Poem de Nichifor Crainic
Nichifor Crainic
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, călătorul
bidiviu pe care-aleargă norul
spre albastre margini de pământ;
– Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zise vântul: Aripile lor
mă ajută nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminoasa ciocârlie,
candelă ce arde în tărie
undelemnul cântecului sfânt:
– Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zise ciocârlia: S-au ascuns
în lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
oarba care vede-n întuneric
tainele nespuse de cuvânt:
– Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zise bufniţa: Când va cădea
marele-ntuneric, vei vedea.