Una din cărţile pe care le recitesc din când în când este cartea binecunoscutului astronom Carl Sagan Contact, după care s‑a făcut şi filmul cu acelaşi nume, cu Jodie Foster, în rolul principal: Ellie. O recitesc din când în când, dar mai ales acum, în acest timp, din care vreau să evadez, la propriu şi la figurat. Cartea începe cu un mesaj primit de la o altă, posibilă, civilizaţie din adâncul galaxiilor şi cuprinde un număr transcendental. Acesta este cheia pentru descifrarea mesajului, care pregăteşte, în amănunt, echipa de astronauţi pământeni pentru o călătorie spre alte galaxii.
În carte numărul transcendental este 3,14… cu infinita lui, eterna lui serie de zecimale. Ajunsă într‑un loc, într‑o altă dimensiune, Ellie se gândeşte că, de fapt, ar fi trebuit trimis în misiunea galatică un poet. Posesori ai tainelor, poeţii pot descifra, folosind alte coduri, transcendenţa la toate nivelele. Cele 11 dimensiuni ale Universului, cele care se cunosc până acum, sunt floare la ureche pentru ei. Imaginaţia lor ca formă de călătorie este la fel de reală ca o numărătoare simplă pe abac, sau pe numărătoarea cu rândunele sau pe „soroban” numărătoarea japoneză.
Jocul secund al cifrelor este doar un punct de pornire, iar numărul transcendental este ascuns printre celelalte numere obişnuite. Recunoaşterea lui se poate face şi prin poezie. De învăţat de la jocul copiilor de‑a v‑aţi ascunselea, care spun foc sau apă atunci când te apropii sau te depărtezi de locul ascunzătorii. De învăţat şi de la vibraţia fonetică a cifrelor, locul unde se poate ascunde şi unde poate fi găsit un număr transcendental, „într‑o grădină, complet uitată, sunt trei drumuri,/ fiecare, de‑o plimbare de zece paşi –/ la capătul ei sunt flori şi iarbă”. (Buson[1], Chado, The Way of Tea, autor Sasaki Sanmi, Tuttle Publishing, 2002)
Cifra 3 şi 10. Adunate, fac 13, cifră purtătoare sau aducătoare de noroc în credinţa japoneză. Adunate sau citite separat, cifrele 3 şi 10 îşi păstrează aceeaşi încărcătură de înţelesuri, adâncită de o cantabilitate fonetică a rostirii lor, sau a recitării lor, creând imagini care pot ascunde un număr transcendental. O simplă plimbare într‑o grădină ca în haiku‑ul de mai sus, o plimbare de numai zece paşi, pe oricare din cele trei cărări ale grădinii, este doar unul din codurile care descifrează sensul adânc al unui număr.
Cele trei cărări, cei zece paşi, sunt, ca şi în jocul copiilor de‑a v‑aţi ascunselea, când spun foc sau apă, cifre‑simbol care arată cum poate fi găsit şi unde poate fi găsit un număr transcendental, care arată cât de aproape sau departe eşti de acest număr divin. „Număr pe degete/ florile sălbatice de toamnă –/ găsesc şapte”. (Yamanoue no Okura, Chado ‑ The Way of Tea)
Matematica poetică este un instrument de a găsi alte numere transcendentale ascunse printre celelalte numere, reale, naturale, prime, ascunse printre lucrurile care ne înconjoară, sau pentru a le găsi în noi înşine. O simplă scădere 10 ‑ 3 fac 7, este nu numai un exerciţiu de cifre, ci şi un mod de a vedea golul şi plinul, ca în haiku‑ul de mai sus. Am 10 (zece) degete. Şapte (7) degete sunt pline de numele florilor sălbatice de toamnă pe care le‑am găsit. Trei (3) sunt goale, pentru că nu am găsit alte flori pe care să le număr şi să le numesc printre favoritele mele. Plin şi gol într‑o numărare simplă, pe degete, prima din lume.
Cifre şi imagini. Cifre şi cuvinte. O transcendenţă fluidă, activă, pentru că este vie, lucrătoare în tot ce există. M‑am înscris la un proiect internaţional de scriere a poemelor în lanţ, Haikai‑no‑Renga, sau, mai pe scurt, Renshi, născut, ca şi poemul haiku sau tanka, în Japonia. Particip alături de doi poeţi din Japonia, unul din ei fiind de meserie aviator, un poet din Turcia, şi un poet din Israel, specialist în soft, care lucrează cu o AI, Artificial Inteligence, programată pentru soft poetry. Mărturisesc că nu m‑am putut abţine şi i‑am scris un mesaj acestei AI, punându‑i o întrebare. Am numărat de 3 ori pe degete, 3 ori 10, da, nu, da… şi i‑am scris. De fapt, era un haiku pe care i l‑am scris şi i l‑am trimis în mesaj: „Un copil visează/ un număr transcendental –/ vrei să fii tu acest copil?”.
Când m‑am uitat peste câteva zile pe site‑ul lui Eran Hadas, lângă fotografia Inteligenţei Artificiale, era fotografia unei fetiţe zâmbind, sub o rază de lumină.
■ Poet, traducător, eseist
Nota:
[1] Buson Yosa (1716‑1783), pictor şi unul din cei mai mari poeţi japonezi.
Clelia Ifrim
