În cadrul disputelor privitoare la arta nouă, lecţiile lui D. Burliuk, în principal despre pictură, se remarcau printr-un ton şi un limbaj violent, ambele menite a „trezi publicul somnolent”
Cel mai activ dintre fraţii Burliuk, David (1882-1967) se impune ca adevărat organizator al mişcării de avangardă în această parte a ţării, activitate care, cum se va vedea, va reverbera profund nu numai pe întreg teritoriul Ucrainei, dar şi în Imperiul rus, apoi, în Japonia şi în SUA, unde pictorul futurist emigrează după 1920 (aici, energicul emigrant organizează Prima expoziţie a artiştilor ruşi din Japonia (1920), expoziţii ale artei ruse în diferite oraşe ale Americii, dar şi prime expoziţii personale la Osaka şi Tokio (1921) sau la New York (1923). Plecarea definitivă în străinătate a fost pentru David Burliuk un bun prilej de a face cunoscute publicului străin valori ale artei plastice din Imperiul rus, de a răspândi în toată lumea pânze vândute la expoziţiile pe care le organiza, dar şi de a oferi infor
maţii despre futurismul rus, declarându-se, cu o mare doză de megalomanie, „părintele” acestei foarte importante mişcări de avangardă din Ucraina şi Rusia. Mai mulţi autori occidentali, în special din America, au preluat formula lansată de artist, fără a o verifica mai atent, introducând-o în destule tratate de pictură sau lucrări privitoare la istoria avangardei universale. Neacceptând-o, nu diminuăm cu nimic rolul cu totul special jucat de artistul de la Cerneanka în afirmarea cubofuturismului şi futurismului ucrainean şi rus.
Mai întâi, să remarcăm, ca o particularitate a artistului David Burliuk, faptul că, încă de la început, el se declară creator nu doar ucrainean, ci şi rus. După studii de pictură la „Academia Regală” din München (1902-1903) şi la „Şcoala de arte frumoase” din Paris organizată în salonul Cormon (1904), după ce, fiind foarte tânăr, alături de V. Kandinski şi Fr. Marc, expune lucrări la renumitul Salon din München „Călăreţul albastru”, David Burliuk revine în ţară în anul 1907 şi-şi continuă studiile de artă la Şcoala de pictură, sculptură şi arhitectură în Moscova. Între timp, păstrează legătura cu colegii lui nemţi şi francezi care-l invită să participe la „Expoziţia noii societăţi de artă” din München (1911,1912), la Salonul P. Casirer din Berlin (1911), la Primul salon de toamnă german, organizat în 1913 de Galeria Shturm din Berlin, precum şi la „Salonul independenţilor”, Paris, 1914.
„Acasă”, David Burliuk expune pentru prima dată în 1905 la „Expoziţia în folosul celor înfometaţi”, organizată la Harkov, precum şi la „Expoziţa de lucrări în acuarelă, pastel şi în creion”, dar debutul său adevărat trebuie considerat a fi prezenţa lucrărilor lui la expoziţia de grup, deschisă în 1906-1907 la Petersburg de gruparea „Stephanos”. Expuneau acolo 80 de artişti plastici, între care regăsim nume ale unor mari artişti ai avangardei, ca Natalia Goncearova, Mihail Larionov sau Gheorghi Iakulov.
Cu anul 1908, când, împreună cu Alexandra Exter organizează la Kiev expoziţia tinerilor pictori ucraineni şi ruşi „Zveno”, începe adevărata activitate a lui Burliuk de lider al mişcării de avangardă. Artistul de la Cerneanka devine iniţiator, dar şi participant, al unui număr important de expoziţii de artă ucraineană şi rusă avangardistă : „Stephanos”, 1909, „Impresioniştii”,1909, „Saloanele” lui Izdebski de la Odesa 1909-1910 (itinerate, cu sprijinul financiar al lui Burliuk, la Kiev, S.-Petersburg, Riga), „Uniunea tineretului”, 1909, „Estetica liberă”,1909, „Valetul de caro” (1910, 1912, 1913, 1916, 1918), „Expoziţia tineretului liber”, 1911, „Coada de măgar”, 1912. Dar ceea ce-l recomandă, cu deosebire, în calitatea invocată mai sus este conceperea, la Cerneanka, în anul 1908, a primei grupări de artişti cubofuturişti sub titulatura „Hylaea”. Evocând, prin chiar numele ei, bogatele tradiţii clasice ale Tauridei greceşti, deşi îşi propunea înnoirea radicală a artei, la-nceput, această grupare, spre deosebire de cubofuturismul european, dar în consens cu boiciukismul, s-a orientat cu precădere către creaţia arhaică a Ucrainei. A fost o opţiune agreată de toţi membrii grupării, între care, în afară de David Burliuk, îi vom regăsi pe Vladimir Burliuk (1886-1917), Nikolai Burliuk (1890-1920), Vasili Kamenski (1884-1961), Benedikt Livşiţ (1886-1938), Alexei Krucionîh (1886-1968), Elena Guro (1877-1913) şi rusul Velimir Hlebnikov, (1885-1922) aflat atunci la Cerneanka, într-o dispoziţie creatoare de excepţie. Mai târziu, va adera la grupare şi tânărul Vladimir Maiakovski, descoperit de David Burliuk la Şcoala de pictură, sculptură şi arhitectură din Moscova unde studiau amândoi.
Cu „Hylaea”, reboteazată imediat de V.Hlebnikov cu termenul slavianizant „budetleanstvo” (de la viitorul verbului slav „a fi” – „,budet”), sinonim cu denumirea lansată deja în Europa, „futurism”, la drept vorbind, încep acţiunile de teoretizare şi de expunere a cubofuturismului şi futurismului ucrainean şi rus. Aceste acţiuni se săvârşesc, sistematic şi cu efectul scontat, în diferite moduri şi pe căi diverse, majoritatea dintre ele găsite de întreprinzătorul David Buliuk şi de alţi colegi „budetleni”: expoziţii frecvente, propagarea mişcării prin ieşirea artiştilor futurişti pe stradă, vestimentaţie şocantă, dezbateri teoretice, elaborarea şi tipărirea de manifeste şi de texte teoretice, iniţierea unui turneu-conferinţă prin marile oraşe ale Ucrainei şi Rusiei, publicarea de cărţi şi reviste, expunerea de tablouri în stradă, în sfârşit, prezentarea de spectacole teatrale şi de filme futuriste.
Apariţia, în 1910, a broşurii Curtea cu juri şi, în 1912, a primului volum programatic budetlean O palmă dată gustului public, ce conţinea un manifest omonim, se datorează în mod decisiv lui David Burliuk. El a finanţat publicaţiile respective, semnând şi radicalul manifest care „arunca de pe vaporul contemporaneităţii” aproape întreaga cultură precedentă, propunând o cultură nouă, „antiestetică”, în toate domeniile artei, în care s-au şi afirmat toţi semnatarii: literatură, pictură, teatru, ilustraţie de carte, arte decorative. În acord cu denumirea slavianizantă a grupării lor, cultura nouă trebuia să se configureze pe temeiul unor tradiţii străvechi, la care se adăuga arta populară.
Poate că stilul provocator şi antiestetismul cu orice preţ al budetlenilor îşi găsesc cea mai radicală expresie în aceste versuri ale lui David Burliuk: „E sufletul o crâşmă, cerul-zdreanţă,/ Poemul-damă de consum,/ Frumosul – o mizerie măreaţă”, sau în intervenţia aceluiaşi, din 1909, cu prilejul „Expoziţiei de lucrări din pictura actuală. Impresioniştii”. După cum relatează V. Kamenski în cartea lui din 1931, Drumul unui entuziast, la vernisarea expoziţiei respective, cu vocea lui tunătoare, Burliuk decreta: „Iar noi, maeştri ai artei actuale, vă deschidem ochii spre arta adevărată care vine. Acest taur este simbolul forţei noastre (…), iar noi vom ataca gustul burgez în lecţiile noastre, pretutindeni”.
Publicaţiile ulterioare ale budetlenilor-futurişti, declaraţiile şi broşurile lor manuscrise sau hectografiate (vezi Jocul în iad de A.Krucionîh şi Velimir Hlebnikov, 1912, O iubire în stil vechi şi Lumeadelacapăt de V.Hlebnikov, 1912, Curtea cu juri, 1913, Luna costelivă, 1913, La sosirea lui Marinetti. Declaraţia grupării „Hylaea”, 1914, Parnasul nărăvaş, 1914, Futuriştii de la „Hylaea”. Laptele iepelor, Herson, 1914, Gramote şi declaraţii ale futuriştilor ruşi, 1914, Trâmbiţa Marţienilor, Harkov,1916, Darabana futuriştilor, Petrograd, 1915, Arcaşul, Petrograd, 1915, 1916), la care David Burliuk a colaborat ca finanţator, autor sau ca ilustrator, dezvoltă şi demonstrează, prin creaţii literare sau plastice ce-ţi taie răsuflarea, ideile primului manifest al hylaeiştilor: respingerea artei vechi şi crearea unei arte noi dincolo de normele şi legile estetice cunoscute. Consensuale cu spiritul protestatar al publicaţiilor de mai sus sunt şi lucrările de autor ale lui David Burliuk: O foaie.Vocea unui impresionist în apărarea picturii, Kiev, 1908, Gălăgioşii „benois” şi noua artă rusă naţională, S.-Petersburg, 1913 sau mai târziile Din laborator pe stradă (Evoluţia futurismului), 1920 şi Entelehismul. 20 de ani de futurism, New York, 1930.
Înfiinţarea, în 1913, a unei edituri pe care D. Burliuk o numeşte „Hylaea”, precum şi disputele privitoare la arta modernă organizate de budetlenii-futurişti în cele două capitale ale imperiului rus – Moscova şi S.-Petersburg, au constituit un mijloc extrem de eficace de a-şi răspândi ideile, de a însoţi „palma” dată gustului public cu educarea şi formarea acestuia pentru o cât mai adecvată receptare a artei pe care o propun. Redutabili conferenţiari şi polemişti la întâlnirile numeroase ale futuriştilor cu publicul s-au dovedit a fi David Burliuk, Vasili Kamenski şi foarte tânărul Vladimir Maiakovski. Intervenţiile lor spectaculoase la aceste întâlniri au contribuit decisiv la fuziunea, în 1913, dintre gruparea ucraineană „Hylaea” şi gruparea rusească „Uniunea tineretului”, fuziune anulată în 1914 din cauza spectacolului budetlenilor cu piesa lui A. Krucionîh Victorie asupra soarelui sau, poate mai exact, din cauza Prologului scris în stil arhaic de V. Hlebnikov pentru piesa aceasta a lui Krucionîh.
În cadrul disputelor privitoare la arta nouă, lecţiile lui D. Burliuk, în principal despre pictură, se remarcau printr-un ton şi un limbaj violent, ambele menite a „trezi publicul somnolent”. Nu puţine dintre intervenţiile respective au indignat profund auditoriul, dar au şi atras atenţia publicului rus asupra fenomenului futurismului nu doar din Rusia, ci şi din Ucraina. Prin substanţa şi cuprinderea ei, se impune atenţiei conferinţa Arta nouă în Rusia şi atitudinea criticii de artă faţă de aceasta (ţinută la Institutul Politehnic din Moscova, 1913) care se axează pe ideea că noile direcţii în arta timpului nu şi-au găsit încă o critică pe măsură. Această intervenţie a lui Burliuk a fost urmată de lecţia aceluiaşi Afirmarea futurismului rus, ilustrată de creaţii în versuri şi proză futuriste, prezentate, alături de Burliuk, de tot atât de remarcabilii recitatori V. Kamenski şi V. Maiakovski (Muzeul Politehnic din Moscova, 1913). La seara futurismului rus din 1914 pe tema, Războiul şi arta, David Burliuk a prezentat lecţia Creaţia şi războiul. Cu acest prilej, el a dat o replică dură, antirăzboinică, lui Marinetti care, aflat la începutul acelui an într-un turneu în Rusia, nu contenea să afirme că, pentru toată mişcarea futuristă, războiul devenise un element purificator şi inspirator.
