Festivalul Internațional de Poezie Ginghai ● 2014

Eveniment ● Comunicat de presă

Festivalul Internațional de Poezie Ginghai ● 2014

Între 31 iulie și 6 august 2014, în provincia Ginghai din Tibet, s-a desfășurat Festivalul Internațional de Poezie  Ginghai – ediția 2014, fondat acum trei ani de poetul chinez Jidi Majia. Tema acestui Festival – Marginalizarea poeziei în contextul globalizării – a fost abordată de voci distincte, reprezentative și extrem de diferite din circa 15 țări, ca, bunăoară, Jidi Majia, Gao Xing, Shu Cai, Liu Tao, Li Zhen, Zhang Ye, Qi Ren, Xiao Xiao, Ye Yanbin, Shang Zhen, Zhao Zhenjiang, Bai Yu (China), Fernando Rendón (Columbia), Milosz Biedrzycki (Slovenia), Natalia Toledo Paz (Mexic), Zolani Mkiva (Africa), Yolanda Casta (Galicia), Aura Christi (România), Dino Siotis (Grecia), Françoise Roy (Quebec, Canada), Mite Stefoski (Macedonia), Philo Ikonya (Kenyan), Amir Or (Israel), Ashis Sanyal (India), Ataol Behramoğlu (Turcia), Javier Bozalongo (Spania), Helmuth A. Niederle (Austria) ș.a.

Conturat de-a lungul anilor ca una dintre cele mai prestigioase și mai deschise instituții din Republica Populară Chineză, Festivalul Internațional de Poezie Ginghai e o instituție internațională, care funcționează în regim interdisciplinar. Astfel, la acest forum participă, an de an, artiști invitați din diferite țări ale lumii, inclusiv poeți, prozatori, actori, dansatori, muzicieni, editori, profesori și traducători. În acest an, la o altitudine de peste trei de metri, în corturi somptuoase, amenajate pe platoul tibetan, s-a discutat despre locul poeziei în societatea contemporană, așezarea ei în centrul cetății și marginalizarea vocii poetice. Dezbaterile la care au participat fără excepții toți invitații, lecturile în aer liber susținute în preajma Templului Poeziei, înființat de Jidi Majia, apoi la Zidul Poeților (unde la loc de cinste – în preajma portretelor unor poeți ca J.W. Goethe, W. Shakespeare, A. Pușkin sau Anna Ahmatova și Marina Țvetaieva – se regăsesc portretele lui Mihai Eminescu și Paul Celan), fondat din inițiativa aceluiași poet chinez, tradus relativ recent de Adrian Daniel Lupeanu și Constantin Lupeanu și publicat la Editura Ideea Europeană – Flacără și cuvânt – au prilejuit participanților clipe de neuitat. De altfel, în aceleași zile, sub genericul Memoria – Dacă memorie nu e, nimic nu e –, în centrul Beijingului, talentata și eficienta artistă Mian Bu a organizat Bienala picturii China-Italia, Ediția din 2014, adunând într-un soi de comună o seamă de lucrări ale pictorilor din cele două țări-prietene.

În acest an, Festivalul Internațional de Poezie Ginghai s-a derulat sub semnul Manifestului poetic semnat de Fernando Rendón, un manifest radical și nuanțat, care a încins spiritele ce și-au propus să reacționeze la dezumanizarea omenirii. Iosif Brodski vorbea despre poezie ca despre o școală a sentimentului. Aura Christi crede că poezia este o școală de recucerire a umanității, referindu-se la o resurecție a poeziei și susținând nevoia de a revoluționa omul din om. Visul de a fonda o republică a poeților a prins realitate pe platoul tibetan, în timp ce poeții recitau poeme în chineză, engleză, franceză, română…, visând la un lanț viu de poeți ai lumii, dotați cu puterea de a salva omul din om – poate, cea mai convingătoare reacție la globalizarea receptată, câteodată, neadecvat, ca să nu spunem abuziv.

Antologia, pliantele bilingve editate cu acest prilej, recitalurile și spectacolele susținute în aer liber, culminând cu un megaspectacol poetic, desfășurat la Xining – un foarte frumos oraș din Sud-Vestul Beijingului – rămân a fi o demonstrație vie, de neșters, a eficienței vocilor celor peste 50 de poeți, adunați pe acoperișul lumii, în prezența unui numeros public, pentru a reafirma rolul și locul poeziei în lumea de azi.

Dacă poezie nu e – nimic nu e.

Revista Contemporanul va dedica un amplu dosar acestui eveniment.

Aura Christi este poet, romancier și eseist român. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Federația Rusă, S.U.A, Bulgaria, Republica Populară Chineză, Albania ș.a. A publicat peste 30 de cărți de poezie, roman, eseuri. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club România. „Mă întreb dacă iertarea şi iubirea nu sunt, şi ele, forme ale înţelegerii, desprinse din vremurile când vedeam, uimitor, sensul vieţii în exprimare, pentru ca – la o răscruce a ceea ce numesc eu viaţamoartea – să ajung în pragul smereniei de a asista – cu o seninătate în care de la un punct încolo încetez să mă recunosc – la modul în care prin vasul duhului se exprimă inefabilul – ceea ce deja este neverosimil, deci, adevărat. Probabil şi de aici iubirea pentru cneazul Mîşkin, tembelul posesor al unei superioare ştiinţe a vieţii şi morţii, sudate laolaltă şi tratate ca o indestructibilă unitate de acest mesager al viului, de acest locuitor al planetei castorilor fiinţei”. „Ce înveți în subterana ființei? Un lucru tulburător de simplu: să dai eternitate lucrurilor din jur, eternitate, smerenie și suferință, adică poezie. Poezia își află rădăcinile pretutindeni, ea revigorează viul, viața și, ar fi spus descoperitorul voinței oarbe de a fi, acel «grăunte de iubire adevărată», fără care în țara frigurilor mari, care este poezia, sau acasă – în exil, nu ai cum să reziști. Primii stâlpi ai vieții mele – Pușkin, Dostoievski, Mandelstam, Iosif Brodski, Anna Ahmatova, Marina Țvetaieva – știu aceasta” susține poeta.

Fundația Culturală Ideea Europeană

Total 0 Votes

0

0