitate, cuviinţă şi înţelepciune. Virtutea superioară e precum apa care alimentează toate lucrurile, nu e în competiţie cu acestea, preferă locurile joase, ascunse, nedorite de nimeni; ea e cel mai aproape de Dào.
Alte concepte explicate de‑a lungul celor trei volume vizează stilul operelor create, literare sau picturale. Interesant e că fiecare epocă are un stil definitoriu, fie încărcat, fie simplu şi concis. Istoricii chinezi nu critică niciuna dintre variante, ci doar le consemnează şi consideră că fiecare poate alege dintre variatele forme de exprimare pe cea care este adecvată ideilor pe care le transmite. Este clar că dacă nu studiezi stihurile, nu vei şti să te exprimi potrivit. În vremea lui Confucius, Cartea poemelor ajuta la perfecţionarea stilului şi la abilitatea de exprimare, ceea ce conducea la înlesnirea stabilirii contactelor cu cei din cercurile înalte ale societăţii.
Farmecul dintr‑o operă literară, artistică în general, constă în ultimul detaliu, ultima tuşă care determină însufleţirea operei create: a pune ochi dragonului într‑un tablou face ca acesta să se desprindă şi să zboare, aşa cum i s‑a întâmplat lui Zhang Sengyao când a pictat patru dragoni albi pe zidul templului Anle din Nanji
ng. Îndrăzneala este şi ea sursă a creaţiei, când artistul deţine conceptul şi stilul: „Dacă nu intri în grota tigrului, nu‑i poţi prinde puii”. Stilul trebuie să fie când prins î
n norme, când liber, izvorât dintr‑o stare de relaxare şi eliberare a minţii: „Când pictezi, să te comporţi ca şi când n‑ar fi nimeni de faţă, să‑ţi desfaci hainele şi picioarele să le întinzi, apoi mâna va părea purtată de‑o forţă care‑şi va lua suflul creator de la natură, se va desprinde de artiştii premergători şi va da frâu liber (expresiei de) dincolo de rânduieli”. (Yun Shouping, Comentariile lui Nantian despre pictură)
Secretul creaţiei înalte ni‑l dă, totuşi, istoricul Sima Qian (145‑86 î.Hr.), care a transformat mânia născută dintr‑o pedeapsă crudă în stimul pentru conceperea unei opere de referinţă şi astăzi, Însemnări istorice: „Poemele bune se scriu după multă suferinţă”. Volumele publicate de Editura Ideea Europeană constituie, aşadar, un util dicţionar de termeni din gândirea chineză care ne apropie de înţelepciunea sintetică a maeştrilor orientali care, tot privind cerul, luând aminte la semeni şi simţind mişcările pământului, au dat naştere unui sistem integrat care funcţionează după principii simple, exacte, perfecte.
■ Scriitor, eseist, publicist, profesor
Dana Oprica
