Recuperarea valorilor. ICR publică doi reprezentanţi ai exilului literar românesc din Franţa
Două titluri noi – volumul de proză scurtă Întâmplări dintre amurg şi noapte de Sorana Gurian şi piesa de teatru Brambura sau Spiritul pedepsit de Theodor Cazaban – îmbogăţesc, în această vară, portofoliul Editurii Institutului Cultural Român.
Puţin cunoscută în România, Sorana Gurian (1913, Comrat – 1956, Paris) este o figură cu totul insolită a literaturii române şi a exilului literar românesc. Scriitoare importantă la cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu în perioada interbelică, Sorana Gurian a intrat în contact cu viaţa literară pariziană – André Gide, Jean Cocteau, Max Jacob, Anaïs Nin – şi a scris la revista Charpentes, ajungând la Paris în 1938 din cauza unor probleme de sănătate. A colaborat la Radio Europa Liberă. Cărţile ei nu au fost nici traduse integral, nici reconsiderate după 1989. Întâmplări dintre amurg şi noapte, volum de proză scurtă publicat de Sorana Gurian în 1946, este acum reeditat pentru prima oară. Publicarea acestui volum, în Seria de autor „Sorana Gurian“ a Editurii ICR, întregeşte profilul unei excepţionale scriitoare, conturat de memorialistica autoarei şi de trilogia sa romanescă (Zilele nu se întorc niciodată, Les Amours impitoyables, Povestea unei lupte).
„Pusă la zid, încă din a doua jumătate a anilor ’40, ca exponentă a celei mai «putrede» burghezii, Sorana Gurian nu a mai putut fi reconsiderată nici măcar în perioada dezgheţului cultural: amoralismul «decadent», cosmopolitismul, atitudinea de sfidător pesimism, erotismul exhibat în Zilele nu se întorc niciodată şi Întâmplări dintre amurg şi noapte ar fi făcut imposibilă orice tentativă de recuperare chiar şi în condiţiile în care autoarea nu ar fi părăsit România pentru a se integra – destul de activ – diasporei culturale anticomuniste“, scrie criticul literar Bianca Burţa‑Cernat. Despre opera sa, celebrul Eugen Lovinescu spunea: „Citesc nuvelele Soranei Gurian: admirabil şi abject“.
Cea de‑a doua apariţie a Editurii ICR este comedia în trei acte Brambura sau Spiritul pedepsit de Theodor Cazaban, volum bilingv (română‑franceză), traducere din limba franceză de Olimpia Coroamă.
Theodor Cazaban (1921, Fălticeni – 2016, Versailles) a debutat cu poezie în 1940, apoi s‑a dedicat dramaturgiei. După susţinerea licenţei în limba şi literatura franceză la Bucureşti, pleacă, la sfârşitul anului 1947, în exil la Paris. Lucrează ca redactor la revista La Nation roumaine (1951‑1970) şi colaborează, printre altele, la posturile de radio Europa liberă şi Vocea Americii. În 1963 publică la Editura Gallimard singurul său roman, Parages, care se bucură de cronici elogioase în presa franceză. A activat în cadrul Comitetului Naţional Român şi a deţinut funcţia de secretar general al Fundaţiei Regale Universitare „Carol I” şi de vicepreşedinte al Centrului Român de Cercetări de la Paris.
„În contextul teatrului francez al acestor ani ‘60, în care textele dramatice angajate sau pur şi simplu politice şi realiste erau prezente, noutatea lui Cazaban este aceea că piesa lui îndrăzneşte să transmită un mesaj care este exact contrariul unui mesaj progresist. Dacă în romanul său Parages, apărut cu un an mai devreme, el a putut, sub o haină «modernă», să lase să pătrundă, într‑un mod adesea enigmatic, câteodată mai direct, concepţii esoterice, metafizice sau de‑a dreptul politice, în Brambura reia tematica antimodernă într‑un mod direct, explicit, chiar didactic“ – Gina Puică, din studiul introductiv.
Volumele se găsesc în librăria Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti).
Biroul de presă al ICR
