Semnal
Editura Contemporanul
■ Emil Brumaru
Sfîşiat de umbra unui înger
Colecţia Cele mai frumoase poezii
„Traversînd atîtea decenii, poezia lui Emil Brumaru rămîne aceeaşi, fără a fi şi previzibilă. Încălc
înd convenţiile, etalînd cu vizibilă plăcere teme tabu ale literaturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fustă, Emil Brumaru este, nu încape îndoiala, unul dintre cei mai mari poeţi ai literaturii noastre.” (Bogdan Creţu)
„«Dulcele» constituie permanenta ispită a poetului hedonist, care trăieşte, regesc parazit, în bulion, în latrine cu hîrtii murdare, în perne lacatante şi asemenea cocorilor zburătoare, în rangurile condimentelor peste vastele întinderi de lene calmă. Brillat-Savarin a intrat în vestmîntul verbal al lui Brummel, pentru ca litera să-i fie docilă printre arome şi neprihănire, pentru ca imaginile să-i facă temenele. Totul e aici senzual, moale, domestic de îngereşte catifelat, simţul gustativ şi simţul tactil fiind suav exacerbate.” (I. Negoiţescu)
■ Ştefan Borbély,
De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul
„Începând cu Grădina magistrului Thomas (1995), care reprezintă debutul său editorial, Ştefan Borbély se 
recomandă ca un critic eliberat de marotele locale, dezinhibat de complexe endemice şi dotat cu o deschidere hermeneutică in care referinţele creative principale par a fi acelea germane (Nietzsche, Freud, Jung, Kafka, Hermann Hesse si Thomas Mann). Autorul tezei de doctorat De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (publicată sub formă de carte în 2001) reuşeşte să depăşească handicapul speculativ atât de flagrant pentru critica noastră postbelică, rămasă la stadiul unui orizont de aşteptare provincialist, în imposibilitate de a lua contact cu ideile critice din alte părţi şi a se sincroniza normal cu demersul interdisciplinaritătii. Alonja deschiderii comparatiste, ca şi apetitul trăirii nietzscheene a ideilor fac din Ştefan Borbély o personalitate critică în expansiune. El este un hermeneut de descendenţă eliadistă care cercetează topologia aurorală a umanităţii, subsumând-o categoriei eroicului, în perimetrul căreia se pot decela fundamentele culturii şi civilizaţiei mediteraneene. Prin opera de cercetător si culturolog avizat, Ştefan Borbély este un exemplu important de integrare a criticii noastre postdecembriste în sfera hermeneuticii europene.” (Marin Mincu, 2009)
■ Nicolae Breban, Demonii mărunţi
„Cred că un mare scriitor cum este Nicolae Breban ar merita mult mai multă atenţie de cât a avut parte în ultimii douăzeci de ani, când s-a încăpăţânat să facă ceea ce a făcut dintotdeauna, indiferent de epoca pe care a traversat-o, indiferent de situaţia socială pe care a avut-o: să scrie. Ca orice mare creator, Breban a avut mereu puterea de a institui prin scrisul său, în pofida evidenţelor, normalitatea.” (Bogdan Creţu)
„N. Breban este mai ales unul dintre marii romancieri ai literaturii române dintotdeauna, cel mai important dintre romancierii noştri actuali, sincron, prin formele şi substanţa ficţiunii, celei mai semnificative literaturi contemporane universale.” (Marian Victor Buciu)
Semnal ♦ eBook
■ Raluca Cimpoi-Iordachi
Fericire şi suferinţă în romanţele de dragoste ale lui Rahmaninov
Editura Contemporanul
Un loc important în miniatura vocal-instrumentală rahmaninoviană îl ocupă romanţele ce abordează tema dragostei. 
Ele prezintă universul trăirilor emoţionale ale îndrăgostitului, fac o subtilă analiză psihologică a acestuia şi exprimă sentimente şi trăiri profunde, pătimaşe, de la mărturisiri, la decepţii şi momente sentimentale generate de pierderea fiinţei dragi. Stările sufleteşti sunt asociate cu imagini din natură: primăvara – bucuria, noaptea – deznădejdea, starea de aşteptare chinuitoare, suferinţa, singurătatea, amurgul – stingerea speranţei. Aceste romanţe pot fi împărţite în două categorii: cele care exprimă fericirea şi împlinirea prin iubire şi cele care exprimă suferinţa în dragoste din vina fiinţei iubite. Lucrările din prima categorie prezintă sentimente luminoase, optimiste, înălţătoare, iar romanţele care abordează tema dragostei neîmpărtăşite, a iubirii trădate sau a suferinţei din dragoste au ca temă pierderea speranţei, sentimente triste, dramatice, decepţia, disperarea sau resemnarea. Intensitatea sentimentelor este sugerată prin sonorităţile intense, sau dimpotrivă, stinse, care trădează o puternică suferinţă interioară neexteriorizată, prin motive-suspine, prin creşterile şi descreşterile dinamice ce sugerează acumularea tensiunii interioare. (Raluca Cimpoi-Iordachi)
interesant!